Tartaria tablets

Extras din

Cine era Bar Isus (Fapte 13,6-12)? ¹

Rick Strelan http://www.biblicalstudy.ru/NT/62.html

Conform Fapte 13, Pavel și Barnaba au găsit în Paphos, în Cipru, un anumit bărbat care era magos , un profet fals și un evreu, al cărui nume era Bar Jesus ( a! Ndra tina_ ma / gon yeudoprofh / thn ‘Ioudai = pe w (| o! noma Barihsou = ). Acest om era alături de proconsul, Sergius Paulus, pe care Luca îl numește „un om inteligent ( suneto / j )” (13,6-7). Fitzmyer crede în descrierea Barului Isus ” se învecinează cu fantasticul ‘ ²Și știința în general a avut tendința de a-l vedea în termeni foarte negativi. El este descris ca fiind la fel de îndepărtat de căile drepte ale Domnului ca orice magician păgân sau orice adversar evreu al Căii Creștine. Haenchen, de obicei, înțelege acest episod ca demonstrând „superioritatea creștinismului asupra magiei” ³. Cu toate acestea, voi sugera că scopul acestui episod nu este o luptă între creștinism și păgânism, ci o luptă fie în cadrul unei comunități sinagogale la care au aparținut unii creștini, fie în cadrul mișcării creștine în sine. Problema dintre Pavel și Bar Isus era înțelegerea contradictorie a dreptății și calea lui Dumnezeu. Propun că nu practicile sale magice, ci poziția sa asupra acestor probleme l-au făcut, din perspectiva lui Luke, un adversar amenințător al credinței ⁴ .

1. Un Magos

Prima descriere dată despre Bar Jesus este că el era un magos ( ma / goj ). S-au scris multe despre magoi și nu este necesar să se repete rezultatele acelei burse ⁵ . Termenul, desigur, se referea inițial la o castă persană; dar nu există nicio îndoială că, în utilizarea ulterioară, a ajuns să fie folosită aproape adjectival pentru cei care aveau idei și obiceiuri străine de punctele de vedere și obiceiurile grecești tradiționale. Pentru a da doar un exemplu, Strabon raportează că magoiii „chiar consoartă cu mamele lor” ( Geog . 15.3.20). Pliniu a vrut să “expune untruths lor” ( N . H . 30.1). Deloc surprinzător, atunci, printre greci, a ma / goj a devenit sinonim cu goh / j , șarlatan și șmecher (Dio Chrysostom, Disc . 39.41). Din perspectiva lui Luca, Bar Isus este un profet a cărui interpretare a voinței lui Dumnezeu este falsă și, prin urmare, a cărei autoritate este străină de cea a cercului profetic legitim, reprezentat de Barnaba și Saul. Ultimii doi au fost separați de Duhul Sfânt (13,2), trimiși de Duhul Sfânt (13,4) și sunt plini de Duhul Sfânt (13,9). Cu toate acestea, Bar Jesus are autoritatea sa de la adversar. El este, din perspectiva lui Luke, ui (o_j diabo / lou (13,10).
Pe de altă parte, identificarea ca magiar putea însemna puțin mai mult decât faptul că Bar Jesus a fost asociat cu curtea proconsulului ca consilier religios, poziție pe care unii evrei o știe că au deținut-o ⁶ . Iosif face legătura specifică evreilor- magos atunci când se referă la un anume Simon, care este, de asemenea, cipriot și care, la fel ca Bar Jesus, avea prieteni în sistemul consular roman ( Ant . 20.7.2). În plus, rolul și funcția unui magos și a unui rabin, cel puțin în vremurile ulterioare, nu erau deloc diferite. Ambii erau „oameni sfinți”, ambii erau oameni cu putere și cunoștințe speciale, ambii erau implicați în luarea deciziilor în cadrul comunităților lor respective ⁷. Cu toate acestea, pentru Luca, punctul termenului pare să fie că Bar Jesus, în ciuda numelui său, cu siguranță nu îi aparține lui Iisus, ci este un străin, având o sursă de autoritate străină și, prin urmare, invalidă. Termenul folosit în 13,6 este pentru a-l caracteriza pe Bar Jesus ca un adversar serios al lui Pavel.

2 . Un evreu

Bar Isus se spune, de asemenea, că este evreu ( „Ioudai = oj ). Savanții tind să înțeleagă acest lucru negativ – chiar și ca exemplu de polemică anti-evreiască Lukan. Așadar, JT Sanders susține că Luke se gândește la Bar Jesus ca la un „evreu rău” care opune misiunea neamurilor ⁸ . Barrett include termenul în „tot ce nu-i plăcea lui Luke” ⁹ . Bruce îl numește „un evreu renegat” ¹⁰ pentru că este un magos ; iar Garrett spune că este cineva „care, practicând magia, comite ceea ce Luke considera ca fiind cel mai grav tip de idolatrie” ¹¹. Cu alte cuvinte, omul este descris în mod constant ca fiind complet în afara palidului. Acest lucru, așa cum se va arăta, este îndoielnic, dar deocamdată este suficient să spunem că un individ care este „evreu” nu este întotdeauna, dacă vreodată, privit negativ de Luca. Este adevărat că Luca folosește pluralul „evrei” pentru a se referi la cei care nu sunt creștini și îl folosește exact în acest mod în 13,5, unde se spune că Pavel proclamă cuvântul lui Dumnezeu „în sinagogile evreilor. ‘. Cu toate acestea, faptul este că, în marea majoritate a ocaziilor din Fapte, când Luca identifică un individ ca „evreu”, el o face ca creștin. Așa este cazul cu Petru (10,28), mama lui Timothy (16,1), Aquila (18,2), Apolo (18,24), desigur cu Pavel însuși (21,39; 22,3) și posibil și cu Alexandru (19,34). Singurele excepții sunt Scaeva (19,14; dar chiar și fiii săi operează cu numele lui Isus) și Drusilla, soția lui Felix, care este foarte dornică să-l audă pe Pavel „vorbind despre credința în Isus Hristos” (24,24) . Așadar, mă îndoiesc că identificarea lui Bar Jesus ca evreu se referă la o descriere antievreiască. Nici nu este menit să-l încadreze în categoria outsider; dimpotrivă, deoarece Luca folosește în mod obișnuit categoria „un evreu” aIndivid creștin , se putea înțelege teoretic că Bar Isus era creștin. Este posibil să-l considerăm ca pe un creștin „incomplet”, așa cum a fost într-adevăr Apolo, un evreu care avea nevoie să fie instruit mai exact în calea lui Dumnezeu (18,26) și care erau discipolii din Faptele Apostolilor 19,1-7 . În orice caz, Bar Jesus a fost o amenințare serioasă, parțial pentru că era atât de aproape de mișcarea lui Isus și, eventual, chiar a avut un impact asupra ei.

3 . Un fals profet

Argumentul potrivit căruia Bar Jesus a fost cineva care se învecinează strâns cu comunitatea creștină, dacă nu chiar în cadrul acesteia, câștigă avânt din termenul „fals profet”. Cu toate acestea, mai degrabă decât să vadă acest termen ca identificându-l ca un profet autentic, marea majoritate a cărturarilor a citit acest lucru ca o asociere cu păgânismul și magia. Haenchen, de exemplu, spune că Luca „trebuie să-l fi imaginat pe Bar-Isus drept curtea astrologului proconsulului, care, în același timp, a pretins că cunoaște formulele magice prin care se pot rupe legăturile destinului” ¹² . Astfel, el este înțeles să fie nu numai în afara palidului creștin, ci chiar și al evreilor. Pesch crede, de asemenea, că este reprezentant al unui sincretism evreu-păgân ¹³, o viziune susținută de Barrett, care crede că dubla descriere a acestuia ca fals profet și magos sugerează „că a stat la granița dintre iudaism și păgânism” ¹⁴ . Jervell este unul dintre puținii care respinge această noțiune și insistă că a fost asociat cu sinagoga și a fost „ein jьdischer Wundertдter; das Wort ma / goj reicht nicht aus fьr die Bezeichnung ‘Synkretismus’” ¹⁵ . Și Schille consideră cel puțin posibilitatea ca „profetul fals” să poată fi folosit în același mod în care este folosit în Didache, adică referindu-se la profeții carismatici creștini timpurii. Dar apoi respinge această idee și preferă să interpreteze „fals profet” în sensul de goh / j. O face pentru că îl identifică pe Bar Jesus ca un magician ¹⁶ .
Fitzmyer înțelege descrierea „fals profet” pentru a însemna că Bar Isus „s-a pozat ca profet” ¹⁷ . Acest lucru este înșelător și reduce impactul complet al acestui episod. Bar Isus nu s-a pozat ca profet – el a fost într-adevăr un profet, dar în opinia lui Luca, unul fals. Un profet fals a făcut aceleași afirmații ca și adevăratul profet – ambii au apelat la o autoritate divină pentru declarațiile lor. De asemenea, trebuie amintit că afirmația lui Luca și a altor scriitori creștini că profeția era vie și activă era în esență o afirmație creștină. Majoritatea evreilor necreștini credeau că profeția a încetat cu totul în perioada celui de-al Doilea Templu ¹⁸. Iosif, de exemplu, a rezervat cuvântul „profet” pentru profeții biblici și nu a ezitat să-i numească pe cei care, în epoca sa, au pretins că sunt mesagerii lui Dumnezeu „falși profeți” (de exemplu, Războiul 6.5.2). Cu toate acestea, în tradiția evreiască, un profet a pretins că a stat în sfatul Domnului; el este unul care pretinde că dezvăluie voia lui Dumnezeu. Atât adevăratul, cât și falsul profet au susținut acest statut și această funcție. Că cuvântul / voința lui Dumnezeu și interpretarea lui au fost în discuție în acest episod al lui Bar Jesus este implicat de 13,7, deoarece Sergius Paulus „a căutat să audă cuvântul lui Dumnezeu”. Această mică propoziție este crucială în acest episod. Acesta indică punctul conflictului dintre Pavel și Bar Isus – înțelegerea „cuvântului lui Dumnezeu”. Auzirea cuvântului lui Dumnezeu este importantă pentru Luca (Luca 5,1; Fapte 13,44; 15,7) și are binecuvântare atașată (Luca 8,21; 11,28). Este, de asemenea, caracteristic profeților lui Israel să-și provoace audiența cu „Ascultă cuvântul lui Dumnezeu …” (de exemplu, Is 1,10; Ier 19,3; Ezech 6,3; Os 4,1).
Relevant în acest context este Deut 18,20-22:

Dar profetul care presupune să rostească un cuvânt în numele meu pe care nu i-am poruncit să-l rostească sau care vorbește în numele altor dumnezei, același profet va muri. Și dacă spui în inima ta: „Cum putem cunoaște cuvântul pe care Domnul nu l-a rostit?” – când un profet vorbește în numele Domnului, dacă cuvântul nu se împlinește sau nu se împlinește, acesta este un cuvânt pe care Domnul nu l-a rostit; profetul a spus-o în mod pretențios, nu trebuie să vă fie frică de el.

Acest lucru este deosebit de relevant datorită legăturii dintre profet și Nume. Toți profeții vorbesc în numele Domnului, dar profetul fals spune cuvinte pe care nu i s-a poruncit să le rostească, iar cuvântul său nu se împlinește. Acesta este cazul cu Bar Jesus. El pretinde că vorbește cu autoritatea numelui lui Isus (așa cum indică chiar numele său), dar nu vorbește ceea ce Domnul a poruncit. El o perverteste. Barnaba și Saul sunt cei care vorbesc pe bună dreptate învățătura Domnului, ceea ce duce la credință (13,12).
Este curios că termenul yeudoprofh / thjeste folosit în Septuaginta aproape exclusiv în Ieremia. Acolo, profeții mincinoși sunt cei care îl apucă pe Ieremia pentru că spuneau că Domnul va abandona Templul (Ier 33,7.8.11 [LXX]). În Ier 27,9 [LXX], profeții falși sunt legați de manteuo / menoi kai_ oi ( e) nupniazo / menoi kai_ oi ( oi) wnisma / toi kai_ oi ( farmakoi /) , spre deosebire de modul în care Bar Isus este legat aici cu ma / goi. Și Hanania este un prooroc tipic fals (Ier 35,1 [LXX]) pentru că stătea în Templu, dar a proclamat în mod fals intenția lui Iehova. Bar Isus a proclamat cuvântul și voința lui Dumnezeu în Paphos, dar din perspectiva lui Luca, el a interpretat în mod fals căile lui Dumnezeu. Acesta este scopul întregului episod. Cuvântul profetic autoritar al lui Dumnezeu vine în Cipru, potrivit lui Luca, numai prin Pavel și Barnaba, adevărații profeți (13,1). Numai ei au fost însărcinați în mod valabil de către duhul sfânt să anunțe Cuvântul lui Dumnezeu (13,2-3). Așadar, „învățătura Domnului” (13,12) este văzută în toată puterea și autoritatea ei numai atunci când vine prin profeți și învățători validați de duhul sfânt (13,9). Fără această validare, unul este fiul adversarului, calomniatorul ( dia / boloj, 13,10), nu un fiu al lui Isus, în ciuda numelui omului.
În al doilea rând, în timp ce primii scriitori creștini foloseau termenul „fals profet” al celor din afara creștinului pal (probabil în Apocalipsa 16,13; 19,20; și 20,10, de exemplu), de asemenea, l-au folosit destul de clar pentru a se referi la cineva în cadrul largii tradiții creștine. Comunitățile creștine au fost avertizate să fie în gardă împotriva profeților mincinoși care vin îmbrăcați în haine (Matei 7,15; comparați și 24,11; 24,24). Atât 2 Pet 2,1, cât și 1 Ioan 4,1 implică faptul că profesorii și profeții falși provin din interiorul comunității. Pavel nu se referă în mod specific la falși profeți, dar este foarte conștient de falsii apostoli ( yeudapo / stoloi , 2 Corinteni 11,13) și de frații falși ( yeudade / lfoi, 2 Cor 11,26; Gal 2,4), din nou, evident intern pentru comunitățile în cauză. Același lucru este valabil și pentru profeții din Apocalipsa 2,2 și pentru învățătorii mincinoși ai pastoralelor (de ex. 2 Tim 3,6-8). Și când termenul „fals profet” este folosit în Didache, acesta se referă în mod distinct la cei din comunitățile creștine (11,5-10; 16,3). Singura altă dată când Luca însuși folosește cuvântul „fals profet” este în Evanghelia sa (6,26), unde se referă la acei profeți care sunt în mod clar „interiori” pentru Israel, nu străini.
În Fapte 13,8, se spune că falsul profet a rezistat ( a) nqi / stato) Barnaba și Saul. Tocmai acel verb este folosit în 2 Tim 3,8 pentru a descrie opoziția lui Jannes și Jambres față de Moise și pe cea a învățătorilor falși față de adevărul tradiției pauline. Acești oameni sunt descriși ca „oameni cu minte coruptă și credință falsă”, o descriere care nu este diferită de cea dată de Pavel Lukan din Bar Isus (13,10). Același verb este folosit din nou în 2 Tim 4,15, unde se spune că Alexandru s-a „opus puternic mesajului nostru” ( li / an a) nte / sth toi = jh (mete / roij lo / goij ) și, ca și în cazul alți învățători falși, „Domnul îl va răsplăti pentru faptele sale”. Cu alte cuvinte, verbul a) nqi / sthmieste folosit aproape tehnic pentru cei care se opun învățăturii sau profeției cuiva (vezi și Gal 2,11; Fapte 6,10). În plus, judecata puternică pe care Luca, prin gura lui Pavel, o transmite Barului Isus, este paralelă cu judecăți similare făcute în Noul Testament asupra învățătorilor falși, profeților falși, fraților falși și altele asemenea (Matei 7,15; 2 Cor 11, 13; Gal 1,9; 2 Tes 2,11; 2 Pet 2,1; Apoc 19,20). În toate cazurile, dacă acești oponenți nu sunt de fapt în cadrul comunităților, ei sunt foarte apropiați de ei și asta le face periculoase. Și în acest episod din Faptele 13, Luca pare să folosească terminologia folosită în mod obișnuit în cercurile creștine atunci când scrie despre conflicte între profesori sau profeți falși și adevărați ¹⁹ .
Este rezonabil să concluzionăm că Bar Isus a fost un profet evreu și unul considerat a fi o amenințare serioasă pentru comunitatea creștină și, prin urmare, unul în contact cu această comunitate. El a fost o amenințare serioasă, deoarece a reprezentat fals cuvântul lui Dumnezeu și s-a opus înțelegerii lui de către alții care veneau din afară și, de asemenea, pretindeau că sunt profeți, și anume, Saul și Barnaba (13,7-8). Deci, acest episod povestește despre o bătălie între profeți, în același mod în care profeții „ortodocși” ai lui Israel s-au opus acelor profeți „falși” care au pretins, de asemenea, autoritatea de a învăța și dezvălui căile lui Dumnezeu. Klauck este aproape de semn atunci când spune că Luca spune această poveste pentru a avertiza împotriva unui „sincretism atot-devorator care, în cel mai rău caz, uzurpă chiar substanță creștină, cum ar fi numele lui Isus,²⁰ . Klauck implică cel puțin că Bar Jesus a reprezentat o amenințare internă. Cu toate acestea, mă îndoiesc că sincretismul este adevărata problemă pentru Luca; mai degrabă acest om interpretează în mod greșit calea Domnului și, astfel, autoritatea sa este discutabilă. Autoritatea valabilă vine doar de la cei cărora Iisus i le-a dat prin intermediul apostolilor legitimi, învățătorilor și profeților care, prin rugăciune și post și punerea mâinilor, au fost separați de Duhul Sfânt pentru o astfel de lucrare 3). Profeții și învățătorii acceptabili din Antiohia sunt numiți de Luca (13,1); învățătura și profeția lor sunt autoritare în cercurile Lukan.
Un sprijin suplimentar pentru această înțelegere a lui Bar Isus vine din acuzația adusă împotriva lui de Pavel că profetul „făcea strâmbă cărările drepte ale Domnului”, la fel și „un dușman al tuturor dreptăților” (13,10). Aceste două expresii sunt practic sinonime. Căile drepte ale Domnului duc la neprihănire (comparați Ps 23,3); cărările strâmbe, invers, pervertesc dreptatea. Este foarte obișnuit ca erudiții să creadă că Pavel se referă în această acuzație la practicile magice ale lui Bar Jesus și la profitul său financiar din astfel de practici. Deci, sub aceste acuzații, Barrett spune: “Luke nu are dragoste pentru cei care au relații ilegale și probabil profitabile cu supranaturalul. Magul este blestemat rotund” ²¹. Dar sugerez că opoziția sa față de credință (13,8) era mai sofisticată și potențial mai periculoasă decât atât. Bar Isus pretinde că învață cărările drepte ale Domnului, dar Luca crede că le-a făcut strâmb prin falsa lui înțelegere a dreptății. Limbajul puternic folosit de Pavel, plin de termeni biblici ²² , sugerează că acest om este o amenințare reală, și asta probabil pentru că el a avut influență în interiorul șirului. Numindu- l pe Bar Jesus „fiul diavolului” ( ui (o_j diabo / lou ), Luca îl face pe Pavel să-l expună pe profet pentru ceea ce este cu adevărat. El este adversarul ( dia / boloj ) care „vine și ia cuvântul de la inimile lor, ca să nu creadă și să fie mântuiți ”(Luca 8,12).
Legăturile dintre pretendenții falși, Satana, înșelăciunea și nedreptatea, destul de interesant, se găsesc și în scrierile lui Pavel. În 2 Corinteni 11,13-15, el scrie:

Căci astfel de oameni sunt apostoli mincinoși, muncitori înșelători, deghizându-se în apostoli ai lui Hristos. Și nu e de mirare, căci chiar și Satana se deghizează în înger de lumină. Deci nu este ciudat dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va corespunde faptelor lor.

