Corectia articolului:”Nori negri de furtuna pe cerul Romaniei !”

April 11, 2019

Ca urmare a unei reconsiderari, astazi, 15 apr.’19 am corectat articolul cu urmatoarele:                                          =====================================================

Tablitele prezinta doua caracteristici fundamentale si ireconciliabile (cel putin aparent):                                                                                                                                                  – o “adunatura” de semne aparent si in primul rand pregnant de factura sumeriana, dar totodata comune ariilor Sumeriana, Anatoliana si Egeeana.                                        semne relativ noi (het=heta=eta) si chiar moderne (D).

Acest fapt conduce in mod direct la problematica unei scrieri care a urmat un curs natural intr-un timp foarte indepartat, respectiv a unui creator/scrib onest sau a unei scrieri care dintr-un motiv sau altul creeaza impresia unei scrieri foarte vechi, si este de fapt ar putea fi mult mai noua. 

Este adevarat ca aceste doua aspecte se pot concilia simplu.                                               Daca “scriitorul” care evident nu stapanea bine semnele (novice daca nu era chiar  iliterat; dovada ca a adunat multe semne din arii si perioade diferite), ar apartine unei perioade relativ moderne.                                                                                                                 ========================================                                                                       Aceasta este postarea precedenta; a fost doar o ipoteza.  Se pare ca abrevierea latina DDOC=”decretorum doctores” nu este unica si nici nu a fost larg folosita. Nici nu-i suspectez pe preoti de atat de multa inteligenta (incat sa adune semne apropiate acelora sumeriene sau din 2.000-3.000 B.C.).                                                                                                        De fapt intregul grup de semne este complex si implica o cunoastere reala a multor semne folosite in antichitate.                                                                                                            Ca ar putea avea legatura cu magia, da; ar putea fi chiar foarte plauzibil pentru orice perioada de timp (in acest caz se puteau folosi combinatii magice de semne sau litere.)     

<<Alte posibile titluri:                                                                                                                   “CUM AR PUTEA SA-SI BAGE COADA SCAROTCHI IN STIINTA”                                              “O POSIBILA DEVOALARE A UNUI FALS DE MARI PROPORTII”

Nici-un scrib, apartinand oricarei epoci, daca avea intentii serioase, respectiv de a scrie, nu a folosit decat sistemul de scris corespunzator epocii in care a trait; nu se cunosc cazuri in care vre-un scrib sa demonstreze cunostinte enciclopedice, respectiv de a aduna aduna si etala semne din diferite epoci, ori de a folosi separat! pe o alta tablita semne pur pictografice folosite eventual cu sute de ani inainte !

ATENTIE: In conditiile in care:                                                                                                            – ajutorul primit din partea arheologilor  a fost atat de substantial incat si daca lipsea nu cred ca era mare diferenta.                                                                                                                                – cei care s-au aplecat spre semnele continute au alocat un timp insuficient si nu toata atentia, o parte din dansii neavand abilitati native in domeniul semiologiei                           – asupra  tablitelor si scriitorului privind originea in timp si spatiu planeaza o adanca incertitudine                                                                                                                                      NU PUTEAM AVEA ASTEPTARI IN PRIVINTA UNEI INTERPRETARI (CITIRI) CONCRETE, ULTIMATIVE  SI UNICE;                                                                                                                      ACEASTA AR FI POSIBIL DACA SI NUMAI DACA AM AVEA CONFIRMAREA CELUI CE LE-A SCRIS                                                                                                                                                    ———————————————————————                                                                               In postarile trecute, am avansat ipoteza ca cineva din anturajul Zsofiei Torma sau din cei cu acces la artefactele Transilvane ar fi putut sa fi avut legatura cu tablitele de la Tartaria. Nu mai departe, in ultimele randuri ale unei postari chiar de astazi am reiterat aceasta posibilitate, facand de exemplu referinta la cercetarile lui Karoly Torma in siturile daco-romane.                                                                                                                        Ca sa gasesc:                                                                                                                                      Full text of “Enciclopedia română; publicată din insărcinarea și sub auspiciile …https://archive.org/stream/enciclopediarom00diacgoog/enciclopediarom00diacgoog_djvu.txt

“Torma Kăroly, Adaltt eezak-nyugati Dâoia f91d- es hely- iratihoz (1863) şi A L. daacus fels6 risze (1880); FrShiich B., (Aidi. Ert, 1892) : Or. O. Tooilesoa, Raport asupra lucrarile de explorare întreprinse la L. alutanna. (Anal. Aoad. Bom., sena II, tom. XVIII. Partea adm. şi deabat p. 97). V. şi Valal lui Tnuati. …………………..                                                             Odinioară era aici castrul roman aperat de >Cohors I Britanicas milliaria* (cives Romanorom). In momi castelnlni (Andva id Iui Bocsk^, iar aoum al oontelni Mignel Eszter- hâzy s a aflat o inscripţie romană de ca^insnl, <A sub împeratul Gordian Ia 239 d. Chr., Valeriu Valentin, edilul Napocei (Cluj) făcend o noaă conscripţie de dare pentru ţinuturile Someşului dincolo de val, ou ocasia petrecerei sale în Ne- mesis (Cheşeiu) a consacrat acolo un altar. Această inscripţie a dat îndemn lui Torma Căroly să facă studii asupra valuloi >UmeB dacicus*. ………………….                                 Manavat, un deu al Romanilor din Dacia. Originea lui e din Palmyra. Amintirea lui se află intr-o inscriptiune (Torma Caroly nr. 44). Dupa o inscripţiune a lui P. Aelîus Theimes, M. e re- gele deilor. (v. Halk-bal.) [Atm.] ……………….                                                     Manavat, un deu roman în Dacia, amintit într’o inscripţiune (Torma Karoly, Nr. 44). M– se află şi la Arabi şi e deu al lunei. 

http://rediva.ro/wp-content/uploads/2013/12/ReDIVA_I_2013.pdf                                    The young Torma Károly wanted to become an archaeologist and continue his father’s work because he noticed, on the family’s estate, archaeological finds coming from Ilişua; he also saw his father permanentlyembellishing” the house with different artefacts.………….                                                                                                                                             Last but not least, we must mention that he was a great epigraphist; he was a collaborator for theepigraphic corpus of Dacia. InCorpus Inscriptionum Latinarum5 , we can only find praises of Torma Károly; researchers admitted that hewas a great epigraphist, as stated by Theodor Mommsenas well: “Sok kutatnivaló van ezen a téren. Önnek kedve és tehetsége is van az epigráfiához: nagy szolgálatot tehet a tudománynak”6 . Most of the works he has written are focused on the topography of Roman settlements and on the Roman period in Dacia, a subject which he has painstakingly researched, with devotement and success …………                                                      The author mentions 47 inscriptions,both complete and fragmentary ones, 14 of them previously known; the remaining 33, discovered until 1863, were published in CIL III19 and in the catalogue signed by Corneliu Gaiu

Magia în Dacia romană II Geme magice din colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei Române Sorin NEMETI
://www.academia.edu/5283696/Sorin_NEMETI_-_Magia_%C3%AEn_Dacia_roman%C4%83_II._Geme_magice_din_colec%C5%A3ia_Cabinetului_Numismatic_al_Academiei
_Rom%C3%
xara "bucurie" Xar(is)..o urare de vindecare comuna

PRE-ROMAN DIVINITIES IN DACIA – APPEARANCES AND …

NVlassa, Despre inscripţia unei geme magice de la Porolissum.