Și legături similare se găsesc în 2 Tes 2,11-12,

De aceea, Dumnezeu trimite asupra lor o amăgire puternică, pentru a-i face să creadă ceea ce este fals, astfel încât să poată fi condamnați toți cei care nu au crezut adevărul, dar s-au bucurat de nedreptate.

Bar Jesus în Fapte se potrivește cu aceeași factură. El nu este un „fiu al lui Isus”, așa cum este numit, ci mai degrabă este de partea opoziției. Dar adversarul vine la cei dinăuntru ca un lup îmbrăcat în haine de oaie .. De aceea Luke îl numește „fals” și un magos . Chiar și termenul non-Septuagintal,

_____________________
73

r (a | diourgi / a , folosit de Luca în Faptele Apostolilor 13,10, se referă la înșelăciune și înșelăciune și la fraudă fără scrupule ²³ și indică mai degrabă un interior decât un străin. Este învățătura sa despre calea Domnului asta este delirant, nu puterile sale magice sau sincretismul păgân.
Unii dintre termenii Septuagintali folosiți în această condamnare a Barului Isus merită comentate în continuare. Pentru a pervertit ( diastre / fein ) căile corecte este o trăsătură a profeților falși și a comportamentului fals în general (comparați Mic 3,9; Ezech 13,18; Prov 10,9; Ps. Sol . 10,3; Filon, Sob . 10), și asta este însărcinatul cu care face Bar Isus. Savanții indică adesea Os 14 , 9 (LXX 14,10) și văd că este paralel cu acuzația lui Pavel ²⁴. Barrett observă, de asemenea, paralela, dar crede că „este puțin probabil ca pasajul să fie menționat în mod specific, deoarece Hosea spune că păcătoșii se vor poticni … în ei (sc. Căile), nu că le vor perverti” ²⁵ . Dar aceasta este o distincție inutilă. Din perspectiva lui Luca, Bar Jesus perversează căile drepte ale lui Yahweh; el nu umblă pe cărările drepte ale lui Iahve. Acest lucru îl face să se împiedice și astfel să bâjbâie pentru ca cineva să-l conducă de mână (13,11).
Pasajul Osea 14 merită citat în întregime,

Cine este înțelept, să înțeleagă aceste lucruri; oricine discernă ( suneto / j ), să-i cunoască; căci căile Domnului sunt corecte ( eu) qei = ai ai (o (doi_ tou = kuri / ou ), iar cei drepți ( di / kaioi ) umblă în ele, dar păcătoșii se poticnesc în ele.

Potrivit lui Osea, cei drepți ( di / kaioi ) merg pe cărările drepte. Bar Jesus, totuși, este un „dușman al tuturor dreptăților” ( e) xqro_j pa / shj dikaiosu / nhj ) deoarece a făcut strâmbe acele cărări drepte ( diastre / fwn ta_j o (dou_j tou = kuri / ou ta_j eu) qei / aj ). El aparține păcătoșilor și așa se împiedică. Pe de altă parte, Luca spune că proconsul Sergius a fost suneto / j , tocmai adjectivul folosit de Osea al înțeleptului care urmează cărările drepte ale Domnului. Sergius Paulus a recunoscut calea dreaptă a cuvântului lui Dumnezeu adusă de Pavel și Barnaba și a crezut (13,12) ²⁶. S-ar putea observa, de asemenea, legătura dintre a fi suneto / j și a crede în Sir 33,3: „Un om de înțelegere va avea încredere în lege” ( a! Nqrwpoj suneto_j e) mpisteu / sei no / mw | ). Dacă Luca se referă implicit la acest pasaj, atunci sugestia este că no / moj și interpretarea acestuia sunt în joc în acest conflict cu Bar Jesus.
Jervell are dreptate să pretindă că utilizarea termenilor Septuagintali sugerează că acuzația lui Paul „sind Worte gegen einen Juden” ²⁷. La urma urmei, Bar Jesus a fost deja identificat ca evreu (13,6). Dar, mai important, sugerează că conflictul dintre Bar Jesus și Pavel s-a referit la chestiuni scripturale, nu la lucruri precum magia sau interpretarea viselor. Dacă cuvântul sau legea lui Dumnezeu și interpretarea acestuia au fost centrul dezbaterii, așa cum sugerează 13,7, atunci are din nou sens să-l înțelegem pe Bar Jesus ca fiind familiarizat cu acel cuvânt și ca având o anumită învățătură bazată pe acel cuvânt. Cu alte cuvinte, Bar Jesus aparține aproape de tradiție, cel puțin din sinagogă, dacă nu chiar în cadrul unei comunități creștine din Paphos. În plus, faptul că este învățătura Domnului ( didaxh_ tou = kuri / ou, 13,12) care uimește pe proconsul și duce la credința sa este o dovadă suplimentară că acest întreg episod nu este despre magie versus creștinism, ci despre o singură învățătură (și anume, cea a lui Pavel) derivată cu adevărat de la Domnul și bazată pe cuvânt a lui Dumnezeu versus o altă învățătură (cea a lui Bar Jesus) care are autentificarea ei, așa cum ar vrea Luca, din alte părți.

4 . Bar Isus

Un motiv pentru care credem că acest profet evreu se afla de fapt în comunitatea creștină se găsește în numele său. Este posibil, desigur, ca Bar Jesus să fie adevăratul nume al omului și să fi fost biologic fiul unui om pe nume Isus. La urma urmei, era o practică obișnuită ca profeții să fie identificați drept „fiul lui”. De exemplu, Iehu este „fiul lui Hanani” (1 Kgs 15,33), Elisei este „fiul lui Șafat (1 Kgs 19,19), Isaia este„ fiul lui Amoz ”(2 Kgs 19,2 ) și Zaharia, „fiul lui Iddo” (Ezra 6,14). Deci, pentru a-și susține afirmația de profet, acest om a folosit autodenumirea, „fiul lui Isus”. Acest lucru este posibil, dar având în vedere contextul și semnificația numelui „Isus” în Fapte, acest lucru pare prea mult o coincidență. Vă sugerez să luăm în considerare posibilitatea ca bărbatul să se numească Bar Isus, deoarece se credea discipol al lui Isus. Sau, cel puțin, era ca „fiii” lui Scaeva (un termen care s-ar putea referi și la studenții sau ucenicii lui Scaeva, mai degrabă decât la fiii săi biologici) care exorcizau în numele lui Isus, chiar dacă, în judecata lui Luca, ei nu i-a aparținut (19,13-15). Cu alte cuvinte, Bar Jesus a pretins că este un adept al lui Isus și că operează în numele său și cu autoritatea sa, dar din perspectiva lui Luca, el a pervertit adevărul. Așa cum fiii lui Scaeva nu aveau autoritatea de a exorciza în numele lui Isus (19,13-16), la fel și acest om nu are autoritatea de a se numi fiul lui Isus. el a fost ca „fiii” lui Scaeva (un termen care s-ar putea referi, de asemenea, la studenții sau ucenicii lui Scaeva, mai degrabă decât la fiii săi biologici) care au exorcizat în numele lui Isus, chiar dacă, în judecata lui Luca, nu îi aparțineau , 13-15). Cu alte cuvinte, Bar Jesus a pretins că este un adept al lui Isus și că operează în numele său și cu autoritatea sa, dar din perspectiva lui Luca, el a pervertit adevărul. Așa cum fiii lui Scaeva nu aveau autoritatea de a exorciza în numele lui Isus (19,13-16), la fel și acest om nu are autoritatea de a se numi fiul lui Isus. el a fost ca „fiii” lui Scaeva (un termen care s-ar putea referi, de asemenea, la studenții sau ucenicii lui Scaeva, mai degrabă decât la fiii săi biologici) care au exorcizat în numele lui Isus, chiar dacă, în judecata lui Luca, nu îi aparțineau (19 , 13-15). Cu alte cuvinte, Bar Jesus a pretins că este un adept al lui Isus și că operează în numele său și cu autoritatea sa, dar din perspectiva lui Luca, el a pervertit adevărul. Așa cum fiii lui Scaeva nu au autoritatea de a exorciza în numele lui Isus (19,13-16), la fel și acest om nu are autoritatea de a se numi fiul lui Isus. Cu alte cuvinte, Bar Jesus a pretins că este un adept al lui Isus și că operează în numele său și cu autoritatea sa, dar din perspectiva lui Luca, el a pervertit adevărul. Așa cum fiii lui Scaeva nu aveau autoritatea de a exorciza în numele lui Isus (19,13-16), la fel și acest om nu are autoritatea de a se numi fiul lui Isus. Cu alte cuvinte, Bar Isus a pretins că este un adept al lui Isus și că operează în numele său și cu autoritatea sa, dar din perspectiva lui Luca, el a pervertit adevărul. Așa cum fiii lui Scaeva nu au autoritatea de a exorciza în numele lui Isus (19,13-16), la fel și acest om nu are autoritatea de a se numi fiul lui Isus.
Faptul că numele Bar Isus ar putea însemna „un discipol al lui Isus” nu este o sugestie nouă. Potrivit lui Schmiedel, WC van Manen a sugerat-o acum peste o sută de ani ²⁸ . Cu toate acestea, se pare că van Manen a argumentat pe presupunerea că numele Bar Jesus a apărut pentru prima dată într-un document primar disponibil lui Luca care nu includea calificatorii, „evreu”, „fals profet” și „ magos ”. Această speculație a slăbit cu siguranță, mai degrabă decât a întărit argumentul său și, sugerez, o astfel de teorie incontrolabilă a fost inutilă. Așa cum am indicat deja, s-ar putea pretinde că este „discipol al lui Isus” și, de asemenea, este evreu și profet.
Este bine cunoscut faptul că expresia „fiul lui” nu se referă întotdeauna la paternitatea cuiva. Este adesea folosit în mod idiomatic în ebraică, aramaică și în greacă pentru a indica faptul că unul aparține unui anumit grup sau că unul are caracteristici particulare ²⁹. Expresiile „fii ai lui Dumnezeu” sau „fii ai lui Israel” sunt exemple evidente. Iosif, căruia i s-a dat numele de Barnaba, pe care Luca îl interpretează drept „fiu al încurajării” (Fapte 4,36), este un exemplu de asociere a numelui și caracterului, la fel ca și numele Boanerges, „fiii tunetului” ( Marcu 3,17). Bar Cochba, denumirea luată de revoluționarul evreiesc în jurul anului 120 e.n., este un exemplu al numelui care indică ceea ce era așteptat sau sperat. Este posibil ca Bar Jesus să-și fi derivat numele dintr-o utilizare omonimă a numelui lui Isus. Un grup de cântăreți s-ar putea numi „fii ai lui Core” sau „fii ai lui Asaf” (Ps 42,1; 44,1; 2 Chr 35,15, de exemplu), iar grupurile preoțești s-ar putea numi „fiii lui Aaron” sau „fiii lui Zadok” (Lev 1,5; 2 Chr 35,14; Ezek 40,46, de exemplu). Scripturile evreiești se referă și ocazional la „fiii profeților”, adică un grup de profeți asociați cu Ilie sau Elisei, probabil ca discipoli (1 Kgs 20,35; 2 Kgs 2,3-15; 6,1; 9, 1). Luke însuși a folosit această expresie mai devreme în Fapte. În predica sa de Rusalii, Petru a spus: „sunteți fii ai profeților și ai legământului”, iar acest lucru a fost spus în contextul în care Dumnezeu l-a ridicat pe Isus ca profet făgăduit de Moise (Fapte 3,17-26). A pretins Bar Isus că este unul dintre fiii Profetului? sunteți fii ai profeților și ai legământului ”, iar acest lucru a fost spus în contextul în care Dumnezeu l-a ridicat pe Isus ca profetul făgăduit de Moise (Fapte 3,17-26). A pretins Bar Isus că este unul dintre fiii Profetului? sunteți fii ai profeților și ai legământului ”, iar acest lucru a fost spus în contextul în care Dumnezeu l-a ridicat pe Isus ca profetul făgăduit de Moise (Fapte 3,17-26). A pretins Bar Isus că este unul dintre fiii Profetului?
Potrivit lui Matei, Isus a avertizat comunitatea creștină împotriva numirii pe oricine „tată” (23,9) într-un context în care în mod clar titlul se referă la un profesor sau lider al comunității. Dacă unii creștini și-au numit învățătorul „tată”, este logic să se numească „fiii” lui. În Luca 11,19, Isus se referă la discipolii fariseilor drept „fiii tăi” ( oi ( ui (oi_ u (mw = n ). Petru se referă la Markos ca „fiul meu” ( o ( ui (o / j mou , 1 Pet 5,13) și, deși nu poate fi altceva decât un termen de dragoste, profesorii s-au adresat discipolilor lor ca „fii” (comparați Ev 12,5; Prov 1,8; 2,1; 3,1) . BDAGoferă, de asemenea, o serie de exemple din literatura păgână în care termenul „fiu” este folosit pentru un adept sau elev, în special în rândul diferitelor bresle ³⁰ . Părintele bisericii siriene, Efraem, îi numește pe urmașii lui Bardesan, „fiii lui Bardesan” ³¹ . Aceasta este o dovadă suficientă pentru a sugera că numele Bar Jesus ar putea indica o relație profesor-discipol. Dacă aceasta este o înțelegere validă, atunci cu siguranță implică faptul că Bar Isus a pretins că face parte din mișcarea lui Isus.

5 . Elima și Bar Isus

Dar ce înseamnă Luke când se referă la „Elima magul” și apoi adaugă, „pentru că așa se interpretează numele său” ( ou | twj ga_r meqermhneu / etai to_ o! Noma au) tou = )? Elima este un nume a cărui semnificație a provocat „nedumerire nesfârșită” ³² . Sugerez că Luke joacă atât pe numele Elimă, cât și pe numele Bar Jesus. În plus, esențial pentru înțelegerea jocului său de cuvinte este repetarea substantivului o! Noma (13,6 și 8).
Merită să ne amintim că scriitorii de la acea vreme erau încântați să găsească semnificații pentru nume pe care le considerăm astăzi ca fiind descurajate, dacă nu chiar imposibile. Trei exemple scurte vor ilustra. Filon a crezut că esenienii „își derivă numele din evlavia lor”, crezând că numele lor era o variantă a lui o (sio / thj ( Quod Omnis 75). Luca însuși spune că Barnaba înseamnă „fiul mângâierii” (4,36), un derivare la care foarte puțini cercetători moderni ar da consimțământul. pentru o logică curios, Clement din Alexandria este clasic. El susține că , atunci când bacanale țipăt „evoe“ ( UE) oi =) strigă numele Eva “prin care a apărut eroarea pe lume. Simbolul orgiilor bacchice este un șarpe consacrat. Mai mult, conform interpretării stricte a termenului ebraic, numele Hevia, aspirat, înseamnă un șarpe femeie “( Îndemn către păgâni 2). Sugerez că o cheie pentru a înțelege această legătură năucitoare dintre Elima și Bar Isus și cuvântul magos este utilizarea de către Luca a acestui tip de argument etimologic.
În 13,8, alegerea este între înțelegerea lui ma / goj ca traducere a lui Elma și înțelegerea lui Elma ca traducere a numelui ( o! Noma ) menționat în 13,6, și anume Bar Jesus. După cum sa sugerat, utilizarea cuvântului o! Nomaatât în ​​13,6, cât și în 13,8 s-ar putea să nu fie deloc întâmplătoare. Problema Numelui sacru se ascunde. La urma urmei, omul este numit Bar Jesus. Fără excepție, de fiecare dată când Luca introduce un nou personaj în narațiune, face acest lucru folosind cazul dativ, o! Nomati (5,1.34; 8,9; 9,10.11.33.36; 10,1; 11, 28; 12,13; 16,1.14; 17,34; 18,2.7.24; 19,24; 20,9; 21,10; 27,1). Numai cu Bar Jesus se folosește cazul nominativ; în altă parte, Luca folosește nominativul o! noma exclusiv al lui Isus. Folosind nominativul din acest episod pentru a-l descrie pe Bar Jesus, Luca atrage o atenție puternică asupra semnificației numelui bărbatului, a Numelui și a relației dintre cei doi.
Dintre cercetătorii recenți, se crede aproape în unanimitate că ma / gojîn 13,8 este o traducere a lui Elima. Se sugerează că numele Elimă derivă fie din cuvântul aramaic hlm, fie din arabul alim, ambele însemnând un „ghicitor” sau „interpret-vis”. Așa că Jervell spune: „ o (ma / goj wird als Ьbersetzung des Namens Elymas bezeichnet … Elymas ist wahrscheinlich die grдzisierte Form des aramдischen: haloma, ‘der Magier'” ^33. Schille spune de asemenea „Lukas hat … zu entlasten versucht, daЯ er ma / goj als Ьbersetzung fьr Elymas versteht … Tatsдchlich kommt aramдisch ) myl ) = stark bzw. Arabisch alim = gelehrt der Bedeutung ‘Traumdeuter’ nahe ” ³⁴. Și aceasta este o sugestie veche. Savanții secolului al XVII-lea, Edmund Castell și John Lightfoot, sugeraseră deja derivarea arabă ³⁵ și cu siguranță era încă susținută de unii la începutul secolului XX ³⁶ .
Această explicație este susținută în mare parte deoarece traducerea, Bar Jesus = Elima, este considerată imposibilă. Bruce afirmă categoric: „Elimele … este probabil un cuvânt semitic cu o semnificație similară cu magos ; nu poate fi o interpretare a lui„ Barjesus ”” ³⁷ . La fel, Dunn spune că Bar Jesus și Elymas nu au nimic de-a face unul cu celălalt. El sugerează că poate Elymas a fost o poreclă, „dar dacă da, punctul său este prea obscur pentru noi” ³⁸. Barrett crede, de asemenea, că este imposibil să-l traducem pe Bar Jesus ca Elimă, deoarece acesta din urmă pare să nu fie un nume grecesc. El sugerează că suntem de acord cu Bengel, care a spus: „nescio quomodo, synonyma sunt”, dar el însuși adaugă,

În caz contrar, cea mai simplă și probabil corectă soluție este că ambele nume erau, în tradiția (sau tradițiile) pe care Luca le folosea, aplicate omului în cauză și că Luca presupunea că forma care părea a fi greacă trebuie să fie o traducere a semitul; cf. 4.36. Presupunerea este una firească, deși Luca ar fi putut reflecta că Pavel latin nu este o traducere a lui Saul semitic (v. 9) ³⁹ .