Abstract:                                                                                                                                       Forgery of charters was strictly related to the phenomenon of writing and to
the increasing value of the written document in the society. Medieval forgeries were
usually fabricated within various institutions of the church, the normal environment
that made use of literacy in the middle ages. In Transylvania, as well as all over
Europe, not authentic acts had as purpose obtaining, enlarging and preserving
unlawful rights and benefits. Researches regarding the internal structure of those
documents issued mainly in the earlier medieval period demonstrate that a higher
concentration of falsified acts is to be found in the 13th Century (11% of the entire
surviving documents). Afterwards, this percentage paradoxically decreases to 4% or
even to 1% for the following centuries. Regarding the later stage of development of the
literacy in Transylvania, the Principality (16th-17th Centuries), it has to be stressed
upon an obvious lack of appropriate research. A certain development of literacy in
Transylvania in the latter period was followed by a wider use of various forms of
counterfeit legal texts, which reached even the lower levels of society, a phenomenon
that can be described as a “vulgarization” of the fabrication of official documents.
Keywords: Transylvania, forgery of official documents, critical analysis of medieval
and early modern documents.                                                                                                             
Practicarea scrierii şi, îndeosebi, utilizarea actului scris ca un instrument cu
valoare probatorie pentru justificarea unor drepturi dobândite au generat, în paralel
cu dezvoltarea scrierii, şi efortul de a se afla calea ocolitoare, nelegală, de
dobândire a unor drepturi, privilegii. Cum în marea majoritate a situaţiilor,
practicanţii scrisului, cel puţin până în secolul al XIV-lea, proveneau din mediul
ecleziastic, în special din cadrul locurilor de adeverire, mai rar din vreo
cancelarie orăşenească, era firesc ca tot acolo să fie căutate şi soluţiile alternative
de către doritori. Aşa s-ar putea explica o bună parte dintre actele plăsmuite de
către aceştia, prin mijlocirea cărora au fost susţinute drepturi de stăpânire,
privilegii inexistente în realitate. Acţiunea de falsificare a unor acte a fost
practicată peste tot în Europa, după cum, în egală măsură, şi în regatul Ungariei
în proporţie directă cu numărul de acte emise. Fără a ne propune o inventariere a
locurilor de adeverire din regatul Ungariei care au plăsmuit acte in perioada
evului mediu, cu titlu de exemplificare menţionăm discuţiile contradictorii
purtate pe marginea autenticităţii unor acte din mai multe convente din Ungaria
,Borsmonostor (1109), capitlul din Buda (1222) conventul din Tihany (de
Tichon), Garamszentbenedek, din Bakonybél (de Beel), conventul ioaniţilor din
Székesfehérvár (de Alba), până la 1353, lista fiind evident incompletă atât în
cazul falsificărilor medievale, cât şi în situaţia falsurilor moderne. Decizia
regelui Ludovic I, din 1351, de a examina peceţile locurilor de adeverire şi, mai
ales, de a retrage dreptul de pecete autentică pentru o serie de locuri de adeverire
asupra cărora s-au ridicat plângeri a limitat şi îngrădit activitatea de falsificare,
dar nu a oprit-o..Falsificarea actelor medievale a depăşit spaţiul dobândirii de beneficii
materiale, a trecut în sfera unor dispute privind primatul papei sau al regelui la
numirea pe tronul regatului. Cel mai cunoscut fals în această direcţie este cel bula
papei Silvestru al II-lea, din 27 martie 10006, confecţionată la comanda episcopului
de Kalocsa, cândva în jurul anului 1630. A fost publicată în anul 1644 după o copie
aflată în păstrarea Ordinului franciscan, unde ar fi ajuns graţie unei copii întocmite
de Verancsics Antal în anul 1550. Bula de aur a fost pusă în discuţie deja la 1744,
apoi peste un secol (1891) de Karácsonyi János, apreciindu-se că este un fals slab,
medieval, fără valoare pentru regalitate, dar interesant pentru practicile
scripturistice din secolul al XVII-lea.
Falsificări numeroase, cu impact social, au fost înregistrate în spaţiul nordic
al regatului Ungariei, în comitatele Liptó şi Turóc. Autorul lor a fost un Ioan
„maledicte memorie” de blestemată aducere aminte, descoperit în anul 1391 şi
socotit un rege al falsificatorilor, care a sfârşit prin a fi ars pe rug. Ca urmare a
numărului mare de acte false descoperite, regele Sigismund a trimis pe Emeric
Bebek, judele curţii regale, să examineze actele de stăpânire deţinute de nobilimea
din cele două comitate şi să le treacă pe cele socotite ca adevărate într-un registru fapt fără precedent. Cu toată cercetarea întreprinsă, au fost incluse în registru şi acte care ulterior s-au dovedit a fi falsuri.Un alt falsificator pe teritoriul regatului, cu repercusiuni şi asupra Transilvaniei, a fost diacul Gabriel de Zomlin, fiul lui Mihail (1379-1410), notar în cancelaria mare a regelui. Probabil că a avut unele rosturi la curtea regală, la fel ca şi tatăl lui, şi acces la pecetea secretă a regelui Sigismund10. Cert este că a cunoscut formularistica actelor emise de cancelaria regală şi a utilizat aceste cunoştinţe pentru plăsmuirea de acte. Sfârşeşte prin a fi ars pe rug, în anul 1448.Conform propriei mărturisiri, a confecţionat un număr de 40 de acte în numele capitlurilor din Agria, Buda, patru acte pe seama capitlului din Oradea ca urmare a interesului manifestat de episcopul de Oradea, dar şi de capitlul din acelaşi loc.
Alte acte au fost date în numele regilor Ludovic I, Sigismund de Luxemburg,
Albert, Ladislau, reginei Elisabeta.La conventul din Cluj Mănăştur a activat în perioada 1370-138211 cunoscutul falsificator de acte Ştefan diacul de Sânger, fost vicenotar al
vicevoievodului Transilvaniei. De această dată actele au fost plăsmuite în
favoarea conventului în slujba căruia se afla şi evident că manopera s-a făcut cu
colaborarea abatelui Otto. Acestora li s-au adăugat alte documente confecţionate în
beneficiul propriu. Rămâne deschisă şi posibilitatea neinvestigată ca să fi
confecţionat şi altele acte neidentificate, mai ales că există suspiciuni asupra
unor documente. A fost ars pe rug şi actele emise de el declarate false, iar
conventul a încetat pentru o perioadă să emită acte din lipsa dreptului de
pecete13, reobţinut în anul 1384. Desigur că în acest miraj al plăsmuirilor de
acte au intrat şi diferite personaje care au activat în spaţiul transilvănean.
Pentru capitlul din Alba Iulia este cunoscută „activitatea” magistrului Toma
de Nireş, notarul capitlului, care în perioada anilor 1490-1515 produce mai multe
acte16 în tentativa de a redobândi moşiile familiale din comitatul Dăbâca, confiscate
Aşezare dispărută în zona Borş, jud. Bihor.
Sunt socotite ca fiind falsuri actele din anii: 1334 (DL 31074); 1427 (DL 27155); 1442 (DL 29251);1458 (DL 27 171). în anul 1391, de regele Sigismund de Luxemburg, şi acordate familiei Bethlen. Au reuşit să beneficieze de plăsmuirile sale, el şi urmaşii săi, redobândind moşiile Bonţ (jud. Cluj), Manic (jud. Bistriţa-Năsăud) şi Moruţ (jud. Bistriţa-Năsăud), descoperirea falsurilor intervenind doar în epoca modernă.
O privire de ansamblu asupra momentelor invocate şi care au favorizat
confecţionarea de acte în arealul transilvănean cât şi asupra motivelor care le-au
generat, dezvăluie aspecte interesante. Pentru secolul al XIII-lea momentul de
referinţă, indiscutabil, l-a reprezentat incursiunea tătară (1241). Distrugerile
generate de incendii, jafuri, furturi s-au constituit în motive şi argumente solide
pentru emiterea de noi acte care să reconfirme drepturile anterior dobândite. Un alt
prilej l-a reprezentat revolta saşilor (1277), soldată cu incendierea bisericii din Alba
Iulia. Au existat însă şi prilejurile completării în mod tacit sau ale rotunjirii de
stăpâniri şi drepturi, ex. cazul episcopului de Alba Iulia, a capitlului omonim cu
prilejul obţinerii de la rege de noi acte în locul celor vechi distruse. Acest moment
invocat la mai bine de un deceniu (august 1289) a îngăduit să se obţină de la regele
Ladislau al IV-lea prin mărturia tuturor călugărilor, a nobililor unguri, a saşilor şi
secuilor un fel de act de întărire (littere confirmatorie) asupra drepturilor avute
referitoare la perceperea vămii de la vasele cu sare ce circulau pe Mureş, la Vinţu
de Jos18. Cu o datare apropiată (1 septembrie 1289) un alt act dovedit ca fals
restituia bisericii din Alba Iulia satele Cluj şi Alba, declarând ca zadarnice şi fără
valoare alte acte de danie.Alteori, ca în cazul conventului din Cluj Mănăştur, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, s-a trecut la plăsmuirea de acte distruse chipurile de tătari.Acelaşi motiv a fost invocat pentru confecţionarea de documente în favoarea
secuilor, ex. 125121, iar şirul ar putea continua.Marea majoritate a falsurilor datate sec. XIII, începute de sec. XIV, s-au substituit documentelor date de cancelaria regală, actul emis de rege având valoarea probatorie de necontestat. Activitatea de falsificare a avut în vedere danii de moşii, hotărniciri de moşii, dreptul de percepere a vămilor, de scutiri de plata dărilor etc., de regulă plăsmuirea fiind efectuată după două trei decenii, alteori
chiar la o distanţă mai mare în timp. Uneori ea a fost determinată de pierderea
actelor şi de imposibilitatea de a se dovedi drepturile deţinute.
Beneficiarii actelor falsificate în evul mediu au fost diverşi, numitorul comun
fiind acela că toţi au valorizat şi au conştientizat importanţa şi puterea probatorie a
actului scris, au dispus de mijloacele materiale necesare şi de instrumentele utile
unor astfel de demersuri.
                                                                                                                                                                Ca peste tot în regatul ungar, locurile de adeverire,biserica catolică, în general, se 
situează pe primul loc în această ierarhie, fapt explicabil de la sine deoarece în
cadrele ei s-a dezvoltat şi a evoluat practicarea scrierii în limba latină. Personalul
ecleziastic a fost cel care a conceput, redactat, emis actele, a dispus de pecete
autentică graţie poziţiei ocupate în multe cazuri, a avut credibilitate în epocă, a
beneficiat de surse de inspiraţie şi, de ce nu, a fost primul care a realizat
oportunitatea oferită de actul scris.
Pe locurile următoare ca să respectăm un anume regulament nescris, dar
practicat în stilionariul actelor medievale referitoare la Transilvania, se situează
marea nobilime, urmată de comunitatea saşilor, mai corect a oaspeţilor din
Dej25, Ocna Sibiului, Turda, la care se adaugă obştea secuilor28. Nici comunitatea românilor nu face excepţie de la practica falsificărilor doar că aici marea lor
majoritate este opera lui Iosif Kemény, din secolul al XIX-lea, fiind create nu