Într-o altă încercare de a rezolva acest puzzle, unii au profitat de lectura alternativă Etoimaj care apare în D și în mod similar în unele manuscrise latine vechi. Deși Lacul Kirsopp a favorizat această soluție, el a fost conștient de slăbiciunea acesteia: „Aceasta pare cea mai bună sugestie făcută încă, dar combinația unei lecturi dubioase cu o etimologie oarecum tensionată nu este destul de convingătoare” ⁴⁰ . Bursele mai recente au văzut o serie de probleme cu ipoteza și, astfel, au abandonat-o ⁴¹ .
Există alte variante de lecturi pe numele acestui om, printre care se numără barihsou = , barihsou = j , barihsou = n , barihsou = an . După cum sugerează Barrett,barihsou = și barihsou = an pot fi considerate ca transliterări alternative ale (w # $ y-rb și barihsou = j și barihsou = n pot fi luate ca încercări de îmbunătățire a gramaticii ^42. Toate acestea sugerează că numele omului înseamnă „fiul lui Isus / Jeshua “. Cu toate acestea, unele alte variante citesc,” fiul Numelui “. Siriaca Peshitta, de exemplu, citește bara s] u0ma0 (în unele manuscrise grecești, transliterate, barsouma ) și în alte manuscrise grecești citește barihsou = m Profesorul S. Brock (Oxford) spune că Bars] u0ma0 nu este un nume siriac normal și că – s] u0ma0  implică o pronunție aramaică palestiniană ⁴³ . În orice caz, aceste variante indică faptul că bărbatul este numit „fiul Numelui”. Nu este dificil să vedem cum „fiul lui Isus” ar putea fi transformat în „fiul Numelui”. La urma urmei, în Fapte, Isus este Numele dat pentru mântuire (4,12); este numele ființei cerești care îi vorbește lui Pavel lângă Damasc (9,5); și numele în care sunt botezați oamenii (2,38) și la care apelează credincioșii (2,14). Deci, există o relație strânsă între Isus și Numele, atât de strâns încât nu este neașteptat ca unii din devotamentul față de Isus să-l numească de fapt Numele. După cum notează Barrett, „în utilizarea rabinică, M # $ (nume) poate reprezenta Dumnezeu;⁴⁴ . Haenchen susține: „Acum, oricine are cele mai slabe cunoștințe despre aramaică, știa că Bar-Iisus înseamnă„ fiul lui Isus ”, iar Luca se abține cu atenție de la a-i alerta pe alți cititori și asupra faptului că acest ticălos purta numele sacru al lui Isus ca parte a lui “ ⁴⁵ . Sugerez că Luke face exact opusul. El vrea să arate că Bar Isus nu numai că este un profet fals, ci că chiar numele său ilustrează falsitatea sa. El nu este un fiu al lui Isus. Luca atrage atenția asupra factorului de nume prin repetarea, în v 8, a substantivului o! Noma pe care îl folosise deja în v 6. Traducerile siriace par să fi preluat această repetare prin repetarea numelui Bars] u0ma0, folosit în v 6, în v 8. În plus, prin traducerea numelui, Luke atrage atenția asupra acestuia. Ideea deocamdată este că există o legătură conceptuală între Isus și Numele, o legătură făcută chiar de Luca în Fapte (4,12). Deci, dacă cineva este fiul lui Isus, este și fiul Numelui. Dar, vrea să arate Luca, etimologia numelui acestui om nu se găsește în Numele lui Isus ci în altă parte.
Pentru a explica această altă etimologie, Luca construiește legături de jocuri de cuvinte între Bar Jesus și Elymas. Acesta din urmă pare să nu fie un nume grec; cu toate acestea, ar putea fi o formă contractată cu un nume mai lung ⁴⁶ . Într-adevăr, potrivit lui Schmiedel, G. Dalman a crezut că este o formă contractată de „Elumai = ojși că numele are ceva de-a face cu elamiții (asociați în Faptele 2,9 cu partii și medii). Schmiedel a răspuns acestei sugestii spunând: “Din punct de vedere filologic, această derivare este cea mai simplă dintre toate; dar nu contribuie la soluționarea enigmei” ⁴⁷ . Dar propun că sugestia filologică a lui Dalman oferă, într-adevăr, un indiciu, dacă nu soluția.
Cheia se găsește cu Iosif, probabil un contemporan al lui Luca. Potrivit acestuia, Elymos (   1Elumoj ) era fiul lui Sem și strămoșul perșilor. El scrie: „Căci Elymos a lăsat în urma sa pe elamiți, strămoșii persanilor” (   1Elumoj me_n ga_r ‘Elumai_ouj , Persw = n o! Ntaj a) rxhge / taj kate / lipen , Ant 1.6.4). După cum sa menționat mai devreme, magoi – urile erau asociate în mod obișnuit cu perșii. Acest lucru este semnificativ, deoarece cu această dată avem acum o legătură între    1Elumaj și ma / goj fără a merge pe ruta aramaică sau arabă.
Informațiile lui Josephus ajută, de asemenea, la înțelegerea modului în care Luca poate spune că Bar Jesus este tradus sau interpretat ca Elimă. Elima este fiul lui Sem (cf. Gen 10,22; 10,31; 1 Chr 1,17). Numele ebraic Shem ( M # $ ) și cuvântul ebraic pentru numele ( M # $ ) oferă o oportunitate ideală lui Luke de a juca pe ele. Ambele nume, Elymas și Bar Jesus, pot fi interpretate ca însemnând „fiul lui M # $’. Jucându-se la numele tatălui lui Elymos (Sem) și al Numelui sacru (Heb M # $ ), Luca înțelege că Elima este o interpretare a ( meqermhneu / etai ) Bar Jesus. Prin acest joc de cuvinte, Luca vrea, de fapt, să spună că semnificația lui Bar Isus nu este „fiul lui Isus” [= Numele], ci „fiul lui Sem”, strămoșul magoiilor . Fiul lui Sem și strămoșul magoiilor = persanilor este Elymos. Deci, în mod logic mi se pare, Luca poate spune că numele Elimă este o interpretare a numelui Bar Isus. S-ar putea argumenta că publicul vorbitor de limba greacă al lui Luke nu ar prinde jocuri de cuvinte ebraice. Dar există un singur cuvânt ebraic cu care sugerez că Luke se joacă și acesta este cuvântul M # $(Nume). Este într-adevăr fezabil să presupunem că vorbitorii de greacă ar cunoaște acel cuvânt ebraic, dacă nu știu altul.
Ideea este că acest om nu aparține adevăraților urmași ai lui Isus și nici nu este membru al cercului profetic valid, autentic. Pavel și Barnaba sunt adevărații exponenți ai voinței și cuvântului lui Dumnezeu, mai ales în ceea ce privește dreptatea. Prin urmare, Bar Isus nu este fiul Numelui, ci fiul lui Sem, strămoșul perșilor și al magoilor , așa că este un magos , un străin al adevăratei comunități creștine și un adversar al adevărului.

În cele din urmă, atrag atenția asupra faptului că Luke era conștient de alți pretendenți falși din comunitățile pe care le cunoștea. În Fapte 19,13-16, el îi expune pe fiii lui Scaeva care folosesc Numele pentru a exorciza. În Evanghelia sa, el repetă raportul lui Marcu conform căruia exista un om care arunca demoni „în numele lui Isus”, dar el a fost interzis de discipoli pentru că nu „urma cu noi” (Luca 9,49-50 // Marcu 9,38-40). În plus, chiar și Apolo, deja creștin, avea nevoie să-i fie expusă calea lui Dumnezeu mai exact (18,26). Bar Jesus a aparținut unei categorii undeva între Apollo și fiii lui Scaeva. El avea numele „fiul lui Isus”, dar nu a urmat înțelegerea corectă a căii lui Dumnezeu așa cum au învățat-o Pavel și Barnaba.

*
* *

În rezumat, am propus o înțelegere alternativă a lui Bar Jesus față de cea dată în bursă. Am susținut că Luca îl reprezintă pe Bar Isus în Faptele 13 ca un adversar serios al credinței creștine, nu pentru că a învățat sau a practicat magia păgânilor, nici pentru că a practicat un fel de sincretism, ci pentru că a învățat căile drepte ale lui Dumnezeu într-un mod fals cale. Bar Isus a pretins că este un profet, a pretins că trăiește la înălțimea numelui său ca „fiu al lui Isus”, care a înțeles corect calea Domnului, dar Pavel Lukan l-a expus ca un fals exponent al acelei căi. Testarea spiritului și deosebirea profeției adevărate de cele false au fost probleme dificile în multe comunități creștine timpurii. Dar lui Luke nu i-a fost frică să facă această judecată. Pentru el, Pavel, un om plin de un duh sfânt, avea autoritate în învățătura Domnului,

NOTE

¹ Aș dori să mulțumesc colegului meu, profesorul Michael Lattke (Universitatea din Queensland), și preotului dr. Stephen Haar și John Strelan, pentru comentariile lor utile asupra diferitelor proiecte ale acestui articol.
² J. FITZMYER, Faptele Apostolilor. O nouă traducere cu introducere și comentarii (New York 1998) 501.
³ E. HAENCHEN, The Acts of the Apostles (Oxford 1971) 398. Dunn spune că episodul ilustrează „recunoașterea de către cel care a apreciat puterile magice pe care le-a avut înainte de a fi posesoare de puteri mai mari “(JGD DUNN, Isus și Duhul. Un studiu al experienței religioase și carismatice a lui Isus și a primilor creștini, așa cum se reflectă în Noul Testament [Grand Rapids, MI 1975] 166).
⁴ S-ar putea argumenta că Bar Isus a fost câștigat de fapt lui Pavel. Asemănările observate de cărturari între convertirea lui Pavel și ceea ce se întâmplă cu Bar Jesus ar putea susține această lectură. Ambii sunt descriși ca opozanți ai căii lui Dumnezeu, ambii sunt confruntați cu un cuvânt inatacabil, ambii sunt orbiți pentru o perioadă scurtă de timp, ambii sunt conduși de mână. Vezi S. GARRETT, The Demise of the Devil. Magia și demonicul în scrierile lui Luca (Minneapolis 1989) 84.
⁵ În studiile Noului Testament, această lucrare se concentrează în mare parte pe Simon Magus. Pentru o bibliografie utilă, vezi J. JERVELL, Die Apostelgeschichte (Gцttingen 1998) 258-259. Vezi și lucrarea recentă a lui S. HAAR, Simon Magus. Primul gnostic? (Berlin – New York, viitoare). Înțelegerea lui Simon ca magos colorează puternic în multe comentarii înțelegerea lui Bar Jesus ca atare.
⁶ Iosif, Daniel și Ahikar sunt exemple binecunoscute de evrei care ocupă astfel de funcții. Compară și Iosif, Ant . 8.2.5; 20.7.2.
⁷ A se vedea J. NEUSNER, „Rabin și mag în babilonia Sasaniană din secolul al III-lea”, Istoria religiilor 6 (1966/7) 169-178.
⁸ JT SANDERS, Evreii din Luke-Acts (Londra 1987) 259.
⁹ CK BARRETT, Faptele Apostolilor (Edinburgh 1994) I, 613.
¹⁰ FF BRUCE, Cartea Faptelor(Grand Rapids, MI 1988) 249.
¹¹ GARRETT, Demise , 81.
¹² HAENCHEN, Fapte , 398.
¹³ R. PESCH, Die Apostelgeschichte (Zьrich – Neukirchen-Vluyn 1986) II, 21 și 26.
¹⁴ BARRETT, Fapte , I , 613. Comparați și G. STДHLIN, Die Apostelgeschichte (Gцttingen 1975) 176; pentru alții, vezi JERVELL, Apostelgeschichte , 346, n. 416.
¹⁵ JERVELL, Apostelgeschichte , 346, n. 416.
¹⁶ G. SCHILLE, Die Apostelgeschichte des Lukas (Berlin 1984) 287.
¹⁷ FITZMYER,Fapte , 499.
¹⁸ A se vedea J. LEVISON, “Spiritul s-a retras din Israel? O evaluare a primelor date evreiești”, NTS 43 (1997) 35-57.
¹⁹ În mod clar, Bar Isus este atât profet, cât și profesor. Legătura se face în mod obișnuit; într-adevăr, Luca a făcut-o în 13,1 (Comparați și 1 Cor 12,28; Did 13,2; 15,1-1).
²⁰ H.-J KLAUCK, Magie și păgânism în creștinismul timpuriu. Lumea Faptelor Apostolilor (Traducere de Brian McNeil) (Edinburgh 2000) 54.
²¹ BARRETT, Fapte , I, 617.
²² Pentru limbajul Septuagintal folosit aici, vezi JERVELL, Apostelgeschichte , 347.
²³ A se vedea BDAG , 902.
²⁴ De exemplu, G. SCHNEIDER, Die Apostelgeschichte (Freiburg et al 1982) 123, n. 48.
²⁵ BARRETT, Fapte , I, 617.
²⁶ Este posibil să-l citim pe Sergius Paulus ca fiind asemănător lui Cornelius, adică ca un temător de Dumnezeu care aparținea deja credinței (comparați 13,8). În orice caz, Luca pare să urmeze tiparul obișnuit: Pavel merge mai întâi la sinagogi (13,5), întâlnește opoziția evreilor, dar unii temători de Dumnezeu cred. Jervell crede că proconsul aparține zeilor temători ( Apostelgeschichte , 346).
²⁷ JERVELL, Apostelgeschichte , 347.
²⁸P. SCHMIEDEL, „Barjesus”, Enciclopedia Biblică . Un dicționar al Bibliei (Londra 1899) 478-483; aici, 480.
²⁹ A se vedea, de exemplu, F. BROWN – S. DRIVER – C. BRIGGS, Lexicon ebraic și englez al Vechiului Testament (Oxford 1962) 120-121; JA PAYNE SMITH, Dicționar siriac compendios. Fondat pe tezaurul Syriacus al lui R. Payne Smith (Oxford 1903) 53.
³⁰ BDAG , 1024.
³¹ Vezi K. BROCKELMANN, Lexicon Syriacum (Hildesheim 1966) 89.
³² DUNN, Acts , 176. Fitzmyer spune categoric: „Nimeni nu știe ce înseamnă ”( Fapte , 502).
³³ JERVELL,Apostelgeschichte , 346 și 346, n. 424.
³⁴ SCHILLE, Apostelgeschichte , 287; comparați și SCHNEIDER, Apostelgeschichte , 122; L. YAURE, „Elymas-Nehelemite-Pethor”, JBL 79 (1960) 297-314; C. HEMER, Cartea Faptelor în cadrul istoriei elenistice (Tьbingen 1989) 227; KLAUCK, Magic , 50.
³⁵ SCHMIEDEL, „Barjesus”, 480.
³⁶ A se vedea K. LAKE, Faptele Apostolilor (Londra 1933) IV, 144.
³⁷ BRUCE, Fapte , 249.
³⁸ DUNN, Fapte , 176.
³⁹ BARRETT , Fapte, I, 615.
⁴⁰ LAKE, Fapte , IV, 144.
⁴¹ A se vedea BARRETT, Fapte , I, 615; și HAENCHEN, Fapte , 398, n. 2.
⁴² BARRETT, Acte , I, 613.
⁴³ În comunicarea personală prin e-mail, 14.10.02.
⁴⁴ BARRETT, Fapte , I, 613.
⁴⁵ HAENCHEN, Fapte , 402.
⁴⁶ A se vedea F. BLASS – A. DEBRUNNER – R. FUNK, A Greek Grammar of the New Testament and Other Early Christian Literature (Chicago – Londra 1961) §125 .
⁴⁷ SCHMIEDEL, „Barjesus”, 480.

https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Hungarian_language#:~:text=Hungarian%20is%20a%20Uralic%20language,languages%20during%20the%20Bronze%20Age. <<Maghiară este o limbă uralică a grupului Ugric . A fost vorbită în regiunea Ungariei moderne dela cucerirea maghiară a bazinului Carpatic la sfârșitul secolului al IX-lea.

Limba ancestrală a maghiarilor s-a separat probabil de limbile ob-ugrice în epoca bronzului . Nu există atestare pentru o perioadă de aproape două milenii. Înregistrările în limba maghiară veche încep fragmentar în epigrafie în scrierea maghiară veche începând cu secolul al X-lea; cuvintele maghiare izolate sunt atestate în tradiția manuscrisă de la începutul secolului al XI-lea. Cel mai vechi text coerent care a supraviețuit în limba maghiară veche este Predica și rugăciunea funerară , datată din 1192.

Perioada maghiară veche se spune, prin convenție, că acoperă Ungaria medievală , de la invazia inițială a Panoniei în 896 d.Hr., până la prăbușirea Regatului Ungariei după bătălia de la Mohács din 1526. >> =========================

Doar pornesc de la acest cuvant pentru ca asa apare in dictionarul romanesc ca etimologia cuvantului mantuire vine din magh. menteni. Din https://dexonline.ro/definitie/mantuire MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva….. etc. – Din magh. menteni.

Se pare ca cel care a dat aceasta etimologie a tratat cu superficialitate acest lucru, in maghiara existand un grup de cuvinte cu radacina ment, si chiar daca voia sa sustina ceva asemanator, nu a gasit cel mai potrivit cuvant in sustinerea acestei asertiuni.

https://en.wiktionary.org/wiki/menteni menteni infinitive of ment https://en.wiktionary.org/wiki/ment#Hungarian ment Etymology 1From the obsolete verb menik (“to flee”) + -t (causative suffix). Verb ment (transitive) to rescue, to save

https://dictzone.com/dictionar-maghiar-roman/mentes mentés : ” salvare ”

Exista numai doua posibilitati mari si late, cuvantul provine din fondul limbilor Indo-Europene, apartinand bazinului de populatie Indo-Europeana in care au intrat (ex iliric) sau din fondul lingvistic Uralic/altaic/fino-ugric.

Pentru ca daca vine dinafara familiei IE nu inseamna ca nu ar putea veni din maghiara dar daca in maghiara vine din familia IE atunci este mai sigur ca nu vine din maghiara si ambele ar putea veni din familia IE.

Dupa unul din monstrii sacri mondiali ai lingvisticii, Sergey Starostin: Uralic etymology https://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Uralic%20etymology.pdf la fel aici: https://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?root=config&morpho=0&basename=%5Cdata%5Curalic%5Curalet&first=521

Number: 542
Proto: *mene

Nostratic:
English meaning: to go
German meaning: gehen
Finnish: mene-, dial. mäne- ‘gehen’
Estonian: mineSaam (Lapp): ma^nna^- -n- (N) ‘go,
journey, travel’, manna- (L), manni̊-
(T), mønne- (Kld. Not.), mønnø- (A)
Mari (Cheremis): mie- (KB U), mije-
(B) ‘kommen, gehen, besuchen’
Udmurt (Votyak): mi̮n- (S), mǝ̑n- (K),
mị̑̑nị̑̑- (G) ‘gehen’ Komi (Zyrian): mun- (S P PO) ‘gehen,
fahren’
Khanty (Ostyak): mĕn- (V DN), mȧ̙̆n-
(O) ‘gehen, weggehen’
Mansi (Vogul): miń- (TJ), min- (KU P
So.) ‘gehen’
Hungarian: mën Nenets (Yurak): ḿiń- (O) ‘gehen’
Nganasan (Tawgi): mende Selkup: mentétja- (Ta.), menda- (Ke.)
‘vorübergehen’, männempa- (Ty.)
‘vorübergehen’, mäntēja- (Ty.)
‘vorbeigehen’, mänti- (Tur.)
Kamass: mǝnJanhunen’s version: (55) *meniSammalahti’s version: *meniAddenda: Mot. мынгаемъ ‘отхожу’; En
Yukaghir parallels: män- ‘springen’

Number: 535
Proto: *mänV
English meaning: to become free,
released(“a deveni liber,eliberat”)
German meaning: loswerden, sich retten
Saam (Lapp): mænno- -ǣn- (N) ‘get the bad habit of trying to evade the
lasso (of reindeer), become shy of being touched’ ?
Mordovian: meńe-, mińi- (E), mäńe-(M) ‘ausweichen, entlaufen, los
werden’
Komi (Zyrian): mi̮n- (S) ‘sich befreien, sich retten’, møn- (PO) ‘sich
losreißen’, mi̮nti̮- (S), mi̮nt- (P)’bezahlen’ Hungarian: ment- ‘retten, befreien; entschuldigen’, meneked- ‘fliehen,
sich retten, entkommen’, ment ‘frei, befreit’
Nenets (Yurak): ḿinaruj (OP) ‘fetter Rentierochs, der nicht zum Zugrentier
abgerichtet ist’ ( > Komi I menurej ‘неприрученный кастрат старше 4-5
лет’) ?

Acum, cu toate scuzele de rigoare, eu cred ca hung. ment nu vine din ProtoU. *mänV (“a deveni liber,eliberat”), ci vine din Proto Uralic: *mene (“merge”) > > hung. mën (“merge”), ba chiar fix din Proto U: *mene > [vorbeigehen'(“trece”), mänti- (Tur.)]……dar in maghiara mente inseamna tot engl. “mind” rom.”minte”.

Si aici avem o problema cat casa pentru ca ar insemna ca mentuire/mantuire provine din radacina I.E. men:”minte” iar magh. mente vine din familia altaica/Turca ( mänti) inseamnand in maghiara tot “minte”

Am mai gasit, dar urmeaza sa vad in ce context, archive.org › stream › bub_gb_Cno… Rezultate de pe web Full text of “Etruscan researches;” – Internet Archive We shall presently be in a position to investigate the etymology of these names, and it will be shown that the … Hungarian . MENT heaven.