pentru obţinerea de beneficii materiale de către români, ci pentru ca autorul lor săşi poată susţine cu argumente credibile teoriileCritica diplomatică, ale cărei începuturi se leagă de evoluţia practicii
scrierii, regăsindu-se în chiar actul de epocă, în efortul conştient al cancelariei
emitente de a se delimita şi a exclude utilizarea actelor false, a evoluat şi ea. Este
însă dificil de a aprecia azi, în stadiul actual al cunoştinţelor, dacă a reuşit să ţină
pasul cu evoluţia şi practicile scrierii şi ale falsificării, mai ales atunci când acelaşi
for este simultan emitent al actului, dar şi garant al respectării legalităţii legate de
autenticitatea lui32. Cu toate mijloacele restrânse din epocă de a deosebi actul fals
de cel original, s-a reuşit uneori, chiar atunci, să se identifice autorul efectiv al
plăsmuirilor.Din numărul total de circa 600 de acte emise până la anul 1300, cu referinţă
la Transilvania, actele false şi cele îndoielnice, conform informaţiilor din stadiul
actual al cercetărilor, reprezintă 11%. O estimare efectuată pe eşantionul de acte
emise în perioada 1301-1350, indică faptul că numărul de acte falsificate şi al celor
îndoielnice reprezintă 4% din numărul total de circa 1735 de acte cunoscute.
Evaluări efectuate până la sfârşitul domniei lui Ludovic I, regele Ungariei, indică
existenţa aceluiaşi procent de cca 4% pentru actele false şi îndoielnice cu o uşoară
tendinţa de scădere. Aceste procente33 care dezvăluie existenţa unui mare număr de
acte false şi îndoielnice pentru o perioadă când practica scrierii era extrem de
restrânsă necesită o corecţie. Marea majoritate a acestor falsuri au fost create nu în
secolele XII-XIII, ci ulterior, în secolele XIV-XVI, altele chiar în secolul al XIX-lea.
O estimare asemănătore efectuată asupra actelor emise în timpul regelui
Sigismund34, ca şi al succesorilor la tron, şi editate în principalele colecţii de
documente, scade procentul actelor false în jur de 1%, un procent necorespunzător
realităţii, explicabil în parte prin lipsa unor cercetări aplicate, referitoare la critica
diplomatică a acestora. Pe de altă parte, ţinând cont de numărul mult mai mare de
acte scrise în perioada secolelor XV-XVI, procentul de circa 1% reprezintă mult
mai multe documente.
Epoca Principatului şi problema actelor false
Constituirea principatului autonom al Transilvaniei sub suzeranitatea otomană, cu noua lui configuraţie politică şi administrativă nu a marcat în vreun fel
activitatea scripturistică. Practica scrierii s-a generalizat şi a evoluat sub toate
aspectele, am spune, în concordanţă cu arealul mai larg european. Astfel şi-au
păstrat intactă valoarea mai vechile privilegii ale regilor din fostul regat al
Ungariei, confirmate sau reconfirmate după caz de principii ardeleni. La fel s-a
continuat utilizarea aceloraşi stilionare, aceloraşi practici din cancelariile
voievodale35, adăugând acum noi formule menite să sugereze plusul de autoritate
dobândit de principi faţă de aceea a foştilor voievozi atârnători de regalitatea
maghiară. Trecerea la noile deprinderi scripturistice a însoţit delicatul demers
politic derulat cu unele întreruperi pe parcursul secolului al XVI-lea (1526-1571)
de la Mohács şi până la urcarea pe tron a Bathoreştilor, timp în care comitatele din
Partium au decis alipirea la Transilvania (1544 august 10), iar Curtea de la Viena a
recunoscut oficial starea de fapt din teren, ca urmare a prevederilor păcii de
la Speyer (1570). Transilvania era un principat, condus de un principe ales,
recunoscut de puterea suzerană. Atributele acestuia s-au substituit în mare parte
celor avute de regalitate, depăşind cu mult pe cele ale voievozilor. Exista o limitare
ce privea competenţele în domeniul relaţiilor cu alte state vecine sau mai
îndepărtate pentru care era necesar acordul Porţii. Unii principi, ca de ex. Gabriel
Bethlen, au reuşit să depăşească îngrădirile impuse şi să facă cunoscut Europei un
stat puternic al Transilvaniei36. Suportul economic al autorităţii princiare era
conferit în esenţă, pe lângă domeniile princiare, de cele fiscale. În temeiul vechilor
legi rămase în vigoare37, la care s-au adăugat cele cuprinse în cunoscutele
Approbatae Constitutiones (1653) şi Compilatae Constitutiones (1669)38, principii
aveau dreptul de a face danii de moşii, de venituri ale unor moşii, ale unor vămi,
reconfirmări de danii pe o anumită durată de timp, pentru una sau mai multe
generaţii, inscripţionări şi zălogiri de domenii etc., toate condiţionate de existenţa
moşiei sau a domeniului de dăruit, spaţiul disponibil fiind limitat şi nu foarte
extins. Desigur că toate demersurile întreprinse au trecut prin cancelaria princiară
care a urmat şi ea modele şi practici anterioare, îmbogăţite desigur cu noile
cunoştinţe acumulate pe la diversele universităţi europene sau în alte instituţii de
învăţământ frecventate de cancelişti, de alţi membri din cancelaria princiară.
Activitatea scripturistică din Principat în perioada analizată de noi s-a
desfăşurat în mai multe limbi. În primul rând, în cazul actelor oficiale, vorbim de
limba latină, care a fost utilizată pe parcursul secolului al XVI-lea şi în multe alte
domenii. Limbile vernaculare, maghiara şi germana în special, şi cu un oarecare
decalaj şi limba română40, au ajuns să se substituie celei latine mai ales în situaţia
unor acte cu caracter privat, constituindu-se ca limba oficială a actelor emise de
instituţii administrative din principat (comitate, oraşe, târguri etc.). Elementul
constant l-a format documentul cu caracter juridic care a fost emanat doar în
limba latină şi cu respectarea riguroasă a elementelor lui constitutive caracteristice
fiecărui tip de act. În paralel cu răspândirea practicii scrisului şi cititului42, puternic
impulsionate de Reforma religioasă, a crescut numărul purtătorilor şi utilizatorilor
de peceţi. Conceptul de pecete autentică cunoaşte noi accepţiuni, mai puţin rigide.
Reglementările legislative adoptate în adunările de stări43 se referă mai des la
culoarea cerii utilizate la sigilarea actelor, cu rezervarea culorii roşii pe seama
actelor emise de cancelaria princiară, şi mai rar la valoarea ei juridică.
Producţia scripturistică din perioada secolelor XVI-XVII, în creştere evidentă
faţă de secolele anterioare, are tendinţa tot mai puternică de a se transforma într-un
act uzual, comun, cunoscând noi valenţe utilitare. Actul scris, utilizat iniţial ca o
garanţie juridică a drepturilor avute sau dobândite, emis de un număr restrâns de
cancelarii, se extinde acum din sfera instituţiilor conducătoare centrale şi intră în
competenţa instituţiilor administrative, laice cu preponderenţă. Mai mult decât atât,
practica scrierii intră în viaţa privată. Scrierea devine un instrument indispensabil în
administrarea veniturilor şi cheltuielilor domeniale, ale cetăţilor, minelor, vămilor
etc. Este mijlocul discret de a se comunica cu cei aflaţi la depărtări, este şi calea
aleasă pentru a se nota evenimentele importante trăite de o comunitate, familie etc.
Desigur că, în paralel cu acest proces s-a dezvoltat şi cel al falsificării actelor
am zice în mod proporţional44. Multitudinea şi diversitatea tipurilor de acte care
depăşea stilionarul unui anumit gen au ridicat obstacole dificil de trecut în
descoperirea actului fals de cel original. Un adevărat „război” diplomatic pornit din
interiorul instituţiilor ecleziastice a adus la lumina tiparului primele manuale de
diplomatică în spaţiul european. Începutul modest datorat lui Daniel Papebroch a
fost urmat de Jean Mabillon46, iar apoi, la un alt nivel, de Harry Bresslau şi de alţii.
Aşa cum studiile dedicate problemelor referitoare la paleografia actelor se
opresc, în marea lor majoritate, ca să nu zicem în integralitatea lor, la nivelul
scrierii umaniste, tot aşa şi preocupările de critică diplomatică se opresc cu
cercetarea actelor emise la începutul secolului al XVI-lea. Cel puţin pentru spaţiul
Transilvaniei princiare continuarea rămâne un deziderat greu de atins într-un viitor
apropiat din mai multe considerente. Multitudinea de acte, ca şi diversitatea lor
tipologică ar pretinde noi criterii de analiză diplomatică. Pe de o parte, sunt actele
oficiale, cele cu caracter juridic, oarecum clasice, care respectă vechile norme şi
stilionare medievale în redactarea lor, iar pe de altă parte, sunt multe alte tipuri de
documente de interes, a căror analiză impune şi alte criterii, mai puţin rigide.
Pentru actele juridice oficiale s-a perpetuat şi s-au întărit dispoziţiile de înregistrare
a lor în registre speciale (Liber Regius), păstrate în arhiva locurilor de adeverire:
Capitlul din Alba Iulia50, Conventul din Cluj-Manăştur51, devenite între timp
instituţii laicizate, cu personal plătit din cancelaria princiară, ce depune jurământ de
credinţă, printre altele, cu privire la respectarea prevederilor referitoare la păstrarea
actelor depuse, confidenţialitate, corectitudine şi promptitudine la emiterea
transumpturilor solicitate.Restul actelor, am spune marea lor majoritate, scrise tot mai frecvent în alte limbi decât cea latină, nu au rămas în afara sferei de interes pentru falsificatori.Lipsa unor cercetări şi studii de caz referitoare la falsificări de acte în epoca
princiară împiedică generalizările. Din cazurile identificate până în stadiul actual al
cercetărilor putem să spunem doar că ne aflăm în faţa unui fenomen de
„vulgarizare” a acestor practici. Ele cuprind şi alte tipuri de acte, am zice de
categoria a doua. Pe măsură ce au sporit practicanţii actului scris, s-au diversificat
şi tipurile de acte falsificate. De la simpla răzuire, modificare a numelui pentru a
beneficia de drepturi se înregistrează falsuri în întocmirea unor acte ilegale,
neconforme cu realitatea, pentru a fi utilizate în anumite etape ale unor procese.
Falsurile au trecut şi în sfera corespondenţei, fiind întocmite scrisori cu caracter
compromiţător pentru emitent52. Cel mai frecvent s-au falsificat semnăturile în
cazul unor testamente, scrisori etc. Interceptarea corespondenţei oficiale purtată de
principi cu Poarta sau cu alte mari puteri din zonă, în special în momente
tensionate, a impus luarea de măsuri. Pe de o parte, s-a apelat la metoda scrierii
cifrate pentru păstrarea secretului corespondenţei, pe de altă parte, partida adversă
apelează la confecţionarea unor acte care să servească scopului. Acest gen de
falsuri nu au constituit obiectul unor judecăţi la niciun nivel. Ele exced obiectul
criticii diplomatice, restrânsă la analiza actului diplomatic.
Analiza şi descoperirea falsurilor în epoca princiară a căzut în sarcina
judecătorilor laici de la Tabla princiară, dar nu lipsesc nici cazuri izolate judecate la
nivelul comitatelor, scaunelor, districtelor, oraşelor. Dacă în secolele anterioare53,
indiscutabil, fapta inclusă în vina necredinţei (nota infidelitatis) atrăgea pedeapsa
cu moartea şi confiscarea bunurilor falsificatorilor, în perioada Principatului fapta
inclusă în această categorie atrăgea pedepse nuanţate, de la însemnare cu fierul
roşu, confiscarea bunurilor până la rar, pedeapsa cu moartea. >>