Nota; eu nu stiu de hung. ment “cer”

Nu prea inteleg ce rost are sa vedem salvare in maghiara cand noi cautam echivalentul pentru mantuire.

https://ro.glosbe.com/ro/hu/m%C3%A2ntuire mantuire :“megváltás,
üdvözülés”

Altfel acolo unde ar trebui sa apara mantuire, apare in Tatal Nostru maghiar :https://everything2.com/title/The+Lord%2527s+Prayer%253A+Hungarian “de szabadíts meg a gonosztól.”=”si elibereaza-ne de cel rau” (szabad:”liber”, szabadits;”eliberare“

Daca voiau sa scrie elibereaza-ne de cel rau, de ce nu au folosit ceva cu ment-… particula care inseamna salvare, eliberare dar in schimb ne acuza ca ca l-am folosit noi ? Curios nu, ca in loc sa foloseasca un cuvant care inseamna salvare si eliberare au folosit unul cu semnificatii mai restranse (numai eliberare). ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~` https://en.wikipedia.org/wiki/Funeral_Sermon_and_Prayer The prayer

Scerelmes bratym uimagg(om)uc ez ſcegin ember lilki ert.
kit vr ez nopun ez homuſ világ timnucebelevl mente.
kinec ez nopun teſtet tumetivc. hug ur uvt kegilmehel
abraam. yſaac. iacob. kebeleben belhezie: hug birſagnop
ivtva mend vv ſcentii ef unuttei cuzicun iov
felevl iochtotnia ilezie vvt. Eſ tivbennetuc. clamate iii. k[yrie eleison].
    https://www.babelmatrix.org/works/hu/Nyelveml%C3%A9kek/Halotti_besz%C3%A9d_%C3%A9s_k%C3%B6ny%C3%B6rg%C3%A9s_%281192%E2%80%931195_k%C3%B6z%C3%B6tt%29 Halotti beszéd és könyörgés (1192–1195 között) (Hungarian) Funeral oration (cca. 1200) (English)
"Ës szobodohha ut ürdüng ildetüitul ës pukul
kínzatujátúl"= "Set him free from the Devil and the tortures of Hell,"

https://www.babelmatrix.org/works/hu/Nyelveml%C3%A9kek/Halotti_besz%C3%A9d_%C3%A9s_k%C3%B6ny%C3%B6rg%C3%A9s_%281192%E2%80%931195_k%C3%B6z%C3%B6tt%29  
"Ës vimádjok szent Pétër urat,kinek adot hatalm oudania ës këtnië, hogy oudja mënd
u bunét!">> "We ask St Peter, to whom God gave the power
To bind and unbind,To deliver this man from all his sins."
modernhungarian:https://www.theapricity.com/forum/showthread.php?43338-Has-Hungarian-changed-much-during-the-last-1200-years " Old Hungarian:"Ës vimádjok szent Pétër urat, kinek adot hatalm oudania ës këtnië, hogy oudja mënd ű bűnét!"                Modern hungarian:  " És imádjuk Szent Péter urat, akinek ad[at]ott hatalom oldania és kötnie, hogy oldja mind[en] ő bűnét."
imádjuk:"we love it" 
urat:domnul?ur domnul ural a domina
kinek>akinek:"lat. cui; "la care"
adot (adott "dat,data")
hatalom:"autoritate,putere"
oudania>>oldania="solves/rezolva"
es:"si"
kötnie:"leaga" 
hogy:"acea" hogy?:"cum?"
oudja>>oldja="dissolves/dizolva"
minden:"totul"(alb.mënd:"suge")
ő :"el,ea" 
 bűnét:"pacate"
Si- ne place- Sf.Petru- domnul-la care-i -data- puterea- sa rezolve-si-sa lege, cum-dizolva- cu totul- el- pacatele. 

!! Demonstratie ca aceste cuvinte, atat cel din limba romana cat si echivalentul sau in cea maghiara provin dintr-un dialect continuator al limbii ilire, din vechea limba sarbo-croata dialectul kajkavian. Dupa unii aceste vechi dialecte kajkavian si shtokavian ar fi chiar limba ilira. Iar lingvistii germani spun ca limba ilira sta la baza intregii familii a limbilor Indo-Europene.

Ne punem problema nu numai a ceea ce se intampla cu noi ca indivizi in viitor, ci chiar mai mult cu omenirea ca forma de viata si specie. Vom muri ca indivizi, iar specia candva va disparea in neant pentru totdeauna? Va trebui sa ne gasim o noua casa in cosmos? Dar individului neajutorat in ultima instanta, care ii va fi casa sau salasul ? Aceasta e problema a ceea ce se intampla cu omul dupa moarte.Ca orice organism viu este supus descompunerii au constatat oamenii probabil din paleolitic (cel putin).Dar sa fie corpul supus descompunerii, invadat de viermi este o situatie cam dezagreabila si pentru unii inacceptabila.Cat despre suflet este si mai complicat. Daca in trecut se suspecta existenta unei entitati pereche de natura nedetectabila direct, inefabil-eterica, epoca si cercetarea moderna ruineaza existenta unui suflet sub aceasta forma. Mai exact ceea ce are un oarecare presupus corespondent corpul viu, sufletul, acesta dispare dupa moarte. Din zorile speciei omenesti s-a pus aceasta problema. Au privit omul ca intreg sau compus din aceste doua entitati, cu abordari diferite.Sumerienii au fost mai practici, cu mai mult “bun simt”, au fost mai putin orgoliosi si nu au dat o importanta exagerata, peste limitele reale. Isi inchipuiau ca acolo unde au auns sub pamant isi continua o existenta anosta intr-o lume gri si se granesc cu firimitur.Atat si nimic mai mult.Asta in conditiile in care dadeau mare importanta religiei avand multe feluri de “preoti”.De la egipteni incoace, odata cu dezvoltarea complexitatii vietii sociale si a religiilor, problemei a inceput sa-i fie mult mai multa atentie. Egiptenii sperau la nemurirea omului ca intreg (cu trup si suflet) in alt spatiu.Si din orgoliual speciei umane au revendicat ca loc cosmosul , constelatia Orion. Sub o forma sau alta in diferite religii a fost tratata asemanator problema momentului limita a trecerii in lumea mortilor.Crestinismul a pus in sarcina zeitatii supreme decizia de a obtine acordul suprem si de a trece in lumea buna,cer sau rai.Si la egipteni era cantarit sufletul omului cu o balanta.In crestinism problema este una pe plan sufletesc si mental. Este vorba de a decizia celui aflat in pragul mortii de a cere aprobarea trecerii in rai, dar si a zeitatii de a o da sau nu.Pe masura ce religiile au evoluat cererea a fost la inceput mai modesta de a fi indepartat de rau, pana la cererea expresa si imperativa incuviintare si de a primi incuviintarea (era sa zic “stampila”) pentru rai.Prin termeni ca “rascumparare” (a pacatelor, formala in esenta, (nu la propriu materiala), cererea salvarii si a eliberarii. De aceea termenul crestin pentru mantuire nu mai are un singur inteles, ci unul complex.

Din https://dexonline.ro/definitie/m%C3%A2ntui MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În religia creștină) A (se) curăța de păcate; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) a sfârși. ◊ Expr. (Refl.) A se mântui cu… = a muri. [Prez. ind. și: (2, 3) mấntui] – Din magh. menteni. >> Desigur, in Europa moderna din care facem parte gasim :

Din http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/english/eastern-orthodox/?fbclid=IwAR1CW-yj9hLnUMwG3JkkZ1n1e4TE8Oj0fqiRo9Bdb3h_WyXDSXJ9E7LvFBI Our Father “….and lead us not into temptation, but deliver=”elibera, izbavi” us from the evil one.”

Sau, din https://en.wikipedia.org/wiki/Lord%27s_Prayer

Nota-bene .In literatura de specialitate apar inca mult mai multe alte sensuri ! …pe undeva este nefiresc ca un cuvant sa aiba simultan mai mult de sa zicem 5 sensuri. .Sa pornim de undeva.Din timpuri extrem de recente: ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Din RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ „Tatăl Nostru” http://www.mitropolia-ro.de/index.php/ro/catehizare/801-rugaciunea-domneasca Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996 “Care este cel mai desăvârşit model de rugăciune? Modelul cel mai desăvârşit de rugăciune este Rugăciunea Domnească, adică:

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13).”

Din Ci ne mântuiește de cel rău! https://parohiasfanton.ro/sermon/ci-ne-mantuieste-de-cel-rau/ By Pr. Ciprian AndreiVerset : Mt 6, 13bThis text will be replaced with audio if available. Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 15 mai 2019 Cateheze despre “Tatăl nostru” – 15: Ci ne mântuieşte de cel rău “Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!Iată-ne în sfârşit la a şaptea cerere din “Tatăl nostru”: “Ci ne mântuieşte de cel rău” (Mt 6,13b). Cu această expresie, cel care se roagă nu cere numai să nu fie abandonat în timpul ispitei, ci imploră şi să fie eliberat de rău. Verbul grec original este foarte puternic: evocă prezenţa celui rău care tinde să ne prindă şi să ne muşte (cf. 1Pt 5,8) şi de care se cere de la Dumnezeu eliberarea. Apostolul Petru spune şi că cel rău, diavolul, este în jurul nostru ca un leu furios, pentru a ne devora, iar noi îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze.

Cu această dublă implorare: “nu ne abandona” şi “ne mântuieşte”, reiese o caracteristică esenţială a rugăciunii creştine. Isus îi învaţă pe prietenii săi să pună invocarea Tatălui înainte de toate, chiar şi în special în momentele în care cel rău îşi face simţită prezenţa sa ameninţătoare. De fapt, rugăciunea creştină nu închide ochii cu privire la viaţă. Este o rugăciune filială şi nu o rugăciune infantilă. Nu este aşa de infatuată de paternitatea lui Dumnezeu încât să uite că drumul omului este plin de dificultăţi. Dacă n-ar fi ultimele versete din “Tatăl nostru” cum ar putea să se roage păcătoşii, cei persecutaţi, cei disperaţi, muribunzii? Ultima cerere este tocmai cerere a noastră când vom fi în limită, mereu.

Există un rău în viaţa noastră, care este o prezenţă incontestabilă. Cărţile de istorie sunt catalogul dezolant a cât de mult existenţa noastră în această lume a fost o aventură adesea falimentară. Există un rău misterios, care cu siguranţă nu este operă a lui Dumnezeu dar care pătrunde în tăcere printre pliurile istoriei. În tăcere ca şarpele care poartă veninul în tăcere. În unele momente pare să înfigă: în anumite zile prezenţa sa pare chiar mai clară decât aceea a milostivirii lui Dumnezeu.

Cel care se roagă nu este orb şi vede clar în faţa ochilor acest rău aşa de deranjant şi astfel în contradicţie cu însuşi misterul lui Dumnezeu. Îl observă în natură, în istorie, chiar în însăşi inima sa. Pentru că nu există nimeni în mijlocul nostru care să poată spune că este scutit de rău, sau că nu este cel puţin ispitit de rău. Noi toţi ştim ce este răul; noi toţi ştim ce este ispita; noi toţi am experimentat pe pielea noastră ispita, de oricare păcat. Însă ispititorul care ne mişcă şi ne împinge la rău, spunându-ne: “Fă asta, gândeşte asta, mergi pe drumul acela”.

Ultimul strigăt din “Tatăl nostru” este năpustit împotriva acestui rău “cu margini largi”, care ţine sub umbrela sa experienţele cele mai diferite: durerile omului, durerea nevinovată, sclavia, instrumentalizarea celuilalt, plânsul copiilor nevinovaţi. Toate aceste evenimente protestează în inima omului şi devin glas în ultimul cuvânt al rugăciunii lui Isus.

Chiar în relatările Pătimirii unele expresii din “Tatăl nostru” găsesc ecoul lor cel mai impresionant. Spune Isus: “Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce vrei tu” (Mc 14,36). Isus experimentează în întregime împunsătura răului. Nu numai moartea, ci moartea pe cruce. Nu numai singurătatea, ci şi dispreţul, umilirea. Nu numai duşmănia, ci şi cruzimea, îndârjirea împotriva lui. Iată ce este omul: o fiinţă menită pentru viaţă, care visează iubirea şi binele, dar care se expune încontinuu la cel rău pe sine însuşi şi pe semenii săi, până acolo încât putem să fim tentaţi să disperăm de om.

Iubiţi fraţi şi surori, astfel “Tatăl nostru” se aseamănă cu o simfonie care cere să se împlinească în fiecare dintre noi. Creştinul ştie cât de subjugantă este puterea răului şi în acelaşi timp trăieşte experienţa a cât de mult Isus, care n-a cedat niciodată linguşirilor sale, este de partea noastră şi vine în ajutorul nostru.

Astfel rugăciunea lui Isus ne lasă cea mai preţioasă dintre moşteniri: prezenţa Fiului lui Dumnezeu care ne-a eliberat de rău, luptând pentru a-l converti. În ora luptei finale, lui Petru îi spune să repună sabia în teacă, tâlharului căit îi asigură paradisul, tuturor oamenilor care erau în jur, inconştienţi de tragedia care se consuma, oferă un cuvânt de pace: “Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac” (Lc 23,34).

Din iertarea lui Isus pe cruce izvorăşte pacea, adevărata pace vine de la cruce: este dar al Celui Înviat, un dar pe care ni-l dă Isus. Gândiţi-vă că primul salut al lui Isus înviat este “pace vouă”, pace sufletelor voastre, inimilor voastre, vieţilor voastre. Domnul ne dă pacea, ne dă iertarea, dar noi trebuie să cerem: “mântuieşte-ne de cel rău”, pentru a nu cădea în rău. Aceasta este speranţa noastră, forţa pe care ne-o dă Isus înviat, care este aici, în mijlocul nostru: este aici. Este aici cu acea forţă pe care ne-o dă pentru a merge înainte şi ne promite să ne mântuiască de cel rău.” Franciscus Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

De ce in varianta moderna este “izbaveste” si in altele “mantuieste” !? Probabil pentru ca limba romana dupa ce initial a fost o limba din subfamilia celtica “kentum” a familiei Indo-europene, sub influenta puternica slava a devanit in mare masura o limba balto-slavica, “satem“

Un loc in care puteti gasi zeci de variante ale acestei rugaciuni, majoritatea reale dar si unele create de lingvist cu caracter didactic este : Atta unsar http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/gothic/image/?fbclid=IwAR2IhJ5YMKMLceeSAuHrYbw-YF_70hrleRPoXWiy-xJW9R-TiMW29jES058

Exemple: Aramaic Jewish (Talmidi Jews transliteration, translation english): Abbun (Our Father) And do not bring us to trial, Rather deliver us from evil.

Ελληνικά: Πάτερ ἡμῶν ♦ Ελληνικά (audio, mp3, Matthew 6 with Πάτερ ἡμῶν): Πάτερ ἡμῶν ” καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν,
ἀλλὰ ρῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.”

Germana comuna http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/alemannisch/common/ Un fiehr uns nét én d’Versüechung, àwer erlees uns vom Beese.

Germana 1980 http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/german/v1980/ Und führe uns nicht in Versuchung, sondern rette uns vor dem Bösen

Français (La plus ancienne traduction connue en français – XIIe siècle): Li nostre Perre E ne nus meines en tenteisun, meis delivre nus de mal.
Issi seit.

Français (Assemblée des évêques orthodoxes de France) “et ne nous laisse pas entrer dans l’épreuve, mais délivre-nous du Malin.”

Armâneashti: Tată a nostru ♦  http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/arumanian/common/ Shi nu nă du pri noi la cârtire, ma nă aveagli di atselu arău.

Bulgara Български: Отче наш ♦ Български (v2) и не ни въвеждай в изкушение,ала избави ни от Лукавия.

Sarba http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/serbian/v2/ И не уведи нас у искушење,
него нас избави од Злога.

Aromana http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/arumanian/common/Aromână:  Tată a nostru  Shi nu nă du pri noi la cârtire,
ma nă aveagli di atselu arău.

Istro-Romana http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/istro-romanian/common/ Neca nu na tu vezi en napastovanie,
neca na zbăveşte de zvaca slabe.

Magyar: Miatyánk ♦ Magyar (1997): Mi Atyánk http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/hungarian/common/ És ne vígy minket a kísértésbe,de szabadíts meg a gonosztól.

Portugheza http://www.krassotkin.ru/sites/prayer.su/portuguese/portugal/ Não nos deixeis cair em tentação,Mas livrai-nos do mal

Incaodata vedem ca aceasta ultima rugaminte din rugaciune incearca sa cuprinda mai multe aspecte legate de indepartarea raului, iertarea de pacate-salvare-eliberare, viata vesnica, dupa cum se vede chiar in cuvintele folosite.

Engleza https://context.reverso.net/translation/english-romanian/redemption REDEMPTION: răscumpărare-mântuire-izbăvire-rambursare-salvare-iertare == =================================

In ultima forma a rugaciunii se vede influenta slava: https://en.wiktionary.org/wiki/izbaviti IZBAVITI (sarbo-croata):”eliberare“

Din https://www.activenews.ro/prima-pagina/Care-este-adevarul-despre-Tatal-Nostru-in-limba-celta-97625?fbclid=IwAR2cWhl6zL3yWLAmQkHx7qM5a8nk5-cd2kEIs1YMbdmI1uEPn4R1-bxpTyQ << Iată cum sună cea mai veche versiune în română a rugăciunii Tată nostru (Tetraevanghelul de la Sibiu, 1551-1553), cea mai veche tiparitură în limba română păstrată până în zilele noastre, arată Cezar Bălășoiu.

Tată nostru cine eşti în cer, svinţiască-se numele tău
şă se vie împaraţia ta şă se fie voia ta cum în cer aşa şă pre pomănt.
Pita nostra saţiosa dă-ne astădz şă ne iartă noo datoriele nostre
cum iartăm şă noi datornicilor noştri. Şă nu ne du în ispita,
însa izbaveaşte-ne de reu.Că a ta iaste împaraţia şă putere şă slava în vecie, amin.

Pornind de la materiale modeste, româna a ajuns la rezultate spectaculoase. Un reputat romanist, Alf Lombard, spunea că, dacă ansamblul limbilor neoromanice ar putea fi comparat cu un vehicul, portugheza, spaniola și catalana ar fi prima roată a acestuia, franceza și occitana, a doua, italiana cu dialectele ei și sarda, a treia. Ei bine, spunea Lombard, româna este cea de-a patra roată a căruței, fără de care, pentru un romanist, întregul angrenaj ar fi nearmonios, instabil și mult mai greu de înțeles”. >>

Din Intre mântuire și salvare https://anarchelariu.wordpress.com/?fbclid=IwAR0ab-0LpO6FXftnr72jsR0gLPWvbkSX1t7fGF5UYIMhTsfAz1mwWberix4 Pentru a clarifica și mai mult istoria acestui cuvânt în limba română putem consulta Dictionarium Ungaricum per Albertum Molnar publicat în 1574, în care găsim că latinescul Salvátor este tradus în maghiară prin “üdvőzitó ‘salvare, pocăință’ în religie ‘Mântuitor’; și megtarto ‘păstra, reține’, dar nu am putut găsi cuvântul menteni; iar latinescul salvus, a, um este tradus în maghiară cu egesseges (?). Dacă luăm în considerație faptul că acest Dictionarium Ungaricum a fost publicat în 1574, perioadă în care primele texte bisericești în limba română apăreau, și în care cuvântul mântuire este deja present, atestările lingvistice din Dictionarium capătă o foarte mare importanță pentru etimologia cuvântului românesc. Semnificativ este faptul că în aceeași periodă găsim în literatura hagiographică românească cuvântul mântuire cu înțelesul pe care îl are și astăzi. Iată câteva exemple:
Psaltirea Scheiană, manuscris datat din 1573-1578 (1482-85):
Psalm II. II; III Căntecul lui David căndu fugiǐa de fața lui Avesalom fiǐul său, 3. Mulți grâirâ sufletului mieu/Nu e măntuiré dela Dumnedzăul lui… [Nu ǐaste spaseniǐa lui] 9. A Domnului iaste măntuirǐa, și spre oamenii tăi blagoslovenie ta. [spăsește-mă] (Corecturile în paranteze mari sunt cele din Psaltirea lui Coresi tipărită în 1577, ceea ce vădește cunoașterea formei slave spasenie care a rămas în limba rusă cu sensul de mântuire.) Etimologia acestui cuvânt continuă să fie controversată. Dicționarele românești DEX, etc., consideră cuvântul ‘mântuire’ a fi un împrumut din limba maghiară și oferă ca sursă forma menteni ‘a (se) elibera, a (se) salva, a ieși dintr-un impas’. Însă consultând dicționarul etimologic maghiar al Academiei Ungare (1970) nu găsim forma infinitivală menteni ca atare, ci verbul ment cu sensul ‘a elibera, păzi, scoate, salva, ieși, fugi’, prima atestare fiind datată la aprox. 1195 în cântecul funerar Halotti beszéd és könyörgés în următorul fragment:
Scerelmes bratym uimagg(om)uc ez ſcegin ember lilki ert. kit vr ez nopun ez homuſ világ timnucebelevl mente.
Acest text este scris într-o limbă arhaică, greu de descifrat, care are mai multe traduceri/interpretări:
Szerelmes brátim! Vimádjomuk Frate dragă! Vimádjomuk (nu e în dict)
ez szëgín embër lilkíért, Acesta szëgín (szegyen?-rușine) lumea/oamenii lilkíért,
kit Úr ez napon ez hamus világ Cine/cui? Dumnezeu (astă-zi) cenușa acestei lumi
timnücë belől menté, timnücë (?) dar înăuntru am intrat,
Sau:
‘Dragostea de prieteni! Ei iubesc viața sărmanului om, pe care Dumnezeu ziua asta este sa iasă din falsa pușcărie’,
Sau:
‘Bratt drag! Vimádjomuk (?) acest szëgín (?) lume lilkíért (?), pe care ziua Domnului este cenușa lumii inăuntru am intrat’.În aceste exemple sensul cuvântului maghiar ment(e) este de ‘intrare, scoatere, ieșire’. Conform dicționarului menționat cuvântul este vechi, având originea în rădăcina men-, menedek ‘refugiu, adăpost’, de unde probabil sensul ulterior de ‘intrare, adăpostire, scăpare’. Această rădăcină are derivatele ment1 ‘scuză, iertare, salvare’ și ment2 ‘intra’; alte derivate sunt și formele megmentett ‘salvate’, megmenekült ‘scăpate’, găsite într-un text de la 1508, și mened, menedikeny ‘scăpat’; menthető ‘puteți salva’; mentségre ‘scuza’; menekedik ‘va scăpa’ datate din 1666; la 1830 apare mentesiteni ‘scutit’, etc. Cu sensul de ‘eliberare’ găsim exemplelele: mentes ‘eliberat din’, mentés, menteto ‘care poate fi scăpat, scăpare’. …… legături de înțeles care ne pot determina să presupunem existența unei forme *mendh, manth în limba vorbită pe teritoriul dacic, cu sensul de ‘înțelept/înțelepciune, învăța/învățător’.>>

Din Tatăl nostru | BDD-A1787 | Diacronia http://www.diacronia.ro › TATĂL NOSTRU* ALEXANDRU NICULESCU

<<Iată însă că în 1593–1594, în altă parte a teritoriului românesc, în Moldova, apare un Tatăl nostru scris chiar cu litere latine. Este vorba de un text pe care un logofăt cultivat, dintr-o familie de boieri, Luca Stroici (se pare educat în şcoli germane), emigrând în Polonia şi împrietenindu-se cu alt nobil, scriitorul, de confesiune calvină, Stanislaw Sarnicki (Sarnicius, 1532–1597), îl oferă acestuia; textul este o versiune manuscrisă a Tatălui nostru (pe care nu o cunoaştem); cunoaştem, în schimb, textul tipărit şi publicat de St. Sarnicki:

“Parintele nostru ce iesti in ceriu, swinçaskese numele teu, se vie inpereçia ta, se fie voia ta, komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. Penia noastre seçioase de noai astedei, ssi iarte noae detoriile noastre, cum ssi noi lesem detorniczitor [sic!] nosstri. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de fitlanul”. (Heinimann 1988;text corectat după Niculescu, Dimitrescu 1970)

…În al doilea rând, termenul, general în absolut toate versiunile transilvănene, izbăveşte (de origine slavă) este înlocuit cu
mântuieşte (de origine maghiară, existent şi în ucraineană). Această schimbare>> eugenrau: “mentuiaste” !! cu mE ! Imagine, din https://adevarul.ro/locale/focsani/cine-introdus-alfabetul-latin-tara-noastra-rugaciunea-tatal-nostru-text-scris-limba-romana-litere-latine-1_5583e468cfbe376e3571a25d/index.html

Am incercat sa gasesc cum a aparut,direct de la noi!? sau din alta parte cuvantul a mentui,mentuia, mantui >>(mantuire,mantuitor)

Din Forschungen zur Kaiser- und papstgeschichte des Mittelalters
beihefte zu J. F. Böhmer, regesta imperii herausgegeben von der
österreichischen akademie der wissenschaften– regesta imperii –
und der deutschen kommission für die bearbeitung der
regesta imperii bei der akademie der wissenschaften und der
literatur · mainz file:///C:/Users/User/Downloads/Die_Sizilischen_Goldenen_Bullen_von_1212.pdf

<<35 Cronica Reinhardsbrunnensis, in: MGH SS XXX.1, 566: … Et Odackarus nimirum iure suo ad resistendum Philippo advenerat, quoniamquidem regnum Bohemie Philippus vendicare non mentuit, et in argumentum desolacionis lantgravii, ne sibi Odackarus in posterum esset auxilio, suis patruelibus, Dypoldi videlicet filii, regalia cum suis contentis delegare curavit … ; Arnoldi Chronica Slavorum VI.5, in: MGH SRG [14.], 223: … Unde commotus frater repudiate, Theodoricus marchio Misnensis, una cum duce Bernardo, qui Philippi regis familiares fuerunt, hoc apud ipsum obtinuerunt, et regnum sive ducatum Boemie Odackero adultero auferret et Theobaldum puerum, qui tunc Magdeburch studebat, Theobaldi filium, transferet … Über die Vertreibung Diepolds III. und seine Belehnung berichtet nur eine böhmische
Quelle, das späte Prizibiconis de Radenin dicti Pulkavae Chronicon Bohemiae 67, in: FRB V, 120†.>>

“Statuta Confiniariorum Varasdinensium” iz 1732. godine:
latinski i kajkavski tekst Zlatko Kudelić Hrvatski institut za povijesty
The author analyzes text of Statutes of Vlachs published for frontiersmen/Grenzers of Varaždin Generalate in in the 1732 in latin and kajkavian variant of croatian language and compares this document with the older one, the Vlach Statutes / Statuta Valachorum from 1630. year. The aim of this new document was to redefined obligations and rights of frontiersmen in Varaždin Generalate after a long period of social and religious disturbances during first three decades of 18. century. Author
points out that the appearance of this document must be considered in context of military reforms in Varaždin Generalate made by Count Caspar Ferdinand von Cordua. He reorganized military structure of Generalate establishing new military units, but reducing the pay of frontiersmen and raising of pay for officers was not acceptable for frontiersmen. Styrian estates although opposed his reforms warning Vienna court that financing of Varasdin Generalate under this circumstances was useless and that well established and equipped frontiersmen army cam also represent potential threat for Monarchy. As for a new Vlach Statutes, they like the old Statuta form 17th century had not consider religious and ecclesiastical issues, but restricted frontiersmens right of free disposition of posessions and forbade buying out military service. Most important change was nomination of military judges (auditors) in seat of every of four captaincies, which have accomplished the duties of previouse supreme judge and eight assessors. Auditors solved different complaints of frontiersmen, including those against military captains (vojvode), and vojvode have got the possibility of making final decisions in quarrels which can be solved without official judicial procedure. Although Vienna Court supported Cordua’s plans and promulgated them in 1733 they have been accepted only partialy, but reforms caused disturbancies and resistence of frontiersmen and new Statuta for frontiersmen of Varasdin Generalate were not officialy proclaimed because authorities wanted to keep peace in Military Frontier.

Uvod
Među najvažnije isprave za povijest Hrvatsko-slavonske vojne krajine (dalje: Krajine) svakako spadaju takozvani “Statuta Valachorum” (Vlaški zakoni), dokument objavljen 1630. godine kojim su za vladavine Ferdinanda II. uređena prava i dužnosti krajišnika Hrvatsko-slavonske vojne krajine. Ovu ispravu, koju su potvrđivali Ferdinand III. godine 1642., Leopold I. godine 1659. i Karlo VI. godine 1717., povjesničari su navodili kao temeljnu ispravu koja je do Hildburghausenovih reformi 1737. godine regulirala život krajišnika, ali o navodnome postojanju teksta “Statuta Valachorum” iz 1667. godine mišljenja se razilaze otkako je Fedor Moačanin napomenuo da te godine nije objavljen niti je stupio na snagu novi vlaški zakon, odnosno da nisu postojala nova “Statuta Valachorum” i da bi ih trebalo spominjati samo ako će biti pronađeno novo arhivsko gradivo koje bi ih potvrdilo. Činjenica jest da su krajiški nemiri 1658. godine i Osmokruhova buna 1666. godine potaknuli vojne vlasti na određene promjene krajiškoga ustrojstva, pa je samostalno krajiško sudstvo prestalo djelovati ukinućem velikih sudaca čija mjesta više nisu popunjavana, kapetani su preuzeli u praksi sve sudske i upravne funkcije, ali nastojanja krajišnika da se popune mjesta velikih sudaca nisu uspjela iako je ova njihova funkcija spominjana na papiru još u potvrdi “Statuta Valachorum” 1717. godine. Predložene promjene bile su posljedica učestalih nemira među krajiškom populacijom od objavljivanja Vlaških statuta 1630. godine pa do sedamdesetih godina 17. stoljeća i uhićenja marčanskoga unijatskog/grkokatoličkog biskupa Gabrijela Mijakića (biskupovao

1663. – 1670.) tijekom biskupovanja zagrebačkoga biskupa Martina Borkovića
      (1667. – 1687.).
1664. U tome se razdoblju istovremeno s problemom interpretiranja sadržaja krajiških povlastica pojavilo i pitanje imenovanja odgovarajućega unijatskog biskupa kojega neće samostalno birati krajišnici na svojim skupovima nego bi on bio biran između nekoliko kandidata predloženih vladaru u Beču, što su
1665. krajišnici obiju vjeroispovijesti doživljavali kao kršenje svojih prava. Zagrebački biskupi Benedikt Vinković (biskup 1637. – 1642.) i Petar Petretić (biskup 1648.
1666. – 1667.) u izvješćima upućivanima Bečkome dvoru i Rimskoj kuriji prozivali su pravoslavne krajišnike (Vlahe) za različita kršenja odredbi Statuta Valachorum iz 1630. godine, a marčanske (“vlaške”) biskupe isticali kao podstrekače krajiških nemira samovoljnim tumačenjima krajiških povlastica i kao prividne unijate koji su, iako u Beču imenovani unijatskim biskupima, podržavali pravoslavlje na krajiškome području i stvarnim crkvenim poglavarima držali pećke patrijarhe, kojima su plaćali i crkveni porez preko vizitatora upućuvanih iz “Turske” među krajišnike. Iako su Vinković i Petretić najprihvatljivijim rješenjem ovoga problema smatrali ukidanje “vlaške” (Marčanske) biskupije, čime bi krajišnici izgubili utjecajne zagovornike na Bečkome dvoru, bili su svjesni da Beč to nikako neće ….

PRILOG
/45r/Nos CAROLUS Divina favente clementia electus Romanorum Imperator
semper augustus, Germaniae, Hispaniarum, Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae,Croatiae, Sclavoniae, et Serviae etc: Rex, archi Dux Austriae, Dux Burgundiae,Styriae, Carinthiae, Carnioliae, ac Wurtembergae, Superioris, ac Inferioris Silesiae, Marchio Moraviae, Superioris et Inferioris Lusatiae, Comes Habspurgi, Tyrolis, et Goritiae etc.etc: Caeteras inter Reipublicae curas in ea praecipue studia intenti, ut universis et singulis Ditionum Imperio Nostro subjectarum Incolis leges publicae Gentium, Provinciarumque quieti proficuae sanciantur, capita quaedam
communem, majoremque ad tranquillitatem Confiniariorum Varasdinensium conferentia hacce Tabula mandare decrevimus: Et quamvis Populo confiniario ibidem commoranti Nostris a Deces/45v/soribus jam dudum statutis prospectum fuerat certis a Nobis quoque superioribus annis confirmatis, cum tamen à nupera ad disquisitionem rerum Generalatum Varasdinensem concernentium delegata commissione compertum, Nobisque inter alia relatum erat, nonnullas praefato-
rum Statutorum sanctiones tum et abusu corruptas, tum et temporum vicissitudine quasi penitus abolitas, vel caeteroquin multifarie neglectas, aut indebite hactenus explicatas, nec non ab illorum antiquorum statutorum usum colonos inter Valachicos, et Croaticos in memorato confinio mixtim cohabitantes ….

-….Statuta Confiniariorum Varasdinensium, seu Populi militaris Savum intra et Dra-
vum habitantis. …De Magistratibus…De Judiciis: ….De Rerum Dominio …De delictis privatis et publicis….De Re Militari….

Articulus undecimus.
Quocunque autem tempore, quod Deus clementer avertat, quidam impetus aut suspicio majoris momenti orietur, ex omnibus omnino capitaneatibus quoquot inveniuntur confiniarii, immo ipsa juventus decimum octavum annum excedens ad Turcas et hostes quoscunque conjunctis viribûs omni ex parte etiam cum vitae discrimine propulsandos semper sint parati, et militaribûs signis ad hoc per generalem datis excitati cum omni bellico apparatu eo, quem generalis….

Old Croatian/kajkavian : Od Duguvainia Voinichkoga.

Articulus Jedenaiszti.
Kadaguder bisze pako Sto Bog mentui kakova voiszka podigla Zevszeh Capitanij, vszi krainschani da pache y Dechaki oszemnaiszt Let imajuchi na odbiiainie turchina, y koiegagot Drugoga nepriatela vszi zakupa Szlosno zevszeh Sztrani, y iz pogibelium Sivleinia Szuoga Szuprot takovim nepriatelom vszigdar gotovi biti moraju y kadaimsze Voiachko znameinie po Generalu na takov poszel da, da
vszi zevszem orusiem, koimssze od Generala….>>

Dictionar, ili rechi szlovenszke zvexega ukup zebranc, u red …books.google.ro › books· Translate this page https://books.google.ro/books?id=eNRUAAAAcAAJ&pg=PA59&lpg=PA59&dq=bog+mentui+deus+avertat&source=bl&ots=4iaO-qt3gh&sig=ACfU3U2Sa6xOEN1P3Lu–zrR8QlFoZy5qw&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjZ8__0zZ7tAhU1i8MKHXNHDuEQ6AEwAHoECAEQAg#v=onepage&q=bog%20mentui%20deus%20avertat&f=false

Juraj Habdelić: Dictionar ili réchi szlovenszke… – Institut za …ihjj.hr › iz-povijesti › juraj-habdelic-…Juraj Habdelić: Dictionar ili réchi szlovenszke… Juraj Habdelić (Staro Čiče, 1609. – Zagreb 1678.

“Menten: Chlamys(dis)=vestis superior Mentui Bog . Avertat Deus . Mentuemsze naszkorom . Brevi liber ero . Liberabe me , Expediam mė , Liberabor . Merczina . Cadaver , ris , n . Merczyariin .Georgius Habdelich · 1670

Din https://it.wikipedia.org/wiki/Quod_Deus_avertat Quod Deus avertat este o expresie latină care tradusă în italiană înseamnă „ Doamne ferește ”. ^[1] Este o expresie a conjurației folosită atât în ​​contexte orale, cât și în contexte scrise.

Illyrisch-deutsches und deutsch-illyrisches Handwörterbuch …books.google.ro › books· Translate this page Mentuvanje , ja , n . die Befreiung

Eugenrau: mentuvanje (limba ilira):”eliberare“

Din Habdelić – browsing https://translate.google.com/translate?hl=en&sl=hr&u=http://crodip.ffzg.hr/pregledavanje.aspx%3Frj%3Dhab%26id%3D3594&prev=search&pto=aue

Asa incat MENTUI vine din limba ilira si inseamna “fereste”; cum limba ilira exista in Europa dinaintea erei noastre, va dati seama ca mentui este atat la originea magh.menteni cat si a rom.mantui.

https://en.wikipedia.org/wiki/Illyrian_languages#Era The Illyrian languages were a group of Indo-European languages that were spoken in the western part of the Balkans in former times by groups identified as Illyrians: Ardiaei, Delmatae, Pannonii, Autariates, Taulantii (see list of ancient tribes in Illyria). Some sound changes from Proto-Indo-European to Illyrian and other language features are deduced from what remains of the Illyrian languages, but because there are no examples of ancient Illyrian literature surviving (aside from the Messapian writings, if they can be considered Illyrian), it is difficult to clarify its place within the Indo-European language family. Because of the uncertainty, most sources provisionally place Illyrian on its own branch of Indo-European, though its relation to other languages, ancient and modern, continues to be studied.
Era. The Illyrian languages were likely extinct between the 2nd and 6th centuries AD, with the possible exception of the language that developed into Albanian according to the theory of Albanian descent from Illyrian. It has also been posited that Illyrian was preserved and spoken in the countryside, as attested in the 4th-5th century testimonies of St. Jerome.

eugenrau: !? guess ! : Riddle: where lived Panonii !?

mente – Wiktionaryen.wiktionary.org › wiki › mente Latin Mente From Latin mentem, singular accusative of mēns (mind/minte), from Proto-Indo-European *méntis (“thought”).

Asturian mente f (plural mentes) : mind (ability for rational thought)

Italian mente f (plural menti) :mind/minte

Hung. mente Etymology From the men– stem of megy +‎ -te (noun-forming suffix).