Despre scrisul propriu-zis, adevarat de pe tablita rotunda de la Tartaria

April 11, 2019

Imaginea dinhttp://keywordsuggest.org/gallery/1446775.html

12400

Desi foarte multi cercetatori au presupus existenta unui gen de scris in Civilizatia Danubiana si chiar a unui scris adevarat pe tablitele de la Tartaria, nu au putut demonstra acest lucru. Dintre ei, doar cercetatorul italian Marco Merlini a sustinut existenta unui scris adevarat pe aceste tablite, si mai putin decat altii sa fie capabil sa sustina concret acest fapt. Eu sant cel mai fervent sustinator al acestei ipoteze, si spre desosebire de oricine altcineva sant absolut singurul care pot sustine practic si concret acest lucru.     ————————————————–                                                           In primul rand trebuie sa va prezint o serie de particularitati unice ale tablitei rotunde gaurite:                                                                                                                                                     – Semnele continute in jumatatea de sus a tablitei rotunde, ies in evidenta, ca si cum ar constitui un grup separat, sa-i zicem “de alta opinie” , atat prin forma cat si prin istoricul folosirii lor in lume.                                                                                                                              – Jumatatea de sus pare a fi fost destinata sa fie purtata impreuna cu cealalta tablita dreptunghiulara gaurita si in plus, nu intamplator acoperita de aceasta.                                         – Tot poate nu intamplator aceasta jumatate prezinta cele mai noi sau moderne semne din intregul continut de semne al celor 3 tablite.                                                              – partea din dreapta prezinta o succesiune de semne dificila (cu mica frecventa lingvistica), aparent imposibil de interpretat, respectiv semne geminate “DD” si/sau “oo” (“oc”?)                                                                                                                                                       ————————————————–                                                                                                      Imaginea, din http://aplaceofbrightness.blogspot.com/2008/11/moonlight-in-romania-tartaria-tablets_21.html


Semne:”HD“/”HP”                                                                                                                     Semnele relativ noi in istorie .  “H” si “D”, fiecare in parte, dar cu atat mai mult prin prezenta simultana exclud posibilitatea unei mari vechimi a tablitelor. Semnul D a fost folosit pentru D.                                                                                                                                  Din http://cryptcracker.blogspot.com/2010/03/qeiyafa-ostracon-inscription-this-large.html

QEIYAFA OSTRACON INSCRIPTION (cca. 1000 B.C.)

                                                                                  [1] ‘ L T ` Sh  [Q] W? ` B D ‘ [L?] :  Z/T? H/Y?

[2] Sh P Tt . B W ‘ L M  [? ] [Sh] P Tt

[3] G L [Y/W?] [ T?] B ` L  S?  R? H/S? [ ]  Y?

[4] ‘ [ Q] M W N  Q? M Y B/Kh? D M L K .

[5] ‘ Q w/y M ` B D m? sh/m? Y : Ss? D Q T 

Atentie,                                                                                                                                                    HP par a fi literele vechi ebraice Heth/Chet si Qof  , deci HP=Kh Q= COKH, kokh (indiferent daca citim de la stg.>dr. sau de la Dr>Stg!) :”nisa,locsor” 

  Din The Ossuary of James – The Nazarene Way https://www.thenazareneway.com/ossuary_of_james.htm                                       The ossuary was then placed in a niche (loculi or kokh) area of the burial cave               (?? KOKHAION=KOGAION =”nisa,locsorul,mormantul Vesnic??)

                                           in DDoc am putea avea semnul c =L (Lamed)                                                                        DDoC = Dalet, Dalet, =Ain?/s?,  Lamed ?                                                                                        DD ‘/s L >> “DOD ‘L“,DoD AL:”BELOVED GOD“?                                                                          ————————————————————–                                                                                   Apoi (800 B.C.), semnele D si P au fost folosite de exemplu in Creta pentru litera “R”. Puteti vedea asta in urmatoarea inscriptie:                                     

An Archaic Greek Inscription from Crete
Author(s): Lilian H. Jeffery and Anna Morpurgo-Davies https://www.ling-phil.ox.ac.uk/files/jeffery-amd_archaic_greek_inscription_from_crete_british_museum_quarterly_36_1971.pdf 

 Semnul D incepand cu 800-500 B.C. a fost folosit pentru litera D si R. Ex: Inscriptie greaca 800 B.C. cu forma DIDOI=”DA”, unde este folosit D “modern”/rotunjit Din http://www.hellenicaworld.com/Greece/Art/Ancient/en/Mantiklos.html

        Asa cum am mai spus, semnul “H” ,cretan hieroglific PA3 a fost utilizat prima oara incepand cu 2.500-2.200 B.C., ulterior ca semn heth, heta si eta.                                        ——————————————————————————-                                                                     Imaginea, din http://aplaceofbrightness.blogspot.com/2008/11/moonlight-in-romania-tartaria-tablets_21.html


Semne: Se/Su/Xe DDoo/DiDoo/DiDou/DDoc/DiDoc/Didoc(hos)/Didos/Diboo/Diboc=divos/Ddiou/Ddou/rroo/rroc                                                                                                                                                               —————————————-                                                                                                                  O incercare de citire ar fi teoretic mai usoara pentru parte stanga, care contine semnele HD/HP fiind compusa numai din 2 semne si conduce implicit la un numar mai mic de posibile combinatii. Partea din dreapta contine 4+1 semne, (din care 2 ar putea fi repetate “DD” si “oo”).                                                                                                                           —————————————————                                                                                                       Dupa forma si istoricul folosirii lor, semnele au dupa mine mai degraba o origine la est de Creta (intre Peninsula Italica si Iberia). Partea din stanga poate genera un numar de cuvinte, care se pot ordona intr-o ordine descrescatoare a sanselor, ordinea avand si un caracter subiectiv. Spre exemplu una din cele mai veche atestari posibile ar fi aceea ca reprezinta monograma zeitei Hera sau al numelui Heros. Partea din dreapta, prin prezenta geminarii, conduce pe de o parte: – la un grup de limbi putin cunoscute : familia tungusica, limba orok,terminatia -ddoo sau limba cariana cu aceeasi grupare. – ori la limbile siculiana, neapolitana “Ddio, ddiu” dar in mod curios si in scrierile Scolii Ardelene :”Ddeu”!, sau la limba greaca unde poate apare geminarea “DD”(Creta) sau ca “RR”, (aceasta din urma niciodata la inceputul cuvantului, deci nu incepe cu rr).Aici sirul cuvintelor posibile este de asteptat mai mare.                                                                                      ————————————————                                                                                                 In ordine aleatorie:                                                                                                                          CUVINTE POSIBILE IN STANGA: Her(a), Her(os), Her(acles)/Her(cle), Her(o), heres/here(des),Hora, Har, Haru,Har,HAR(is),HR(io),?HR(istos)?,hede/ede,…………. CUVINTE POSIBILE IN DREAPTA: surrou/surrou, serrou, Dibos/divos, roros, robou/robos, didou/dedou, ddoc,didoc(hos), Ddiou=ddiu, Ddou=Dzou, rroc/rrok……………… ============================                                                                                                    Nota                                                                                                                                                                  In aceste conditii, tare i-mi este teama ca nu cumva tablitele sa provina din artefactele din siturile romane gasite de cercetatori din proximitatea (ori chiar rude) Zsofiei Torma, sau chiar sa fie incercari practice (cu caracter didactic) de scriere a cuiva dintre acestia.                                                                                                                ===================== Exemplu : ===========================

HD/HP                   +++++     Di D o c/u                                                                                                   ED/EDe/HeRo(s)     Su       DiDos/DiDOU                                                                                              In handwritten Greek during the Hellenistic period (4th and 3rd centuries BC), the epigraphic form of Σ was simplified into a C-like shape.[4] It is also found on coins from the fourth century BC onward.[5] This became the universal standard form of sigma during late antiquity and the Middle Ages. It is today known as lunate sigma (uppercase Ϲ, lowercase ϲ), because of its crescent-like shape

ied/mananca/erou,domn      Da  (tu)                                                                                                                                                                                                                                                                         Din PROTO-LANGUAGE – ENGLISH DICTIONARY – OoCities
www.oocities.org › proto-language › Pro…
Proto-Language-English Dictionary. … A (+ give), EAT; IE ed- (*e:d), eat .                                ————————————————                                                                                                            From Linear B to Greek: di-do-si to di-pi-si-jo – Konosos https://konosos.net/2013/12/21/linear-b-to-greek-de-u/

<<di-do-si | διδωσι (didosi) | to bind or to fetter PY Ma 365+ verb 3rd. sing. “To bind or to fetter” may essentially mean “to become devoted, to be bound through an offering”; hence, a latter meaning “to offer”  >>                                                                                                                                                                                                                                       “DIDOS”:                                                                                                                                           The Present Indicative Active of δίδωμι (S 416; GPH p. 123):                                             δίδωμι I give                                                                                                                                δίδομεν we give                                                                                                                              δίδως you give                                                                                                                             δίδοτε y’all give                                                                                                                             δίδωσι (s)he, it gives                                                                                                             διδόασι they give

 

Din δίδουhttps://biblehub.com/greek/didou_1325.htm  Luke 11:3 V-PMA-2S
GRK: τὸν ἐπιούσιον δίδου ἡμῖν τὸ
NAS: Give us each day
KJV: Give us day
INT: daily give us

On “INVENTION OF WRITING” issue

April 6, 2019

Excerpts from:                                                                                                                                      Selected Papers of Beijing Forum 2004 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042810012449

The Sumerian Account of the Invention of Writing —A New Interpretation                                                                                                      Gong Yushu Professor für Assyriology, Oriental Literature Research Centre / Dept. of Oriental Studies, Foreign Languages School, Peking University

“The invention of writing is something that fascinate not only modern scholars, but also their ancient counterparts. Almost all ancient people with a written history have their own accounts of the invention of writing. These accounts, embedded in their literature, reflect the annotations they could give on the origin of their own writing systems. These accounts are written forms of oral traditions, the beginning of which is lost in the darkness of history. The written forms of the accounts of the invention of writing usually came into existence several hundred years, or more, after the invention, at a time when the writing system had become capable of such an account. In the case of Mesopotamia, the earliest known account pertaining to the invention of writing which is usually interpreted as “the Sumerian account of the invention of writing” dates back to the Ur III (2112-2004 B.C.) period, was a millennium apart from the earliest evidence of the proto-cuneiform writing from Uruk. The Sumerian narrative poem (also called epic) containing such an account is known among modern scholars as Enmerkar and the Lord of Aratta, first transliterated and translated into English and made available to the public by S.N.Kramer in 1943. ………….