1. (often with -ban/-ben) leaving from somewhere/a pleca de undeva
2. (often with -ban/-ben) going somewhere
3. (rare) the course, progress of something
4. the immediate neighborhood of a river, riverbank 

Derived terms menti Etymology 1 ment (“to save, rescue”) +‎ -i (personal suffix)

Verb menti third-person singular indicative present definite of mentA dokumentumot sablonként menti. ― Saves the document as a template

++++ b y b l i on Bibliograpgy +++

Šarić, Marko. “Inter-confessional Relations and (In)tolerance among the Vlachs (16th-17th Centuries)”. U: Tolerance and Intolerance on the Triplex Confinium.Approching the “Other” on the Borderlands: Eastern Adriatic and beyond 1500-1800., uredili Egidio Ivetić i Drago Roksandić, 181-194. Padova: Cleup, 2007

O AUTORSTVU ANONIMNE PUBLIKACIJE
PRIMJER : MOLITVENIK POBO@NE MOLITVE IZ 1678.
IS ANONYMUOS PUBLICATION THE EQUIVALENT OF UNKNOWN
AUTHORSHIP EXAMPLE : THE POBO@NE MOLITVE PRAYER BOOK, 1678
Anka Ivanjek Nacionalna i sveu~ili{na knji`nica u Zagrebu file:///C:/Users/User/Downloads/11vbh_52_ivanjek.pdf

Summary
Although anonymous publications are normally catalogued according to the rules laid down in librarians’ manuals as well as established practice, occasionally a work we come across requires a different approach. Such an example is the Pobo`ne molitve (Book of Devotional Prayer), written by a woman in the Croatian kajkavian dialect and published anonymously in Vienna in 1678. Reflecting the predicament of a person situated between death and God, this work raises numerous questions regarding its purpose and authorship.The absence of any clues as to the work’s provenance necessitates a close analysis of other kajkavian prayer books and similar works; from the historical background to the activities of the pious fraternities; the surviving fragments of the devotional life of women’s orders in the seventeenth-century Zagreb; and the written archive of Judita Petronila Zrinski, a member of the female order of St Clare of Assisi, also known as the Poor Clares.
Keywords: prayers, anonymuos publications, authorship, Poor Clares, Judita Petronila Zrinski

Usporedba
Tablica 1. Slovopis Pobonih molitvi glas znak primjeri ĕ e Devicze, Meſzecz, Nedelyu, zvezda j i j kai, naidem, tvoiem, ſetui, mentui mojeh, Bosjemi, ſztvorjena, pohajam | gi gy dohagiali, razregiuju megy lj ly li lyudi, Mihaly liucztvo, opraulianie, zapelia, liutoſzti s ſz z ſzuprot, oſztanem, nechiſzta, vuſzta oltarzkom, zkvarenja { ſ ſſ ſiba, ſator, ſkrinya, varaſ duſſu, naſſa, dignuſſi v v vijeni, zs ſ saloszt, podlosna, Boſanszke, ſarkoga

P A N N O N I A https://en.wikipedia.org/wiki/Pannonia#Prior_to_Roman_conquest Prior to Roman conquest

The first inhabitants of this area known to history were the Pannonii (Pannonians), a group of Indo-European tribes akin to Illyrians. From the 4th century BC, it was invaded by various Celtic tribes. Little is known of Pannonia until 35 BC, when its inhabitants, allies of the Dalmatians, were attacked by Augustus, who conquered and occupied Siscia (Sisak). The country was not, however, definitively subdued by the Romans until 9 BC, when it was incorporated into Illyricum, the frontier of which was thus extended as far as the Danube.

Under Roman rule

Seuso and his wife at Lacus Pelso (today Lake Balaton)The Roman empire in the time of Hadrian (ruled 117-138 AD), showing, on the middle Danube river, the imperial provinces of Pannonia Superior and Pannonia Inferior and the 2 legions deployed in each in 125Map showing Constantine I‘s conquests of areas of present-day eastern Hungary, western Romania and northern Serbia, in the first decades of the 4th century .

In AD 6, the Pannonians, with the Dalmatians and other Illyrian tribes, engaged in the so-called Great Illyrian Revolt, and were overcome by Tiberius and Germanicus, after a hard-fought campaign, which lasted for three years. After the rebellion was crushed in AD 9, the province of Illyricum was dissolved, and its lands were divided between the new provinces of Pannonia in the north and Dalmatia in the south. The date of the division is unknown, most certainly after AD 20 but before AD 50. The proximity of dangerous barbarian tribes (Quadi, Marcomanni) necessitated the presence of a large number of troops (seven legions in later times), and numerous fortresses were built on the bank of the Danube.

Some time between the years 102 and 107, between the first and second Dacian wars, Trajan divided the province into Pannonia Superior (western part with the capital Carnuntum), and Pannonia Inferior (eastern part with the capitals in Aquincum and Sirmium^[13]). According to Ptolemy, these divisions were separated by a line drawn from Arrabona in the north to Servitium in the south; later, the boundary was placed further east. The whole country was sometimes called the Pannonias (Pannoniae).

Pannonia Superior was under the consular legate, who had formerly administered the single province, and had three legions under his control. Pannonia Inferior was at first under a praetorian legate with a single legion as the garrison; after Marcus Aurelius, it was under a consular legate, but still with only one legion. The frontier on the Danube was protected by the establishment of the two colonies Aelia Mursia and Aelia Aquincum by Hadrian.

Under Diocletian, a fourfold division of the country was made:

• Pannonia Prima in the northwest, with its capital in Savaria / Sabaria, it included Upper Pannonia and the major part of Central Pannonia between the Raba and Drava,
• Pannonia Valeria in the northeast, with its capital in Sopianae, it comprised the remainder of Central Pannonia between the Raba, Drava and Danube,
• Pannonia Savia in the southwest, with its capital in Siscia,
• Pannonia Secunda in the southeast, with its capital in Sirmium

Diocletian also moved parts of today’s Slovenia out of Pannonia and incorporated them in Noricum. In 324 AD, Constantine I enlarged the borders of Roman Pannonia to the east, annexing the plains of what is now eastern Hungary, northern Serbia and western Romania up to the limes that he created: the Devil’s Dykes.

In the 4th-5th century, one of the dioceses of the Roman Empire was known as the Diocese of Pannonia. It had its capital in Sirmium and included all four provinces that were formed from historical Pannonia, as well as the provinces of Dalmatia, Noricum Mediterraneum and Noricum Ripense.

Din dictionar Abanez-Roman, https://ensq.dict.cc/?s=pensive

Here we have another weirdness, curiosity:

Romanian dictionary DEX https://dexonline.ro/definitie/gand “etimology Din magh. gond.

Where I’ve found different meanings: https://www.academia.edu/12808138/Hungarian_Dictionary ” gond [conf. also romanian gand (thought); Romany gindo]:”care” gondol [from gond Cf.also Rom. gandi; Romany gindil ]:think

https://en.m.wiktionary.org/wiki/gond?fbclid=IwAR1q_tZv_4gvEsxqQQmXr_eoBKIyiCyMUTsoAXskVu-TSfmcEVo9g25GZpA GOND Etymology Of unknown origin. gond (plural gondok) – care Synonyms: figyelem, odaadás Nagy gonddal vigyázott a gyerekekre. ― She looked after the children with great  –.trouble, anxiety, problemSynonyms: baj, kellemetlenség, probléma, bosszúságNem lesz sok gondod velük. ― You won’t have any problems with them

https://www.arcanum.hu/hu/online-kiadvanyok/Lexikonok-a-magyar-nyelv-ertelmezo-szotara-1BE8B/g-2CDF3/gond-2D5FE/?fbclid=IwAR3-Q72kpPBtHAX943YvBhyRN5jkySsmZNZptRFSamsseX-mzx7ZoIz2gwQ

care noun -ot, -ja1.  1. An in-depth examination of a troubling issue; internal anxiety caused by sg, torturous restlessness; contemplation, tearing, worry. Torturous, torturous trouble; problems digest, torment; forehead grooved ® grooved; gets into a lot of trouble; to take care of sy; to put sg in the care of sg; sg causes a lot of trouble for sg; he does n’t take much care of sg: he doesn’t care much about it; to drive away his troubles with sg; hangs your worries at an angle; there is a lot of trouble with sg; ® your head is full of care. ? And then there is an unknown problem overwhelmed… ( Ferenc Kölcsey ) Discover the man’s problems with the beautiful moonlight of your lonely joy! ( Dániel Berzsenyi) Carefully woke up autumn king, Restless had a dream at night. ( Mihály Tompa ) the. What causes trouble (1); affair, clever thing, trouble. Paternal, family, custody, housing, school, national, parental care (s); ® pimple problems; lives without problem (s); the problem of sg: dealing with something (long or permanent), caring (compulsion, need); the problem of purchasing, cooking, household, finding housing, editing, traveling, operating, preparing for the exam; ® dismisses the care of sg; get rid of sg; with trouble and trouble: with many difficulties (struggling);a lot of trouble; this is his main, least concern. I can’t get it, a thousand worries. ( vocabulary ) Even a smaller problem is bigger than…: you care about it the least. Sea is my problem, a thousand my problems. ( vocabulary ) Little child little problem, big child big problem. Trouble aside, boo aside! ? What the trouble is worth on bread and water, Add wine to the brittle cup. ( Mihály Vörösmarty ) Small estate is a small problem, large estate is a big problem. ( Géza Gárdonyi ) I thought that with this innocent lie I would take care of everything. ( Dezső Kosztolányi )We are all with you, who has a dignified concern. ( Attila József ) || b. (Material) trouble: a difficulty of a material nature; for money v. lack of other necessary goods. He lives without problem (s). They are provided with everything, no problem. 2. Careful thoroughness, perseverance, careful attention, devotion. He takes care of it, makes it, does sg; he takes great care of sg. This work requires a lot of care and expertise. ? Not stand up, shame,… Stand up… come on what! … He listens [to the king]… about this, but with careful care He discusses the possibility with Kont. ( János Arany ) 3 . Gondja van v. take care of sy, sg: take care of him, care for; ® covers your concern for sg; I will have trouble with it: a) I will take care of him, I will not forget about him; b) <as a threat> I will take care of your trouble !; what’s my problem v. with him ?: what do I care about him ?; to take care of him, to take sy: he undertakes to care for him; takes care of it; to entrust sy with sy ® sg; care ® wears oneself, sg v.to take care of sy, sg. ? (s): 1. forgetful; forgotten; worries; carefree; caring; worried; 2. bread problem; artificial problem.

www.federatio.org › mi_biblPDF
Etymological Dictionary of Hungarian (EDH) 22 ian. 2007 — << Uralic languages are a member of the Nostratic “language family” -…….. In this present article I have shown, that according to the etymological reconstruction of the Hungarian basic vocabulary by the four standard etymological dictionaries, there isn’t either an Uralic nor a Finno-Ugric language family.

Although von Hevesy compared in his 1932 book all Finno-Ugrian languages with basically the Kherwarian branch of Munda – especially with Santali and Mundari, since there were no other dictionaries at hand in his time -, he strongly focussed in his conclusions that the basic stock of these Finno-Ugrian people were the Hungarians: “That the Magyars might have passed the Caucasus mountains on the way to their new homeland, is very probable, since the route from India led to the shore of the Asowian Sea, where the Magyars are historically remarked first” (1932, p. 337).

100 gond “worry”, gondolni “to think”
ŠL 108/1; 106/11; MSL III 152/367; Gost. 82; Hev. 184
Sum. gun
Sant. gund “to reflect, to think”

…..In the following, I present 577 Hungarian-Sumerian-Turkish etymologies. Yet, in very few cases I have given a word from another member of the Turkic language family, when no Turkish etymology was at
hand (e.g. Chuvash, Chagatai, Yakut, Uighur), in one case (no. 722) >>

Me: The autor is completely out of linguistic field with santaly of fino-ugric family: https://en.wikipedia.org/wiki/Santali_language Santali (Ol Chiki: ᱥᱟᱱᱛᱟᱲᱤ), also known as Santhali, is the most widely spoken language of the Munda subfamily of the Austroasiatic languages,

www.jstor.org › stable
word-structure and etymology (on the ancient layer of words of … – jstor
stems originating in the Uralic, Finno-Ugric and Ugric era, the ancient déri- … ‘miserly’ ; gerjed ‘ to anger’ ; gond ‘care‘ ; gyanú ‘suspiciJSTOR HomeJSTOR is a digital library of academic journals, books, and primary sources.jstor.org

From https://en.wikipedia.org/wiki/Talk%3AHungarian_language <<Important information is also, the Italian substratum and effect on the Romanian language, the Friauli dialect (linguistic continuity between Venetia – Istria – Dalmatia in the Roman times), this can be easily checked (Schuchardt: Der Vocalismus des Vulgarlateins. Leipzig 1868. II. 46)Some Hungarian loanwords from the Romanian language (they are reflecting the case mentioned above):Nému, aldui, aldasiu, fagadasiu, surzuita, birau, biru, kezesiu, oca, uca, orasiu, orasianu, feredeu, hiklenia, valciegu, hasna, keskeneu, mestesiugu, uricasiu, bulciu, gandu, haleu, hotar, holda, ileu, valmasiu, gazdaku, vama, chipu, chipzui, ravasiu, ravasiu de drumu, sáma, dare de sáma, catana, fagadau, lacui, lacasiu, mintui, mintuitor, vileag, siru, urlui, uiag, fel, felu, giulusiu, alénu, bintatuire, untuire, ingaduire, etc.>>

https://clics.clld.org/parameters/2975#1/46/-2

gind Romanian Indo-European ɡind thought NorthEuraLex

https://www.etymonline.com/word/*ghend- *ghend-

also *ghed-, Proto-Indo-European root meaning “to seize, to take.” 

It forms all or part of: apprehend; apprentice; apprise; beget; comprehend; comprehension; comprehensive; comprise; depredate; depredation; emprise; enterprise; entrepreneur; forget; get; guess; impresario; misprision; osprey; predatory; pregnable; prehensile; prehension; prey; prison; prize (n.2) “something taken by force;” pry (v.2) “raise by force;” reprehend; reprieve; reprisal; reprise; spree; surprise.

to grasp= intelego <>thinking ……………….

I found also http://wrdingham.co.uk/cyba_index/word_index.htm?fbclid=IwAR0o-k1GUmzJoVydaa-ZgrCy6nqYJYxiXPduukfCkQQb0_0eARE-WwgT0oQ

frighten – gand- (Lithuanian) 9529
think gHend a gandi 15489 , 15491
think gHend gandi (Romanian) 14384
think gHend gând (Romanian) 15618 , 15625

others got ahead of me:

Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române …www.cunoastelumea.ro › Istorie Oct 22, 2018 — … românesc a gândi provine din radicalul proto-indo–european ghend (a prinde, a înțelege), iar gond-ul maghiar este împrumutat din română.

Theo Vennemann (ed.)-The New Sound of Indo-European …www.scribd.com › document › Theo-Vennemann-ed-The…Dec 22, 2016 — Studies and Monographs 41 1989 Essays in Proto-Indo–European phonological … ?(-h-) *ghend– ‘grasp‘: Lat. praehend, Gk. khandn, Goth. bi- ..

dacia | Vatra Stră-Rumînă | Pagina 7thraxusares.wordpress.com › page În fine, programul Language Rich Europe, condus de British Council, luînd act de … Mulţi ne explică în ziua de azi că Mihai Viteazul nici gând nu avea să … verbul românesc a gândi provine din radicalul proto-indo-european ghend (a prinde,

http://xuanphuong.vn/blog/1335fc-romanian-compared-to-other-romance-languages Gand…Ghend

Albanian word derived from root Ghend: https://www.majstro.com/dictionaries/Albanian-English/gjendem?fbclid=IwAR1aAAd3alqEnyFK_6bUAcYcSgCefvWhOTr2HRsAgy9jPflagspXOtKh2ZU

Albanian	English (translated indirectly)
gjendem	be situated;  lie;  sit

Albanian	English (translated indirectly)
gjendje	circumstances;  conditions;  situation;  state of affairs

From List of Lithuanian gods and mythological figures – WikiVisuallywikivisually.com › wiki › List_of_Lithuanian_gods_an… Deivės Valdytojos (Lithuanian: Governing Goddesses), were the goddesses who … Gondu – goddess of weddings; Upinė (Upine) – goddess of rivers, springs ..

From https://mail.google.com/mail/u/0/?zx=5altn8zeq797#inbox?projector=1 Stoica, like most Romanian translators of
Shakespeare at that time, proves to be highly influenced by the Latinist trends that advocated the replacement of all words of Slavic origin with words derived from Latin or other Romance language. Thus, he chooses to translate the word friend as amic (Lat. amicus) instead of prieten (Slav. prijatelĩ); love as amor (Lat. amor) instead of iubire (Slav. ljubiti) or dragoste (Slav. dragostĩ); holy as sacră (Lat.sacer) instead of sfântă (Slav. sventŭ); to think or thought as a cugeta or cugetări (Lat. cogitare), instead of a gândi or gânduri (Hung. gond).

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Under work/ To be continued

N E A M

1. family, sort, kin, tribe
2. ancestry, lineage, descent extraction, origin
3. nation, people

All endeavour began after I wached on youtube “Some reflections on stupidity/dumbness” of Romanian renown schollar Andrei Plesu.

There he made an asertion that the name of one of the most revered monument of romanians, biggest Orthodox cathedral, ” Catedrala mantuirii neamului ” is composed of three words, none of romanian origin, pointing that neam and mantuire is appearing in DEX (Romanian Explanation/Etymological Dictionary) words neam and mantuire appear to have an hungarian origin.

From https://dexonline.ro/definitie/neam “Din magh. nem.” and https://dexonline.ro/definitie/mantuire “Din magh. menteni.“

I was quite shocked and realised that it is an unforgivable and inexcusable mistake or lack of minimal linguistis knowledge and due of lasyness of our schollars.

Cause Danubian area is the very place of Old Europe (Vinca-Turdas, Cucuteni cultures). https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/db/Indo-European_migrations.gif

And one of the supposed pool and origin of Indo-European family of languages.

Panonian plain and Carpathian mountains were inhabited before any of many Asian hordes raided Europe relentless one after another. Inhabited by thraco-dacian related people, and before by ancient populations, pre-Indo-European and after true Indo-Europeans. And one of the supposed pool and origin of Indo-European family of languages. https://aleximreh.wordpress.com/2014/10/19/old-europe-the-indoeuropean-homeland-the-aryan-urheimat/

c. 5000 bc. Homeland:  The Danube River valley (Wallachia and Hungary). =========================================================== Here About “neam”

A) One approach could be from Indo-European “name” root: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Name?fbclid=IwAR2VkoQ7EEG-F1YUCGKQgvNj-8lszDb3-7pPcl2xHR9pUa8TAsIqYmEPpOs “The word name comes from Old English nama; cognate with Old High German (OHG) namo, Sanskrit नामन् (nāman), Latin nomen, Greek ὄνομα (onoma), and Persian نام (nâm), from the Proto-Indo-European (PIE) *h₁nómn̥.^[1] Outside Indo-European, it can be connected to Proto-Uralic *nime.” English language pertain to germanic family, wich in turn is related to romanian, as long as they say goths are relatives of getes.(Goth.”namo”)

From https://it.linkfang.org/wiki/Radici_protoindoeuropee

B) Second approach, see https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/n%C3%A9mos

From *nem- +‎ *-os. *némos n^[1]sacrifice, worship ;place of sacrifice, clearing Descendants

• Hellenic: *némos
  • Ancient Greek: νέμος (némos)
• Indo-Iranian: *námas (see there for further descendants)
• Italic: *nemos
  • Latin: nemus (“wood, forest”)

From Sacred Forests in Antiquity. The Geto-Dacian Casewww.orma.ro › old › 8_paul-pupeza ” analogies proves that the Geto-Dacian world wasn’t an exception. Key words: sacred forest, Geto-Dacians, locus, nemus, alsos, nemeton, harug. Natura a ..”.

C) Third approach, https://www.contextualdictionary.com/translate/romanian-english/Ne-am?fbclid=IwAR2mE5ctz1w1uGzs7qyRtQ2Jd4DuNXqxX9lCmWeypJ_GiyR54V_I7cA7ahA “Ne-am =We“

https://context.reverso.net/traducere/romana-engleza/ne-am?fbclid=IwAR2L176JiNX8IZil54xQuXC7kCgkQKDnMQ6ShpMniUtc439Fvzt2O7eSnxY neam : nation generation people race lineage

*teuta- | Origin and meaning of root *teuta- by Online …www.etymonline.com › word › *teuta- *teuta-. *teutā-, Proto-Indo–European root meaning “tribe.” It forms all or part of: … touto “community,” German Deutsch, Gothic þiuda, Old English þeod “people

See https://www.etymonline.com/word/*teuta-

Note: Maybe something like gr. τά αὐτά “(the)same, even“/ From https://biblehub.com/greek/846.htm https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%84%CE%BF%E1%BF%A6%CF%84%CE%BF

οὗτος;”this” https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BF%E1%BD%97%CF%84%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek ==================================================

More to sustain that above: Note: At the origin ancestor of romanian language was Centum (Italo-Celtic), later after coming of slavs in europe turned to acquire some slavic aspects especially in vocabulary.