According to the poem, Enmerkar, the second ruler of the First Dynasty of Uruk, sent a messenger to Aratta, a remote city separated from Uruk by seven great mountains, demanding that the people of Aratta bring gold, silver, lapis lazuli, and many other precious stones, and build for him various shrines and temples, particularly the Abzutemple in Eridu (lines 3364). ………….

Following the advice of Inanna, the protective deity of his city, Enmerkar selected an eloquent messenger and sent him to Aratta to deliver his demand and threat by repeating what he said to him verbatim. Refusing to submit, the Lord of Aratta raised each time a prerequisite condition for his subjugation that seemed impossible to meet. The messenger had to go back and forth playing the role of the verbal transmitter between the two kings. However, as the battle of words became more fierce and the content of the messages more complicated, the messenger became linguistically overwhelmed.                        ………………                                                                                                             The messenger, whose mouth was heavy, was not able to repeat it. (502) Because the messenger, whose mouth was heavy, was not able to repeat it, (503) the Lord of Kulaba patted some clay and wrote the message like (on) a tablet. (504) Previously, the writing of messages on clay did not exist. (505) Now, under that sun and on that day, it indeed so exist. (506) The Lord of Kulaba wrote the message like on a tablet. It was indeed so.” This passage is generally regarded as the Sumerian account of the invention of writing and the writing medium clay tablet, and Enmerkar as their inventor. In the words of Komoroczy: “It is clear, that the author of the epic here intended to describe the invention of clay tablet (viz. the Mesopotamian writing material) and the writing on it (viz. the cuneiform writing);…In the eyes of the author, Enmerkar is the inventor of the indigenous writing.”

First, although it is stated explicitly in this composition that the Lord of Kulaba patted some clay and wrote the message-like on a tablet and that the writing of messages on clay did not exist formerly, it is not stated here that the writing of messages on media other than clay tablet (DUB, IM) did not exist. This may imply that in the mind of the Sumerians the writing of messages on other medium had been in existence prior to the events described in this composition including writing message on clay by Enmerkar took place  …………..

Second, it is clearly stated in the following passage of the same composition that the Lord of Aratta could read and understand what was written on the tablet handed over to him by the messenger from Uruk.        ….……….                                                                                                                                                                                                                                           O Lord of Aratta, after you have examined the clay tablet, after you have learned the content of the message, (525) say whatever you will say to me” …………….

Otherwise it would be hard to imagine, how the Lord of Aratta could read and understand the written message on clay that was just invented. Third, there is still a passage that may be taken as evidence that the Lord of Aratta understood the written message on clay presented to him by the messenger of Enmerkar, his powerful challenger.  .………..

After he had spoken thus to him, (537538) the Lord of Aratta received his kiln-fired tablet from the messenger. (539) The Lord of Aratta looked at the tablet. (540) The spoken words were just nails, and his brow was full of anger. (541) The Lord of Aratta looked at his kiln-fired tablet.” The crucial message of this passage lies in line 540 which is, however, subject to different interpretations. Kramer translated this line as follows: “The commanded word is nail-like, the appearance is …” and commented further:                 This line “seems to describe the appearance of the written signs; on the other hand, it may perhaps describe in some way the Lord of Aratta’s despondency upon reading its contents.” This supposition presupposes that the Lord of Aratta understood the content of the written message he was looking at. Jacobsen agreed apparently with the supposition made by Kramer. His translation is “The words were fierce words, were frowning.” The Lord of  Aratta was frowning, because “the words were fierce words.” It is no question here that Jacobsen meant that the Lord of Aratta understood the content of the written message. The latest attempt to interpret this line is made by Glassner who allies himself with Jacobsen in opinion,xvii but differs from him slightly in wording: “The word spoken was the nail is inserted’, it was an imperious command.” For Komoroczy it is no doubt that “der Herr von Aratta die Note Enmerkars richtig verstanden hat.”  ……………                                                                                                                  as for his interpretation “The Lord of Aratta sees only nails where he had expected words. He is angry or depressed, however hard he keeps looking, it is hard for us to imagine how could the Lord of Aratta have “expected words” by not being reluctant to see the “nails.” Since Sumerian “words” can only be expressed by “nails,” the rudemental elements of the Sumerian (cuneiform) script, we must in fact pose the question, how could he not expect to see “nails,” if he had expected to see “words”?                                   Reading Sumerian is nothing but fingering out words from the interwoven “nails.” It is as true of the past as of the present. In other word, the assumption that the Lord of Aratta could not understand the message written by Enmerkar cannot be borne out by the text, however logical it may sound.  …………………                                                             In this sense, what Enmerkar did should not be regarded as the invention of writing, but as the initial transformation of the writing medium, from a certain material to clay. Furthermore, as we have seen from the argument we made above, that the Lord of Aratta did understand the message on clay written by Enmerkar has also textual support, and the literacy, or the ability, of the Lord of Aratta to understand the written message leads logically to the conclusion that writing on materials other than clay had already been in existence prior to Enmerkar’s “invention” of writing on clay.                         That is the point of this “Sumerian account of the invention of writing”! This conclusion, borne out by the text, can also be supported by the following facts and observations…………..                                                                                                                      (2) Some signs of the proto-cuneiform writing from Uruk do not seem to be the original invention on clay, but borrowings of signs already in existence on materials other than clay. The head of some animals such as donkey (ANŠE), ibex (DARA3), and ox (GIR3). and some other signs made up of curves and circles such as IDIGNA (a kind of bird), NAM (swallow) and even LAGAB (a circle depicting a kind of enclosure) and its incorporated derivatives which were difficult to draw on clay, may be taken as such examples.                                                                                                                                             (3) The proto-cuneiform writing system from Uruk displays such a high degree of complexity, stability and conventionality that it does not seem to represent the earliest stage of writing. This has already led many scholars to believe that the proto-cuneiform writing from Uruk represents a mature writing system, the beginning of which is lost in the darkness of prehistory. Unfortunately, traces of such an assumed earlier stage have not yet been discovered, so that “whether the pre-Uruk writing was on clay or perishable materials, took place in Uruk or elsewhere, and was used for sacred or economic purposes, we have no way of knowing.” But absence of evidence is not evidence of absence.                                                                                                                     (4) Recently, Whittaker has propounded a theory about the origin of the proto-cuneiform writing that deserves our attention. He proposes that certain signs of the proto-cuneiform writing such as GIRI3 “foot” (sign-form is the picture of an ox’s head in profile) and GURUŠ “young, able-bodied worker” (sign-form is the picture of a vehicle in profile) might have been of Proto-Indo-European origin.

Image from  https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTsstxV_ujijPUgIfQMe7hpKIBufUot1XBnkplXI52CXV3Ag0PX9w

2.Possible PIE-Pictograms Proposed by Whittaker

The Sumerians borrowed them and adapted them for their own use on the basis of the phonetic similarities, that is, similarities between the pronunciations of the words they stood for in the Proto-Indo-European script and those for which they were to stand in the Sumerian.                                                                                                                                                To be sure, his evidence so far lies entirely in the area of comparative linguistics and has not yet been favoured by archaeological substantiation, and his interpretation of the proto-cuneiform text W 16632,b of the Uruk IV in Proto-Indo-European is less convincing. But the direction of his thought is interesting. It coincides, to some extent, with the direction of thought which the Sumerian account of the invention of writing leads us to, that is, before the Sumerian invention of clay tablets, writing materials other than clay might have been in existence. Briefly stated, the passages we quoted above from the Sumerian epic composition Enmerkar and the Lord of Aratta suggest that writing on materials other than clay was already in existence in southern Mesopotamia prior to the point when Enmerkar wrote the message on clay, and that Enmerkar was not the one who invented writing for the first time, but the one who transformed writing already in existence from a material that remains unmentioned in the text to clay, and that the transformation of the writing medium had its subsequent effect on the appearance of the signs. Furthermore, we see an explicit hint in them that the Sumerians ascribed the transformation of the writing  medium to man, while the invention of writing to gods, as is the case of another Sumerian literary composition known as Inanna and Enki.    We know for certain that the earliest evidence of the proto-cuneiform writing on clay tablet comes from Uruk IV, at the end of the fourth millennium B.C. (ca. 3200 B.C.), a time when the transformation of the writing medium described in our literary composition Enmerkar and the Lord of Aratta, must have taken place.          According to the Sumerian Kinglist, Enmerkar is the second ruler of the First Dynasty of Uruk,  who is assigned by most chronologies to the Early Dynastic II period, several hundred years later than the earliest evidence of the protocuneiform texts on clay from Uruk IV.