From en.wikimergic.org › wiki › Name name – Wikimergic, the first-level WikiSiloing for decisioning and … … from the Proto-Indo-European (PIE) *h₁nómn̥. Perhaps connected to non- Indo-European terms such as Tamil நாமம் (namam) and Proto-Uralic *nime.

journals.ub.uni-heidelberg.de › …PDF UN TEZAUR DE MONEDE MOLDOVENEğTI DE LA … Drăgan Dănovac, an Armenian merchant, lived in Suceava in the first half of the 16th century. … de izvod ca să ne arate săminŃăiile lui Danovici din niam în niam, cu care să poată dovedi.

https://en.m.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/nam%D1%8A?fbclid=IwAR3KUVmDG5W5SDj6UyQbFkyUlhiAXG3iZowQ8e_YerknBQyi-Zc_v585W0w Proto-Slavic Pronoun *namъ: “(to) us; dative of *my“

From https://en.m.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/n%C4%9Bm%D1%8A Reconstruction:Proto-Slavic/němъ Adjective *němъ “unclear or incomprehensible speaker, muttering, mammering ;dumb, mute (not able to speak);

From https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BD%D0%B0%D0%BC “NAM=us”

From https://en.m.wiktionary.org/wiki/%CE%BD%E1%BF%86%CE%BC%CE%B1?fbclid=IwAR3xCWgbvrQQnE1VsFt8RpQrIi8RaBtiHwcRUUYs1Acht-e8wqQKEOwpbbU#Ancient_Greek νῆμα Etymology From νέω (néō, “to spin”) +‎ -μα (-ma). Noun

νῆμᾰ • (nêma) n (genitive νήμᾰτος); third declension

1. That which is spun: thread , yarn
2. silk
3. strand of a spider’s web Note: of course a people is composed of many threads, continuos lineage of relatives and as awhole is perceived as a yarn.
4. From https://en.m.wiktionary.org/wiki/neo?fbclid=IwAR07DOq1KoL3Q_btZd4Pue8D_7j50fMa9jzNpKd5pzar6Jl8InDwelQLM8w#Latin Neo
5. Etymology From Proto-Italic *nēō, from Proto-Indo-European *(s)neh₁-.

nt infinitive nēre, perfect active nēvī, supine nētum); second conjugation

1. (transitive) I spin; weave, interlace, entwine indicative singular plural first second third first second third neo nes net nemus netis nent
2. From https://en.m.wiktionary.org/wiki/neam?fbclid=IwAR2vCVOEszoVuS2loyl5Xj4oLuFdLTUxP6NkBPCHyc28hRYyA1ggSHkQO9I
3. LatinVerb neam first-person singular present active subjunctive of neō
4. Serbo-Croatian neam (colloquial) first-person singular present of nemati Romanian
5. Etymology ! From Hungarian nem , of unknown origin. !
6. Noun neam n (plural neamuri)

1. family, sort, kin, tribe
2. ancestry, lineage, descent extraction, origin
3. nation, people
4. SO, FROM LATIN NEAM: “INTERWEAVING”

Meaning of neo (nere, netus, nevi, ne, neam , neamini, neamur …worldofdictionary.com › Latin-English › Nneo is an Latin word started with n. Here is the definition of neo in English. neo: verb spin; weave; produce by spinning; neo: to spin; neo: to spin, interweave.

(PDF) Etruscan_Phrases Indo-European Table 1, Part 6 …www.academia.edu › Etruscan_Phrases_Indo-European_…Oct 28, 2020 — … grove, foresta, , NEAM, nation, related to a forest, wood, pemë, forest, greenwood

From ETRUSCAN FRASES http://www.maravot.com/Indo-European_Table1B.1.html Etruscan namo, namu (NAMV) Script CP-45 Slavic, Baltic, Romanian,
Finnish-Uralic NEAM, nation, related to a familly, lemn, wood, stick, peg, copac, tree (Romanian)

From http://www.dicolatin.com/FR/LAK/0/NEAM/index.htm NEO, ES, ERE, EVI, NETUM, tr

la deuxième conjugaison active des verbesNEAM : la deuxième conjugaison active des verbes, 1 ére personne singulier présent subjonctif actif

Careful/ Attention !                                                                                                                        This post is not a decipherment or reading of any actual written content of Tartaria tablets. Given that the signs do not belong to a single writing system but to several, the page has a purely didactic character. It has the role of trying and testing different writings, in the idea that the tablets would have used one of them. The signs on the tablets belong to several writing systems over a long period of time and which have been used in different geographical areas. In none of the trials did the signs fall into a single type of writing, there always remained signs that came from other writings (or as coming from the unknown). Most of the signs come from the Sumerian proto-cuneiform -shaped ones. The signs in the upper half of the round tablet seem to come from archaic Greek writing. This “collection” of signs seems to be the fruit of one’s rich imagination. As A. Falkenstein and A. A. Vaiman found, (this is also my firm opinion) the author was not a scribe, he had only vague notions about writing in general, and it is not known what he intended  or he was after. There are many elements of inconsistency as well as others that take the tablets out of the usual patterns and norms of honest logic, writing and intentions. =====

Pity enough, for every folowing cases, some criteria increase the chances for case to be real, and not waiting, other criteria come lowering the chances.

3200-2500 B.C. SUMER; Sumerian/Syrian trader.

Pro/For: general sign shapes, similar to proto cuneiform, not genuine/proper sumerian, but “quasi-sumerian” !!; Contra/Agains: Extreme far distance from Mesopotamia, low chances to be brought from Sumer, n ot exact shape for many signs, signs order, casette spacing, presence of some newer signs (“D”, heth/PA3) etc. The “scribe” not followed sumerian technique, structure and management of the signs, + it seem that tried to imitate numbers. The “writer” was not aware, dropped off a clue: Instead of showing the shape of proto cuneiform sign KU/GA2 wich in proto-cuneiform is SQUARED/BOXED, put a much later shape: ladder “a scala”, (opened) as Linear A sign/syllabogram PA2 or with the same shape ancient canaanite HETH. If inscribed in 2.700-3.000 B.C. he does not know that ONLY in 2.200 and 1.000 B.C. will appear the signs PA2 and respective Heth ! Beside this, all upper half of the round tablet could contain newer signs ! Chance: 1% for native sumerian and 5% for born abroad Sumer, sumerian/syrian trader.

From http://mathscitech.org/articles/mathematics-uruk-susa See the shape of proto-cuneiform sign GA2 (boxed) wich is different on the round tablet (vertical bars off, staggered pattern)

and sign ASZ2 wich is the same on round tablet..

From https://www.researchgate.net/figure/Expansion-territorial-de-la-cultura-de-Uruk-aubet-2007_fig2_269696365

From The Tartaria Tablets | Antiquity | Cambridge Corewww.cambridge.org › core › journals › antiquity › article The Tartaria Tablets – Volume 41 Issue 162 – M. S. F. Hood. “… It seems unlikely however that the tablets were drafted by a Sumerian hand”

2.800-2.200 B.C. Levant (Syria), Anatolia, Aegean Pro/For: much close to Transylvania, itinerant trader or metal worker ; due of a trade network, there were “URUK” colonies or enclaves outside Mesopotamia (Anatolia, Syria). Contra/Against: newer sign heth/PA3 ;some newer signs: “D”. Proto cuneiform signs were used only in Sumer and Iran from 3.500 to ~2.800? B.C. for mainly (if not only)administrative purposes. They were used short time and after were discarded. The sumerian proto-cuneiform tablets remained burried until 1.920-1.925 !, not accesibible for any individual. So signs not known in Aegean but possible known in South-Eastern Anatolia.Cause of : – presence of much newer signs (exact shape of PA3/heth, D-shape) and not respecting sumerian technique and internal organising/structure of signs, – By my knowledge, not a single tablet with proper proto-cuneiform was found in Anatolia or Aegean areas, only in Syria. The chances for Anatolia/Aegean (Crete) are very low, 5/1 %, and for Syria are low 15%

From site.unibo.it › results › filePDF Urbanized Landscapes in Early Syro-Mesopotamia and … – Unibo que les sites clefs de Hacinebi, Hassek Höyük et Arslantepe ont vu leur stratigraphie connectée au schéma … “Uruk colonies” did not produce full- fledged proto-cuneiform records, it has been postulated.

From https://www.semanticscholar.org/paper/Uruk-colonies-and-Anatolian-communities-%3A-An-report-Stein-Bernbeck/81888eb3ebc3b87509d2621d344dbba430775b56

From www.archeo.ru › … › Annotations of issues Археологические вести. Спб, 1994. Вып. 3. Аннотации … “ Falkenstein has compared the Tàrtâria tablets with those from layer III in Uruk and Jemdet-nasr (late proto-Sumerian script) using a number of criteria, such as clay, format, stylus, structure of the text, signs. He has proved beyond doubt that the script of the Tàrtâria tablets had been directly influenced by the proto-Sumerian script.”

From The Tartaria Tablets | Antiquity | Cambridge Corewww.cambridge.org › core › journals › antiquity › articleThe Tartaria Tablets – Volume 41 Issue 162 – M. S. F. Hood. “… from it, may have spread to these regions and to the Balkans from Mesopotamia through Syria”

From The tablets of Tǎrtǎria. An enigma ? A reconsideration and …www.persee.fr › dha_0755-7256_1993_num_19_1_2073The discovery in 1961 (reported in 1963) of the three tablets of Tărtăria … Hood who, in order to suggest a Syrian origin of the tablets, chose for analysis only one .

From The Tartaria Tablets | Antiquity | Cambridge Corewww.cambridge.org › core › journals › antiquity › articleThe Tartaria Tablets – Volume 41 Issue 162 – M. S. F. Hood. “… if not actual writing, was practised in the rest of the Aegean and in Western Anatolia before the end…” 

2.800-1.500 B.C. Aegean, Syria, Anatolia. Pro/For: place pretty close, some signs present in Aegean protolinear or in Linear A /B. Extensive sumerian trade cultural expansion and trade network . Between Sumer, Crete, Cyclades and Eastern Anatolia. Contra/Against: Some signs on tablets has ambigous shapes, not found in proto cuneiform nor in other places (e.g. Aegean).Not sure in wich measure proto cuneiform signs were known in the area; some newer signs “D”,”c”. Relative to DDoo sequence on the round tablet, there are only folowing possibilities: – The “scribe” wanted and intended to depict numbers/food signs and inscribed signs used in his (unknown yet) area. For 5% – The “scribe” want and intented to depict number or food units and intentionally imitate sumerian-ones. For 10% Not found any proto cuneiform tablets in Anatolia, Aegean areas excepting Syria. Only few Aegean signs has proto cuneiform shapes (PA2,PA) maybe more in Anatolian writings. – Wanted to show the 4 moon-phases For: 15% For Anatolian origin: 10%; For Aegean origin: 8%.

AGAIN REMEMBER: Proto cuneiform signs were used roughly between 3.500 ~2.800 B.C. – Were used mainly or even only for accounting/administrative tablets – Useful & necessary for a short period of time (max. 1 year ?) – After this were discarded – From say ~ 2.800 B.C. (after wich were integrated as raw materials in construction of new temples ), until 1925-1935 REMAIN OUT OF HUMAN REACH/VIEW, BURRIED. This simple fact is sufficient for greatly lowering the chances that tablets to be genuine, made by a scribe and for practical purposes (administrative, economical), maybe even for religious purpose.

From https://en.wikipedia.org/wiki/Uruk_period?fbclid=IwAR3qlAaJHvDBhzaqsvrIYzu0IZ_vqCsXDGuBlQvuUzHLY4wc4gtqPZGZrcc “Neighbouring regions. The sources relating to the Uruk period derive from a group of sites distributed over an immense area, covering all of Mesopotamia and the neighbouring regions up to central Iran and southeastern Anatolia. …… exact relations with the Uruk culture were distant and are the object of debate, as well as the Levant, where the influence of southern Mesopotamia remains barely perceptible. But in other areas the Uruk culture is more evident, such as Upper Mesopotamia, northern Syria, western Iran and southeastern Anatolia“. Me: Arslantepe, Kazane Hoyuk and many many others, mainly in Anatolia’s South-Eastern part, toward Cilicia and Syrian border.“

From maistre.uni.cx › Texts › HistoryPDF Civilizatoin before Greece and Rome – Joseph de Maistre by HWF Saggs · “mixture of word-signs (technically, ideograms or logograms) and syllable- signs ( syllograms) written … and some of the Tartaria signs are at least as similar to signs in the earliest Cretan script”

From Writing in Neolithic Europe; an Aegean origin? – Novo …novoscriptorium.com › 2019/09/28 › writing-in-neolith… “ The Tărtăria Tablets are now dated to the Vinča culture, c. 5300 B.C.*, i.e., within the European Neolithic period (see Lazarovici and Merlini 2008″

From The tablets of Tǎrtǎria. An enigma ? A reconsideration and …www.persee.fr › dha_0755-7256_1993_num_19_1_2073Hood 1967) “or that the Tartaria tablets are not an isolated phenomenon but a manifestation of an influx of Near Eastern elements into the Aegean around 3000 …”

From Download Cypro- Aegean Relations In The Early Iron Agel.godcomplexuk.com › “… “Approximately 250 objects—such as clay balls, cylinders, and tablets  and votive … found evidences that at least of early minoans were in fact  sumerian migrants. “

From (PDF) Minoan Sumerian | Giannhs Kenanidhs – Academia.eduwww.academia.edu › Minoan_Sumerian*Corresponding Author: Evangelos C. Papakitsos. … Keywords: Aegean scripts, Minoan language, Sumerian language, Linear A, Linear B and Cretan ..

From https://www.researchgate.net/publication/305817709_The_Philistine_Inscription_45_from_Ashkelon_Israel “Dr. Cross said in an interview that several signs in the Ashkelon inscriptions “fit in with well-known Cypro-Minoan,” in particular from artifacts recovered at sites in Cyprus and at Ugarit, in Syria. He said the script had some characteristics of Linear A, the writing system used in the Aegean from 1650 B. C. to 1450 B. C. This undeciphered script was supplanted by another, Linear B, which was identified with the Minoan civilization of Crete and was finally decoded in the mid-20th century. Recent excavations have raised the estimation of Philistines. …Leon Levy Expedition “We can’t read the inscription, and that’s true as well of Cypro-Minoan writing found on Cyprus,” Dr. Cross said. “We will need a lot more samples before we can think of deciphering it.” The two researchers and other scholars said it was not surprising that the Ashkelon inscriptions were in an Aegean type of writing. The biblical Philistines are assumed to have been a group of the mysterious Sea Peoples who probably originated in the Greek islands and migrated to several places on the far eastern shores of the Mediterranean.”

From Writing in Neolithic Europe; an Aegean origin? https://novoscriptorium.com/2019/09/28/writing-in-neolithic-europe-an-aegean-origin/

“-The Neolithic expansion, as is generally accepted in our time, started from the Aegean towards the North and not the opposite (of course, there also exists the controversial issue of some supposed initial migrations from Anatolia-Near East which, as we have presented with the help of officially published material, do not seem to be the case. It is more likely that domesticated seeds and animals were adopted by the Aegeans, through Trade, from the East rather than that the Aegeans were…substituted by some ‘ghost’ Eastern population that does not at all culturally-archaeologically appear in the Aegean or Southeastern Europe during the Neolithic). Therefore we must derive that Writing expanded from the Aegean to the North and not the opposite as some researchers have suggested in the past.

-It is suggested, if the above are in the correct direction, that future archaeological excavations in the Aegean-Greek peninsula must discover inscriptions and forms of Writing between the 6th and the 2nd millennium, to fill a logical evolutionary gap.”

1.000 B.C.-300 A.C. Levant, Aegean Pro/For: Archaic greek shape “D”, “heta/eta” ,”zeta” .Note that in Aegean writings one find distant relation with proto-cuneiform, in Anatolian writings there are much more similar signs (Alphabets of Asia Minor). Contra/Against: suppose not known by that time sumerian proto cuneiform signs, (Me:only influenced beginning of writing but: MINOANS USED SIMILAR HIERO/SACRED SIGNS ! ) Chances: Anatolian (e,g,carian): 30 % ; Aegean/Archaic greek: 25 %.

See signs similar to that on tablets (e.g. para-carian:”p”,”n/a”, “è“, “u”, “x“; sidetian “b”, “v”,”n” ; lycian “n”,”u”, “k”; carian “n”, “n/a”, “e1”, “u”) From ALPHABETS OF ASIA MINOR https://tied.verbix.com/project/script/asiam.html

From www.researchgate.net › publication
(PDF) Proto-elamite writing in Iran ” The evidence from Arslantepe. par Marcella” “… discovery of the first proto-cuneiform tablets in Uruk from 1928″.

From Kenanidis Ioannis K., Papakitsos Evangelos C. A …www.twirpx.com › file “This study presents a decipherment of the Eteocretan inscription from … linguistic evidence about the Sumerian origins of the Aegean scripts …”

From (PDF) The Eteocretan Substratum in Late Ancient Greek …www.researchgate.net › publication › 342692807_The_Et…Jul 12, 2020 – Kenanidis, 2015; 2018b). ” In this linguistic context. that identifies Eteocretan with a conservative. Sumerian dialect, the etymology of some words …”

300 A.C.-1.800 A.D. Pro: possible presence of signs in church libraries !? Vatican? Contra: Discovery of the first proto-cuneiform tablets in Uruk from 1920–25. Not known proto-cuneiform signs until 1925 because until this year were burried Chances: 2 %

1.800 A.D.- 1961 Europe Pro: General appearance of the tablets: not as for a coherent/concrete/definite writing but as a pile of signs allready used in different types of writings. Schollars begun to know and made progress for all World writings and signs. Discovery of the first proto-cuneiform tablets in Uruk from 1925. Some signs has refined, much newer shapes. Possibility to be modern fakes. Contra: slight or no hard evidences, no complete sustainable arguments. Chances: 50%

From www.persee.fr › doc › dha_0755-7…
The tablets of Tǎrtǎria. An enigma ? A reconsideration and further …
by S PALIGA · 1993 · Sorin PALIGA Université de Bucarest ” … It is admissible that the three tablets of Târtâria are false, a possibility about which little is written yet …”

From Early Civilization and Literacy in Europe: An Inquiry Into …books.google.ro › books… the object of extensive speculation as long as the approximate true age had not yet been established. There are the clay tablets from Tărtăria in Transsylvania

From Ancient Mysteries That Still Have Scientists Still Scratching …www.pastfactory.com › History … the Tartaria Tablets are three stone tablets that are believed to depict the … their true age and who actually created them remains relatively unknown

From TARTARIA AND THE SACRED TABLETS.pdf | Pottery … – Scribdwww.scribd.com › document › TARTARIA-AND-THE-S…Jun 7, 2017 – … from Turdaș that do not have a straightforward stratigraphic context. … The Tărtăria tablets are dubiously dated archaeological artifacts due .

NOTE

It is weird that Zsofia Torma was convinced of presence in Transylvania of signs with a sumerian origin. Also from the beginning “discoverer” N.Vlassa stated first? (he who had no expertise in assyrology or proto cuneiform) from the very beginning that the signs are close to those used in Jemdet Nasr (probably and much sure heard some first echoes from western schollars).Otherwise Vlassa prejugment after discovery (1963) the similarity with Jemdet Nasr,  i.e. the Uruk III period when top-level scholars gave their opinions in and after 1965. (A.Falkenstein, A.A.Vaiman)

From www.academia.edu › Tartaria_and_t…
(PDF) Tartaria and the sacret tablets | Marco Merlini – Academia.edu
TĂRTĂRIa AND THE SACRED TABLETS EURO INNOVANET ITALY … “Gelb denied any Jemdet Nasr script on the Transylvanian tablets”

The writer made some monumental mistakes (blunders, gaffes, faux pass):

• collected pictograms, ideograms, logograms/syllabograms and even letters from different writing systems.
• put them on different tablets
• to show that in fact he know to write, possible wrote a line on upper half of the round tablet (wich by chance was hidden by the oblong punched tablet)
• was or not aware that presence of much newer signs left evidence that the signs were inscribed after ~2.000 B.C., possible much later.