 

 

 

PAGAN AND CHRISTIAN ARMY-PRIESTS

April 5, 2019

“???” : HP=HaR[uspices] ??                                                                                                           From Ancient Rome: A Sourcebookhttps://books.google.ro/books?isbn=1136761438

Matthew Dillon, ‎Lynda Garland – 2013 – ‎History

haruspex) were diviners (sometimes the term is translated as ‘soothsayers’), members of the Etruscan 

====================================

DIPLOMARBEIT Titel der Diplomarbeit „Pagane und christliche Armeepriester―
Verfasserin María de Gracia Caraballo Hoyos

Excerpts: SOME CHAPTERS:                                                                                                                 1 PAGANE UND CHRISTLICHE ARMEEPRIESTER…………………………………………………………. 4
2 DIE TRADITIONELLE RELIGION INNERHALB DER RÖMISCHEN ARMEE ……………….. 6
2.1 GRUNDZÜGE DER RELIGION IN DER ARMEE ………………………………………………………….. 6
2.2 HERKUNFT DER OFFIZIERE ………………………………………………………………………………………..8
2.3 PFLICHTEN DES OFFIZIERS …………………………………………………………………………………………9
2.4 RELIGIÖSE VERÄNDERUNGEN………………………………………………………………………………………………. …………..12
2.5 MILITÄRISCHE VERÄNDERUNGEN……………………………………………………………………………………………………………14
3 INSCHRIFTLICHE UND PAPYROLOGISCHE ZEUGNISSE FÜR PAGANE PRIESTER
INNERHALB DER ARMEE …………………………………………………………………………………………………16
3.1 NIEDRIGE PRIESTER……………………………………………………………………………………………………………………………16
3.1.1 Pullarius …………………………………………………………………………………………………………………….16
3.1.2 Marsus ……………………………………………………………………………………………………………………… 21
3.1.3 Aedituus……………………………………………………………………………………………………………………. 24
3.1.4 Turarius…………………………………………………………………………………………………………………….. 32
3.1.5 Victimarius………………………………………………………………………………………………………………… 37
3.1.6 Der Haruspex.…………………………………………………………………………………………………………… 42
3.2 ZEUGNISSE FÜR PRIESTER-SOLDATEN ………………………………………………………………………. 48
3.2.1 Die Priester des Juppiter Dolichenus ……………………………………………………………………. 49
3.2.2 Zusammenfassung über die Inschriften für Juppiter Dolichenus ………………………….. 65
3.2.3 Weitere Inschriften aus denen Sacerdotes in der Armee zu vermuten sind. ………… 67
3.2.4 Zusammenfassung …………………………………………………………………………………………………… 83
4 LITERARISCHE UND PAPYROLOGISCHE ZEUGNISSE FÜR MILITÄRKAPLÄNE …………… 87
4.1 VERÄNDERUNGEN DURCH DAS CHRISTENTUM……………………………………………………………………….. 87
4.2 LITERARISCHE ZEUGNISSE…………………………………………………………………………………………………… 90
4.2.1 Sozomenos 1, 8………………………………………………………………………………………………………… 91
4.2.2 Palladios, De Vita Ioannis Chrysostomi, XX, 70-86…………………………………………………… 92
4.2.3 Chrysostomos Briefe ………………………………………………………………………………………………… 93
4.2.4 Theodoret von Kyrrhos.Ep.2 an Eusebius, Bischof von Ankyra ……………………………… 94
4.2.5 Kyrill von Skythopolis, Vita S. Sabae, 9…………………………………………………………………….. 95
4.2.6 Ein Brief des Papstes Pelagius I (556-561) an Laurentius ………………………………………… 97
4.2.7 Mauricius, Strategikon………………………………………………………………………………………………. 98
4.3 PAPYRI UND INSCHRIFTEN……………………………………………………………………………………………………. 98

4.3.5 Grabinschrift eines Diakons aus Thrakien…………………………………………………………….. 104
4.4 ZUSAMMENFASSUNG UND ABSCHLUSS………………………………………………………………………………… 105
5 TABELLEN INDEX ……………………………………………………………………………………………………….. 108
5.1 PULLARII …………………………………………………………………………………………………………………… 108
5.2 MARSI ………………………………………………………………………………………………………………………… 109
5.3 AEDITUI………………………………………………………………………………………………………………………. 110
5.4 TURARII………………………………………………………………………………………………………………………. 111
5.5 VICTIMARII ………………………………………………………………………………………………………………… 112
5.6 HARUSPICES………………………………………………………………………………………………………………… 113
5.7 SACERDOTES DESDOLICHENUS……………………………………………………………………………………………………………….114
5.8 ANDERE SACERDOTES…………………………………………………………………………………………………. 115
5.9 MILITÄRKAPLÄNE, LITERARISCHE ZEUGNISSE ……………………………………………………….. 116
5.10 MILITÄRKAPLÄNE, INSCHRIFTLICHE UND PAPYROLOGISCHE ZEUGNISSE………………………………….. 117

………….Die Menschen suchten die Nähe zu den Göttern, die vor allen bei orientalischen Religionen zu finden war.Beispiele dafür sind die Isis Mysterien oder die Verehrung des Äskulap.17………………………………….                                                                                                    Bei der Verbreitung des Kultes spielten die Soldaten an der Grenze von Rhein und Donau sowie im Illyricum eine besondere Rolle.43……………………………..                                                 AE 1965, 00030 Inschrift aus Apulum. Ende 2./Anfang 3. Jh.46
I(ovi) o(ptimo) m(aximo) D(olicheno) et Deae / Suriae Magna[e] ………………..                              3.1.6 Der Haruspex
Die haruspices waren ursprünglich etruskische Priester, die aus den Eingeweiden von
geschlachteten Opfertieren Weissagungen vornahmen. Das wichtigste Organ der
Opfertiere war die Leber, da diese das Zentrum der körperlichen Kraft darstellte. In der Leber fand man bestimmten Göttern zugehörige Regionen des Himmels wieder. Dadurch wurde festgelegt, ob die Götter Gefallen an dem geopferten Tier fanden und somit durch die vorgebrachte Gabe in ihren Zorn besänftigt oder wohlwollend gestimmt werden konnten. Der haruspex konnte auch Wunderzeichen (ostenta) deuten, wie beispielweise Blitze. Sie äußerten sich über die Zukunft der betroffenen Sachen oder Menschen, aber es war ihnen nicht erlaubt, diese Informationen weiter zu verwenden. Diese Aufgabe lag in den Händen der Staatspriester. Die haruspices kamen ursprünglich aus vornehmen etruskischen Familien, deren Söhne für diese Aufgabe von Kindesalter an vorbereitet wurden. Ab dem Ende der Republik finden wir in den Quellen eine ordo haruspicum LX mit einem haruspex maximus an der Spitze.111 Sie
agierten u.a. als Begleiter von Feldherren auf wichtigen Feldzügen, waren aber trotz ihrer wichtigen Rolle für den Staat keine eigentlichen Staatspriester.
Man findet in den Quellen aber auch die Figur des haruspex in Rollen, welche außerhalb
staatlicher Aufgaben lagen, beispielsweise als Prophet, der durch die Städte zog und
Privaten seine Dienste anbot.112 In der Kaiserzeit wurde versucht, den Missbrauch, der von solchen Scharlatanen betrieben wurde, zu verringern. Es kam jedoch nie zu einem richtigen Verbot. Unter Kaiser Claudius113 wurde die Tätigkeit der haruspices in einem Kollegium reguliert. Ab diesem Zeitpunkt findet man den haruspex auch als Berater von Kaisern, den ordines municipales und auch natürlich im Heer, bei den Legionen oder bei den Prätorianern. Der spanische Historiker Yébenes behandelt in einem ausführlichen Artikel die Rolle des haruspex innerhalb der Armee. Er stützt dabei seine Analyse vor allem auf inschriftliche Zeugnisse. Er stellt in chronologische Reihenfolge einen Großteil der Inschriften dar, in denen haruspices innerhalb der Rangordnung der Armee zu finden sind. Diese Inschriften erbringen den Nachweis, dass der haruspex als eigener „Rang― in der römischen Armee zu finden war. Als frühestes Zeugnis zitiert Yébenes eine Dedikationsinschrift für Mars Ultor115 aus dem Jahr 109 n. Chr. aus Adamklissi, in Memoriam der während Trajans Dakier-Kriegen gefallenen Soldaten. In dieser Inschrift ist, unter anderen principales, auch ein haruspex zu finden, dessen Name nicht mehr lesbar ist. Yébenes versucht in seinem Artikel den Nachweis zu führen, dass Anfangs die Offiziere sowie später die eigentlichen sacerdotes, bei Opferzeremonien auf die Hilfe eines haruspex angewiesen waren. Vor allem ab dem 3. Jh. n. Chr., als die epigraphische Zeugnisse zahlreicher werden, treten haruspices in dieser Rolle in Erscheinung.
Yébenes gründet seine Argumente auf die Beobachtung, dass die Offiziere höheren Ranges, wie beispielsweise die legati oder auch der Kaiser selbst, nicht immer alle Rituale durchführen konnten, schon gar nicht ab der Zeit, ab der zusätzlich zu den bereits bestehenden offiziellen Göttern die neuen orientalische Gottheiten ihren Platz innerhalb der religio castrensis fanden. Diese Zeremonien waren mit komplizierten Ritualen verbunden, die nur den eingeweihten bekannt waren. Die Durchführung mancher Zeremonien wurden daher bei besonderen Gelegenheiten wie der honesta missio oder die lustratio oft an Offizieren niedrigeren Ranges übergeben, vor allen an tribuni, centuriones und milites innerhalb der principales. Yébenes präsentiert auch zwei Beispiele von haruspices bei den Prätorianern in Rom, welche belegen, dass haruspices nicht nur bei den Legionen zu finden waren. Das erste Beispiel ist eine Grabinschrift, von einem Vater an seinen Sohn Gnaeus Iulius Picens, der haruspex ordinatus gewesen war. Im Gegensatz zu Yébenes argumentiert Wheeler hingegen, dass es möglich wäre, dass Iulius Picens schon haruspex war, bevor er Soldat der Cohortes Urbanae wurde.117 Eine Grabinschrift muss seiner Ansicht nach den cursus eines
Soldates nicht unbedingt in der chronologischen Reihenfolge zeigen. Die noch ungeklärte
Frage in Zusammenhang mit derartigen Inschriften ist somit, ob in den Fällen, in denen
militärische und religiöse Aufgaben beschrieben werden, die beiden Tätigkeiten tatsächlich auch zur selben Zeit ausgeübt wurden    ………………………………

Zeile 20-24
[—] Helvius Calvus cas(tris) har(uspex)
L(ucius) Aelius Rufus cas(tris)
C(aius) Antistius Saturn(inus) Tha(mugadi)
C(aius) Iulius Victor Utic(a)
L(ucius) Aelius Charitonian(us) cas(tris)                                                                     ………………………………………                                                                                                                   AE 1965, 00030132
Apulum (Dakien). Ende 2. Jh. n. Chr., Anfang 3. Jh. n. Chr.133 Altar für Juppiter Dolichenus und Dea Syria. I(ovi) o(ptimo) m(aximo) D(olicheno) et Deae
Suriae Magnae Caelesti pro salute perpetui imperi(i)
Romani et leg(ionis) XIII

Gem(inae) Flavius Barhadadi s(acerdos) I(ovis) D(olicheni) ad
leg(ionem) s(uper) s(criptam) v(otum) l(ibens) m(erito) p(osuit).
„Für Juppitter Dolichenus, den Besten und Größten, und für die Göttin Syria, die Größte und Himmlische, und zum Wohl des ewigen Kaiserreiches und der dreizehnten Legion Gemina hat Flavius Barhadadi, Priester des Juppiter Dolichenus bei der obergenannte Legion, dieses Gelübde gerne und nach Gebühr/Verdienst gemacht.―

CIL III 7760
Aus Apulum, Dakien. Ende des 2. Jh. n. Chr., Anfang 3. Jh. n. Chr.

4.3.5 Grabinschrift eines Diakons aus Thrakien
Abschließend wird die Quelle einer Grabinschrift zitiert, welche für die Zeit des 5. Jh. bis 6.Jh. nach Chr. datiert wird. Die Inschrift liefert das Zeugnis für einen Priester der gleichzeitig auch Angehöriger der Armee war, was für die Zeit aus der die Inschrift stammt, nicht mehr außergewöhnlich gewesen zu sein scheint.295
JÖAI 23 (1926) Bbl., 155, 92

5.4 Turarii

Quelle  Fundstelle Zeit Religiöse Funktion Militärische Funktion     Person                               AE 2007,01197Apulum 2 Jh. Chr. Turarius turarius der legio XIIIgeminaAureliusLicinus

5.6 Haruspices                                                                                                                                  Quelle  Fundstelle Zeit Religiöse Funktion Militärische Funktion     Person E.Pais, Suppl.Ital. I, 39; Thulinen Diz. Epigr.,P.668Parentium,Histria1 Jh. n. Chr.? haruspex veteranus derVII Cohors derprätorianerLuciusPontiusRufus

 

What is currently known about the Tărtăria tablets and the Vinča symbols?

April 5, 2019

quora.0-1                                                                                                                                         From https://www.quora.com/What-is-currently-known-about-the-T%C4%83rt%C4%83ria-tablets-and-the-Vin%C4%8Da-symbols

“TO BE OR NOT TO BE”(i.e.”Danubian writing”; NOT A NEVER-ENDING STORY !

April 3, 2019

ATTENTION:                                                                                                                                            Not be confused: Tartaria tablets not pertain to Vinca-Turdas Culture, they are later products !

In many of my posts, I allready expressed my opininion regarding the subject.                   Allmost all scientists agree that neolithic Vinca-Turdas not got to the final stage in matter of writing. Even more.                                                                                                          I stressed that not ataint even the proto-writing stage (no single evidence or proof).On other opinions side, remained few scientists, in fact only one ,italian Marco Merlini wich remained in the “conservative” part. Folowing, is an excerpts wrom a paper wich is expressing in full my view regarding the supposed “Danubian writing”:

From ALL SHADES OF GRAY:THE CASE OF “VINČA SCRIPT”*                                     Aleksandar Palavestra Department of Archaeology, Faculty of Philosophy University of Belgrade https://www.academia.edu/36456625/ALL_SHADES_OF_GRAY_THE_CASE_OF_VIN%C4%8CA_SCRIPT_Archaica_5_2017_143-165

Marco Merlini, an Italian journalist, a member of the Archaeomythological Institute and the author of the project “The Prehistory Knowledge“, laid down in a lengthy
contribution the semiotic approach to the features of “the Danube Script“, and
explained why the signs of the script can hardly be discerned from ornaments:

„Writing and decoration can both be finalized to transmit messages, packages of
information. The whole world outlook of prehistoric farmers was ex pressed in the
ornamentation: the Land and Under ground World, the Sky, the Sun, the Moon,
the Stars, the Plants, Animals, and People… Observant people can see complete
‘texts’ composed from ornaments: it is raining, grain is falling to the ground, it is
sprou ting… (Videiko 2002). (…) Some signs (for example, A, V, M, X, +, and some
naturalistic motifs such as sun, rain, bird, tree) can be, depending on the context,
either a written sign or decoration (Gimbutas 1991). Script signs and decoration
can live together on the same object. (…) Both written signs and decoration could
have been conceived for aesthetic purposes” (Merlini 2005, 239, 241).
Following such criteria, it is indeed very easy to recognize a script anywhere,
even among the clouds. The Merlini hypothesis is a good example of a bad
hypothesis in terms of Karl Popper – the one that does not exclude anything
and is therefore scientifically completely useless and non valid (Popper 1972),
impossible to refute since, according to Merlini’s criteria, everything can be a
sign, an ornament and a script at the same time.
After the same fashion, following the principle encompassing virtually
everything, Merlini states:

The Danube Script is a very archaic system of writing, so
it consists probably of a mix of logograms, ideograms, pictograms and some limited
phonetic elements occasionally and marginally marked.                                                     Logograms, ideograms, pictograms were mainly derived from the language of abstract symbols” (Merlini 2005, 241).

At the same time, he neglects the fact that in the case of the most
ancient autonomous scripts (cuneiform, Egyptian, Chinese, Mayan) the cognitive
priority was to represent words rather than sounds, and that in all the known cases
the abstract form was a later stage in the development of literacy. In the words of……………………………………………..                                                                                                     According to Ranko Bugarski,

a script is „a system of communication among people via conventional visible signs, especially linguistic“, and „linguistic units on various levels of language structure can be considered as script“ (Bugarski 1997:10). A script mainly means WORDS that can be PRONOUNCED, not notions.                                                                                                                There is, of course, a notional script, but it is not abstract. Even if we accept more than dubious material and „recognition“ of signs among the abundance of ornaments, symbols, and accidental scratches, the Vinča signs are too abstract and geometrized even to be a notional script (where are notions and words?). On the other hand, these signs are too scarce, heterogeneous, isolated and unsystematic, without a single text, sentence, or even a word, to be a phonetic script. ………………………………                                                           Someone has to say out loud that this is, from the ingenious „discovery“ of
Pešić on, a case of the Emperor’s new clothes. On the grounds of the evidence
presented, it is conclusive that the Vinča script does not exist.                                                Not even a protoscript.
After the exhibition in Novi Sad and the published catalogue, I am
inclined to say that even signs are sporadic. It is more plausible that Pešić & co.
found their script on the pebbles from a beach.”

EXTRACTING THE UTMOST FROM THE SIGNS

March 31, 2019

In my latest post “The Tartaria tablet’s scribe dilettante?” I presented the question wich is bothering me most:                                                                                                                        “How could be explained the presence on Tartaria tablets of such a great amount of signs wich has allmost exact sumerian proto-cuneiform shapes?  

From Археологические вести. Спб, 1994. Вып. 3. Аннотации. — ИИМК РАН
www.archeo.ru › annotations-of-issues
Because signs Nos.2, 4, 6, and 10 of the Tartaria tablets (fig.4) have only early proto- Sumerian parallels, it may be assumed that other …

                                  Because I must make known, from all known writing systems, the signs are closest to that sumerian proto-cuneiform ones, (folowed mabe by those Anatolian-ones, and not by that Aegeean-ones)                                                                                                                     After a research wich lasted some years, only when got aquitance of the existence of sumerian proto-writing phase, I found absolutely all necessary signs needed for an reading attempt in sumerian proto-cuneiform sign lists.                                                             After my preceding post I realised that analising the signs, I get more clues regarding the tablets itself and olso the supposed writing, the signs beeing the only/single physical absolute certain evidence at hand!                                                                                           With regrets you must know that I could not rely on allmost or any data furnished by archeologists. When discussion comes to scribe and tablets origin archaeologists give an extremely large (and as consequence, of no much practical use )area and time line.Even more, as time is passed, instead some issues to be much precised, (luckily only some) archaeologists come with hypothesis of the existence of Danubian writing (Vinca-Turdas writing) with no concrete exemple, and come with a pure fictional dramatis personae as the shaman-priestess, “Lady of Tartaria” rather apropiate for a mooving-picture story.                                                                                      Nota bene, woman wich was allready dead some hundred even thousend of years before the tablets were written, so she cannot handle them.(5.300 BC for bones, 2.500-max 3.000 B.C. for tablets, upon world scientists)

SUMERIAN TABLETS AND SCRIBE ?                                                        

The hypothesis of an Sumerian origin for the tablets  was advanced for the first time by the tablets discoverer, archaeologist  N.Vlassa. For 100 reasons (from wich I am presenting to you only some) this is not feasable, beeing practical impossible.