Careful/ Attention ! This post is not a decipherment or reading of any actual written content of Tartaria tablets. Given that the signs do not belong to a single writing system but to several, the page has a purely didactic character. It has the role of trying and testing different writings, in the idea that the tablets would have used one of them.The signs on the tablets belong to several writing systems over a long period of time and which have been used in different geographical areas. In none of the trials did the signs fall into a single type of writing, there always remained signs that came from other writings (or as coming from the unknown). Most of the signs come from the Sumerian proto-cuneiform shaped ones. The signs in the upper half of the round tablet seem to come from archaic Greek writing. This “collection” of signs seems to be the fruit of one’s rich imagination. As A. Falkenstein and A. A. Vaiman found, (this is also my firm opinion) the author was not a scribe, he had only vague notions about writing in general, and it is not known what he intended  or he was after. There are many elements of inconsistency as well as others that take the tablets out of the usual patterns and norms of honest logic, writing and intentions. ======== Quite early I realised and come to the conclusion that innitial estimated “age determination” (5.300 B.C.)/M.Merlini) of the tablets is terrible wrong. From www.scribd.com › document › All-…
All Shades of Gray – The Case of ‘Vinča Script’ | Runes | Writing
” The tablets from Tartaria in Romania (Makkay 1969), from a dubious archaeological and stratigraphic context, were one of …”

From www.academia.edu › Settling_disco…
(PDF) Settling discovery circumstances, dating and …
“David G. Zanotti advanced the possibility that the tablets were intrusive from the upper strata most likely connected with the Bronze Age presence on the site, in particular with Baden-Kostolac culture.” Image, from http://www.ttamil.com/2017/11/story-or-history-of-writingpart05.html

Even an age as old as 2.700 B.C. must be sustained (see other archaeologists proposals) with hard evidences and proved/demonstrated. Even further I am not convinced that C14 age determination of the bones (5.300 B.C.) is accurate. Could be in extreme the bones of an ancient ancestor of the local community, but not the Merlini’s scribe & revered person (priestess? “Lady of Tartaria”) . From https://neptest1.wordpress.com/2015/03/06/the-tartaria-tablets-the-oldest-writing-in-the-world-redefining-the-cradle-of-civilization/

Due the fact that the signs on upper half of the round tablet are much newer than the proto cuneiform time (~3.000 B.C.). Those signs appeared 1000-2000 years after. The “H”-like sign is like, but not proto cuneiform sign “GA2” From cdli.ucla.edu › tools › archsigns

and the same GA2: Sign No. 458 

 with sign value https://www.oocities.org/proto-language/SumerianSignValueRegister.htm  ba4, ga2, ma3, pisan, sita.

nor proto-cuneiform sign “KU”, wich had a “boxed” shape: From  ucla arch signs proto-cuneiform signscdli.ucla.edu › tools › archsigns

From The Proto-Sumerian Language Invention Processwww.sumerian.org › prot-sum ku: to base, found, build; to lie down

E.g. could be asimilated with archaic greek letters; From

www.forumancientcoins.com › … Greek Alphabet – NumisWiki, The Collaborative Numismatics …

From https://i.pinimg.com/originals/ff/93/be/ff93be0652605f2ea5efb540141a511a.gif

You must agree with one simple fundamental and rational conclusion: At a given time, (Eg, 3000-2700 BC ) one cannot know and use the signs wich appeared later (2.200 -600 B.C.) !!!. I advance here the hypothesis that :

• The upper half could contain true writing, possible an archaic greek text. From https://www.quora.com/What-are-some-examples-of-obsolete-letters-from-the-Greek-alphabet

• There at Tartaria, could be performed an ritual for an hero/highly respected (not necessary!) or simply DEAD person.
• ================================ From http://aplaceofbrightness.blogspot.com/2008/11/moonlight-in-romania-tartaria-tablets_21.html?m=1

• Letters:
• H D/P? D D o c/o/u? = Eta/Heta-Rho Delta Delta omikron…..
• Hera/HeRos/HERO/HEROI DiDou
• https://lsj.gr › wiki › ἥρῳ
• ἥρῳ – Ancient Greek (LSJ)
• 8 iul. 2020 · English (LSJ). poet. dat. sg. of ἥρως: ἥρω, gen. and acc. of same. Ancient greek HEROS declension: From https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%A5%CF%81%CF%89%CF%82

Dative Sing: τῷ ἥρῳ / ἥρωῐ̈ tôi hḗrōi / hḗrōï Accusative Sing τὸν ἥρω / ἥρωᾰ tòn hḗrō / hḗrōa ἥρωε hḗrōe See: From https://sardisexpedition.org/en/artifacts/m14-776

NOTE. The sign +++++ could be for “OS” or “50” (age of the deceased?!) From https://books.openedition.org › pulg
The Sacrificial Rituals of Greek Hero-Cults in the Archaic to the …
The review of the literary evidence concludes with a discussion on the use and meaning of the specification of some sacrifices as ὡς ἥρῳ (OS:

1. like as, as, just as
2. according as)

For the sequence D D o o (Di D o c/o/u?)

From https://www.academia.edu › AULAS…
(DOC) AULASGREGO | fabio MALESA – Academia.edu
… ῥάζζω que se precipita 15. antídoto ἀληί + δίδωκη (remédio) dado contra

From www.filologia.org.br › tomo_3PDF
O estudo de metaplasmos tem sido uma das atividades fundamentais …
(bhárati); dar: lat. do, gr. δίδωκη, sânscr. dád ti)

From The Cult of Thracian Hero. A Religious Syncretism … – Corecore.ac.uk › download › pdf from the latin doto or the Greek verb “δίδωκη” which means “to give”

From https://www.brainscape.com › packs
Rezultate de pe web
Greek > Verbs > Flashcards – Brainscape
Greek > Verbs > Flashcards. Study These Flashcards. Study These Flashcards. Flashcards in Verbs Deck (32). 0 … I chase ( didoko

From What does “δίδω προνόμιο” (dído̱ pronómio) mean in Greek?www.wordhippo.com › what-is– Traducerea acestei paginiprivilege. More meanings for δίδω προνόμιο (dído̱ pronómio). privilege verb. παραχωρώ προνόμιο … δίδω verb. dído̱ give, lend, administer

From https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B4%CE%AF%CE%B4%CE%BF%CF%85?fbclid=IwAR2VI6sZi1FXS8AiRBZbWyQvWi9tVSFF1GFFtr20igLFn2jtq6WMudx4vd8 δῐ́δου • (dídou)

1. second-person singular present active imperative of δῐ́δωμῐ (dídōmi)
2. third-person singular imperfect active indicative of δῐ́δωμῐ (dídōmi) (Epic)

Reconsidering the Hera-Pottery from the Samian Heraion and …publications.dainst.org › index.php › article › download

PDFthe goddess: HPH (eta rho eta), HP (eta rho), PH (rho eta). The same symbols are also found on oinochoai, hydriai, amphoras, and lekanai,

Naukratis: Greeks in Egypt Ceramic inscriptions – British …britishmuseum.org › johnston_ceramic_incriptions_newEta-rho (if we extend the search to Hera/e) occurs just once under a 4th century black-glaze bowl, possibly Attic (Fitzwilliam Museum, Cambridge,. GR 336.1899) …

The Temple of Apollo Bassitas: The architecturebooks.google.ro › books… or Ionic eta-rho as HP.24 The distinction between long epsilon and eta is not to be taken as a chronological indicator but as a … Hera or hero are possibilities ..

(PDF) Ariel D.T. Stamped Amphora Handles from Tel Mikhal …www.academia.edu › Ariel_D_T_Stamped_Amphora_Ha…(eta-rho ligature) This prolific fabricant is dated between c. … and maintained that the monogram stood for Hera or her sanctuary.

Remain a big question mark : Could somebody (supposed writer) know the rest of the signs ? From wich area ? Syro-Phoenician, (Aegean included) Probably used only as sacred signs in religious rituals? ———————————————————————

We have also on upper half of the round tablet as well, etruscan letters : From
www.jstor.org › stable An Etruscan Inscription on a Statuette of Herakles – jstor

Top-level sumerologists come to the conclusion that there are not genuine sumerian tablets (A.Falkenstein 1965 : Zu den Tontafeln aus Târtària) and nor writen by a sumerian scribe ( Археологические вести. Спб, 1994. Вып. 3. Аннотации …www.archeo.ru › izdaniya-1 A. A. Vaiman. On the Quasi–Sumerian tablets from Tartaria). They all agree that in best case the “scribe” tried to trace numbers in proto-cuneiform fashion. But sumerians in that stage allways imprint shape numbers, not tracing them ! From mathscitech.org › articles › ma… The Mathematics of Uruk and Susa (c.3500-3000 BCE …

If a sumerian wanted to make D D o o (1+1+10+10) he must imprint the signs! Despite (From A.Falkenstein/The texte aus Uruk) there is a sign “D” as ATU 527, there is no one instance of inscribed “D”, only punctured !

From Hans J. Nissen, The Early History of the Ancient Near East: 9000-2000 BC , translated by Elizabeth Lutzeier with Kenneth J. Northcott. 1988 by the University of Chicago] “In these early phases, the uses of writing were limited and, because of its basis in trade, consisted just as much of numbers as of words. Among the signs, for example, there was one which had a D-shape: there was a straight edge which was deep-cut and a round end which was much shallower, reducing to nothing. What gave the game away was that these Ds were grouped into clusters, ranging from one to nine. Here then was the making of a decimal system. In some cases, a circular punchhole, formed by means of a cylindrical reed”

Otherwise as other scientist noticed the sumerian put biger numbers on the left side !

In my opinion, the signs resemble that sumerian proto-cuneiform because of a large cultural difussion along time.Due of the fact that allmost all signs are symilar to that sumerian they interpreted the tablet as beeing sumerian (included Rumen Kolev/Bulgaria/Varna/2010

From http://www.su-varna.org/izdanij/Magazin%201%20conf/Pages%20from%2046%20to%2053.pdf ПЛОЧКИТЕ ОТ ТАРТАРИЯ И ЧАШАТА ОТ СУВОРОВО – ДВА „НАДПИСА” НА
РАННАТА ДУНАВСКА КУЛТУРА И РАЗШИФРОВАНЕТО ИМ
Румен Колев )

A.Falkenstein, A.A.Vaiman, Rumen Kolev gave one of the best interpretations of the tablet message (interpreting not reading as long as we have no true writing ). Mr. Marco Merlini analasided the signs, for every sign he found 20-50 corespondences in world writings. But not depassed this stage and was not capable to extract tinyest meaning out of the tablet’s signs. Mainly cause he remain fixed on Vinca-Turdas signary on the tablet wich is truly and far unreal.

I tried to interpret them using sumerian proto cuneiform signs and Aegean writings signs and syllabograms.I obtained consistent meaning interpretations (same as scientists above, with slight differences on sign interpretations). Be aware : “test interpretations” or “probes”!

Even an age around 2.700 B.C. is nquestionable, because I found myself details wich appeared in writing much later : – H-like sign exactly Aegean PA3, ~2.000 B.C./cannanite,old hebrew Heth shape~1.000 B.C.

From http://www.minimannamoments.com/who-or-what-is-the-mystery-of-the-choter-or-is-it-both-conclusion/

From https://www.researchgate.net/publication/336346479_On_Decipherment_of_the_Inscriptions_of_Linear_A_in_the_Common_Kartvelian_Language_qa-pa3_-_the_Word_for_Liquid_Vessel

– Capital letter- like sign “D” not prezent traced, scrached in proto cuneiform, ONLY IMPRINTED !

From http://mathscitech.org/articles/mathematics-uruk-susa

Not present in any early writings, it appeared as capital D shape only much-much later in archaic greek alphabets/Chalcis.  Another D-shaped sign, proto-canaanite dalet: From

www.naturepagan.com › first-… Origins and meanings of the first alphabet letters – Nature …

Ioannis K. KENANIDIS, Evangelos C. PAPAKITSOS, sustain the theory that Aegean protolinear appeared under direct influence of sumerian migrants wich were early minoans in Crete. NOTE Very-very interesting:

– the shape of sumerian proto-cuneiform sign GAR “food ration/bread” is as capital D with additional paralel stroke inside. From cdli.ucla.edu › tools › archsigns

See the sign in the middle/right (the compund sign is GU:”to eat”):

GAR GAR [FORMER] wr. GAR “former, retired” aĝarak [FLUID] wr. a-ĝar; ĝa2-ar; ĝar “depilation fluid” gar [HEAP] wr. gar “to heap up” Akk. garānu ĝar [PLACE] wr. ĝar; ĝa2; ĝa2-ar; ĝa2ĝar; ĝarar; mar; ĝa2ĝarar “to put, place, lay down; to give in place of something, replace; to posit (math.)” Akk. šakānu Signs KU+GAR ? From The Chaldean Account Of Genesis (Illustrated Edition) books << There are two principal or key-words, naqbi and kugar; the first of which means “a channel,” and is more particularly applied to the canals with which Babylonia was intersected and watered, while the second is the compound ideograph which literally signifies “minister” or “servant of work.”>>

– egyptian sign “T”=”loaf of bread” is a horizontal D

– Aegean writings used for volume units an D-like sign.

From https://images.app.goo.gl/4WTqLnYAciCKS3ND6

This observation can converge to the conclusion that due probably of cultural diffusion and/or large-scale commerce, there was a common sign for food rations or units ! So there are some slight chances that our sign “D” was used as sumerian proto cuneiform sign GAR=NINDA=food ration/Bread ! Also the round signs are not twoo signs for ten (wich in proto cuneiform are imprinted) but if traced, rather: From cdli.ucla.edu › tools › archsigns 2(LAGAB~a) wich from my recollection would be “NIGIN”

See Yet Another Suggestion about the Origins of the Sumerian …www.semanticscholar.org › Ye… A Comparative Linguistic Study about the Sumerian Influence on the Creation of the Aegean Scripts. Ioannis K. Kenanidis, Evangelos C. Papakitsos2015. 3.

If so, Tartaria tablets could be the best ever hard evidence to sustain their theory. . If the tablets were inscribed in Aegean bronze age, one must give an explanation how the scribe new some sumerian signs from 1.000 years back in the past (1.700 Aegean-2.700 Sumerian proto-cuneiform). Even worse: if were written when appeared alphabets in Levant, Anatolia and Greece (1.000 B.C. alphabets-2.700 B.C. proto-cuneiform ! 2.000 years apart !) Remember, or be aware that all sumerian proto-cuneiform signs were not known by minoans nor by mycaenians or greeks, tablets were digged and come to light after 1900 ! In antiquity there were not libraries !

From https://www.thoughtco.com/proto-cuneiform-earliest-form-of-writing-171675 Proto-cuneiform writing was first identified on nearly 400 impressed clay tablets found in the sacred temple precinct of Eanna in the southern Mesopotamian city of Uruk. These were found during the early 20th century excavations by C. Leonard Woolley, and first published in 1935. All of them date to the very end of the Uruk period [3500 t0 3200 BC] and the Jemdet Nasr phase [3200 to 3000 BC].

What is intriguing me much more is the fact that apparently the tablets presents itself as a pile, collection of different type and categories signs, from different areas and time origin: pure pictographic, ideograms/logograms, syllabograms and letters.

From M.Merlini/Tartaria tablets: books.google.ro › books Web results Acta Terrae Septemcastrensis Magazine “It consists probably of a mix of logograms, ideograms, pictograms and only some phonetic elements occasionally and marginally marked”

From www.biblicaltraining.org › library
“Both Egyptian and Sumerian writing retained both ideograms and syllabic phonograms right … developed the added connotation of a mixed pictographic-logographic and syllabic script”

Covering from Mesopotamia to Levant/Syro-Phoenicia, Anatolia and Aegean areas. This complex and messy situation logically increase very much the possibility that a person toward nowdays with unknown motivation or goal to display this bunch of signs. I took in account all possible situations, including some fantastic ones as tablets beeing written by a high scientific ranked catholic priest or a relative of Zsofia Torma, eg. brother epigraphist Karoly Torma or somebody else in the iminence of receiving her title of doctor in science.In fact the paper certifying this was not received by her in hand when alive !

DDoc “latin abbreviation for decretorum doctor=professor in theological doctrine” Hera:”greek & latin for Lady”. In fact many scientists hypotheside that the “writer” was not a scribe and possible allmost illiterate. I advance even stress that the person at most had poor knowledge of greek and latin. =================

IN CONCLUSION:

Somebody, much later than sumerian proto-cuneiform sign’s time, tried to imitate proto cuneiform signs. Not without success, because some top-level scientists were blinded or fooled by the proto cuneiform-like, general appearance.They noted that the “scribe” not followed sumerian technique structure and management of the signs, + tried to imitate numbers, but not succeded because sumerians not inscribed/traced the numbers but imprinted. Also the ‘scribe” was not aware enough to know that the signs “H”-like has not the shape of proto cuneiform signs GA2 or KU but rather close to Aegean syllable PA3 or proto-canaanite heth or archaic greek heta/eta or etruscan and archaic latin H. He made a bunch/pile of signs originated from very different writing sistems and periods of time. Not at first sight, but for me is evident that on every of the three tablets, therea are three types/categories of signs: – pictographic – ideogram/logogram -like – syllabogram/letter – like

From magyar-megmaradas.eoldal.hu › tib… A Magyar-Megmaradásért – Our history – Tibor E. Barath: THE … · The testimony of the Tatárlaki (Tartaria) tablets. 1. … “The sound-signs appearing on the round tablet are, in our opinion, not Sumerian picture-signs, but more advanced carved signs.”

From www.frathwiki.com › Talk:Paleo-Eu…
Talk:Paleo-European history overview – FrathWiki
“The only items that look like early writing are the Tartaria tablets, and these are utterly atypical and probably spurious ”

What had the supposed scribe in mind, and what was his motivation to proceed this way ? To show his vast knowledge or to show the principles anf evolution of writing? Out of upper half of the round tablet, the rest of the signs maybe had a religious role as liturgical aids in religious rituals (as nowdays priest are using different books)

From Language Isolates – Page 40 – Google Books Result books.google.ro › books “Discussions of evidence for early writing and language in Europe often invoke three clay tablets found in 1961 at the Rumanian site of Tartaria with symbols that some have described as early writing or proto-writing. These objects were found in a pit that may have been of ritual significance, but the archaeological context is somewhat murky, and therefore dating is insecure. They may have come from ca. 4000 bce or ca. 2500, but the issue is still debated (for reassessment of the archaeological context and much of ensuing debate, see Zanotti 1983, Merlini and Lazarovici 2008).”

From https://www.togetheratonealtar.catholic.edu.au/craft/signs-and-symbols/ THE ‘LANGUAGE’ OF SYMBOLS

As a Church we have a ‘language’ that helps us put expression to the moments of grace that mark our lives. This language is expressed in symbols and rituals (which are beyond words) and also, of course, in words that help us communicate the mystery of our relationship with the Divine. This is the language of the liturgy. Let’s look at a few of these symbols:”

From (PDF) Use of Aegean Bronze Age Symbols by the local Elites …www.researchgate.net › 33050… – Use of Aegean Bronze Age Symbols by the local Elites of prehistoric Europe … one of the early signs of the birth of … rituals of Minoan Crete.

From Not Just Counters: Clay Tokens and Ritual Materiality in the … asu.pure.elsevier.com › publications › not-just-counters.

” In the ancient Near East, clay tokens were used in temples, human burials, pilgrimage shrines, and ritual caches, which indicates that tokens served in ritual contexts and not just as counters. Cross-culturally, worshipers utilize small clay objects for ceremonial purposes, such as pilgrims’ tokens. Clay absorbs spiritual power at shrines in many cultures, making it a significant material for ritual offerings, blessings, or protection. Worshipers place clay tokens at shrines or take them home for family members and sick persons to touch or consume. Similar material contexts suggest that ancient people in the Near East used some clay tokens to gain merit from deities for prosperity, health, and religious devotion.”