– Original sumerian tablets with proto-writing on them were not found in other places that those in wich this incipient fase of writing appeared: Sumer/Irak, respective URUK(actual Warka), JEMDAT NASR and ELAM… and list is allmost ending.                    The explanation can be that this kind of tablets were used only there at the places where this kind of writing was discovered, only for a period of time and for purposes wich could be applied/useful only to high hierarchical social-economical developed societies.They used there and remained buried there.                                                                   Was of no use in other places, because cannot be interpreted only by those wich knowed how this writing works and what the signs are signifying.                                                                 – There was not found not a single-one even in Levant and less in Anatolia or Europe/Aegean areas.                                                   

– as the material support for writing beeing clay, there is hard to believe to be taken such a long distance unbroken.

– an hypothetical sumerian migrant if not forgot to write, in the years-long endeavour to Europe, could use them only in a sumerian comunity and not in one of tottaly different language and organisation or structure.                                 

– only half of the signs have exactly sumerian counterpart signs shape.

– the tablets contain some rather modern sign shapes (PA/Het/archaic Eta and D), used :    first :                                                                                                                                                         – “PA” after 2.500-2.200 B.C.. and – 2nd (“D”)only after 1.000 B.C., mainly from 500 B.C.

From https://www.researchgate.net/figure/The-Cretan-Hieroglyphic-table-of-signs-by-Evans-1909-232-3_fig1_273096050   Sign No.45

     From http://www.ancient-hebrew.org/alphabet_letters_dalet.html

alphabet_chart_dalet_1

55933745_1749522625149298_2987605257124577280_n

Note                                                                                                                                                         Out of using D-shape for sound/letter “D“, it seems that little before, at least in Crete, D and P shapes were used for letter “R” See P/D shapes for R-letter:                                   An Archaic Greek Inscription from Crete
Author(s): Lilian H. Jeffery and Anna Morpurgo-Davies                                              https://www.ling-phil.ox.ac.uk/files/jeffery-amd_archaic_greek_inscription_from_crete_british_museum_quarterly_36_1971.pdf

 TABLET’S AEGEAN (or Anatolian?) ORIGIN HYPOTHESIS.                                                                                                                                                                                                                        This variant was embraced (probably out of options) by most of world scientists.Same by me, not finding a better one..

One of the possible explanations possible is that presented by greek scientists G.PAPAKITSOS and I.KENANIDIS, that first, early minoans were in fact sumerian migrants settled in Crete. Even so,

– there is only a single sumerian sign PA wich has the exact shape and sounding in Aegean writings, that beeing cretan hieroglyhic, linear A and B, “PA”.

– there was  found not a single tablet of this kind anywhere in Anatolia,Aegean area,Europe; none even in Levant.

– the artefacts wich contain kind of proto-writing (undeciphered Cretan hieroglyphic) have far, distant-related to sumerian signs.                                                                                      An sumerian influence certainly existed, but sign-pairs choosen by above mentioned scientists to show the sumerian proto-cuneiform influence, are not the best ones and not at all convincing. ( totally oposite when talking of Phoenician influence on early Mediterranean alphabetic writings)

– on any item found in Aegean, Balcans and Mediterranean  was not found so many identical and similar with sumerian proto-cuneiform signs, as on Tartaria tablets.(Identical sum.proto-cun. signs :AE,AS,PA,AMAR,BA,AB).

One possible explanation with very little chances, could be that tablets originated from Aegean (Crete!) from a period of time earlier than 2.200 B.C. when it is expected that sumerian proto-writing influence existed and was direct and strong, so Tartaria tablets beeing the single proof wich exists in the World.

But attention, other sign other signs are not so close in shape:

– sumerian SE not identical with Aegean TE                                    

-sumerian AS: have no Aegean counterpart in shape                            

– sumerian AMAR have only in some instances the same long-eared donkey-head in Aegean sign MA

– sumerian BA has no identical shape counterpart                

 – sumerian AB is only “like” Aegean sign LABRYS

 -the only pair wich is exact the same in shape and sound is the sign PA                                                           

TABLETS: SINGLETONS, SOARING IN UNCERTAINTY, TENDING TO BECOME IRELEVANT AND NOT FINDING OWN PLACE

Question:                                                                                                                                                if relevant for wich culture? Maybe for that sumerian wich is closest ? For Aegean?      Cause that Vinca-Turdas is excluded for many reasons allready displayed.

This in the situation that nothing is sure about them nor the age, excepting the reality of the signs. It is arising an stringent and acute question:                                                                – in what circumstances, where, when and how the scr ibe got aquitance of this group of signs used only around 3.000 B.C. !?                                                                            This could be possible in only two circumstances:

– in a period close to the above

– or sometime close to our time In any period of time this particular group of signs was not used and there were no means to transmit data from Sumer elsewhere, so to get aquitance of them as is easily possible nowdays.                                                                                   Note                                                                                                                                               To realise that even simple gathering of such signs is not an easy task, I can tell that even top-level assyrologists (even one specialised in sumerian proto-cuneiform, A.A.Vaiman) in their reading attempts passed over a couple of signs anaware that pertain to proto-sumerian sign list, wrong signs identification, and not giving an interpretation for others.I am reffering here to A.Falkenstein. A.A.Vaiman, Rumen Kolev.  From my recolection, bu I am not sure, only Rumen Kolev noticed that signs could be related to those Aegean-ones. 

So in the place of conclusions, regarding different problems wich arise coresponding to different situations,

– the obstacles we are facing when considering the sign or writing transmission from Aegean to Tartaria are not of technical nature i.e. the movement of the scribe or of the tablets, but are basical-ones:                                                                                                               – the time-span between begining of writing in Sumeria and same Aegean fphase is more than some hundred years, is 1.000 years! ((3.200 B.C. visa 2.200 B.C.)                                                   Even when appeared in Crete (Cretan hieroglyphic writing 2.200 B.C), were not taken from sumerians as such; the sign shapes are quite far if one compare with sumerian counterpart.                                                                                                                       So the signs are not like Aegean-ones so an Aegean origin is in darkness/ incertainty, arising a big question mark.. So to be fair, the chances to com from modern time are greater than coming from deep ages.

THERE IS AN ETEROGEN SUMERIAN-LIKE GROUP OF SIGNS.                                              THE WRITING IS NOT GENUINE SUMERIAN NOR AEGEAN,                                                     AN COHERENT MESSAGE IS NOT EMERGING OUT OF THE THREE TABLETS,              BUT THERE ARE SLIGHT CHANCES TO HAVE TRUE WRITING IN THE UPPER HALF OF THE ROUND TABLET,                                                                                                                       Interesting the single-one(out of me) wich noticed similarity with archaic greek! From https://www.academia.edu/8899844/Chapter_3_Existence_of_an_archaic_script_in_Southeastern_Europe_A_long_lasting_querelle_from_the_book_Neo-Eneolithic_Literacy_in_Southeastern_Europe

“Subsequently, between 1908 and 1926, Miloje M. Vasić excavated the tell of Vinča, on the south bank of the Danube 14 kilometers from Belgrade, and other settlement mounds nearby where he unearthed numbers of statuettes and vessels bearing geometric motifs which reminded him the inscriptions found on the archaic Greek vessels from Lesbos, Troy and Melos. Then he made the reasonable assumption that the “incised signs and marks” on the artifacts held at Vinča in a complete block of households with a fascinating stratigraphy of almost 10 meters, belonged to an early Greek colony of the 7th and 6th centuries BC, such as those of the Southern Italy (Vasić 1910). He also took for granted that some incised incisions were letter signs or potters’marks; a presumption historically justified by the parallels – both graphical and conceptual – he made with the archaic Greek signs.” 

                                                                                                                                                               SO WHO, WHEN AND WITH WHAT PURPOSE SCRATCHED THE SIGNS !?===========================================                                                                   “such as those of the Southern Italy (Vasić 1910).”                                                             From god in Sicilian https://glosbe.com/en/scn/god                                                                ddiu :A deity: An idol                                                                                                     

(DDou=DDIOU,ddiu?)

========================================

From https://www.academia.edu/9108229/Chapter_4_part_I_Debugging_the_process_of_building_a_repertory_of_the_Southeastern_European_signs_from_the_book_Neo-Eneolithic_Literacy_in_Southeastern_Europe

  • “Sixth, Makkay considered the signs from Vinča culture and neighboring cultures of Southeastern Europe as a whole. He did not deal with regional variants. Seventh, the author collected many signs from the Vinča culture and from its related and coeval cultures of Southeastern Europe, but contradicted himself maintaining that Turdaş signs have no contemporary European parallels at all because the occurrence of signs was restricted to the Vinča culture (Makkay 1969: 13, 14).Makkay did not care about this contradiction, because his statement that Turdaş and Vinča signs are isolated in Neolithic cultures of Southeastern Europe was instrumental in claiming their resemblance to Near Eastern-Anatolians signs and attempting consequently to prove that as early as the Vinča A period the appearance ofTurdaş signs belonged to the framework of Near Eastern influences, connected to a feature of the Vinča culture that was unique among Southeastern European cultures. The assumed close Anatolian connection was transliterated in his framework into actual Anatolian origin of some elements including the signs. In other words, “even during the period Vinča A, perhaps in its beginning, such influences of Anatolian backgroundand partly of Mesopotamian origin, directed towards the Danube region, have to be reckoned with, and thesewere accompanied by the appearance of pottery signs and ornamental motifs very similar to, even somehow connected with the Mesopotamian ones” (Makkay 1969: 14). For this reason, he did not create a historical framework for the
    not Vinča European signs and he did not investigate their interconnections with Vinča and neighboring cultures sign systems. The conflicting fact with is statement is that Turdaş and Vinča signs actually have many coeval or nearly coeval parallels in Southeastern Neolithic Europe.Eighth, another contradiction in Makkay’s framework negatively influenced the subsequent studies made byother scholars. On the one hand, he asserted he was attempting to compare Southeastern European
     signs with Mesopotamian pictographs, but on the other hand, he observed that usually the first ones were pottery signs whereas the second ones were pictographs. It is very important his stressing that very few of the European signs have a picture-like character which one may recognize as a living being or an object, etc. (Makkay1969: 11), but how to compare these abstract signs with Near Eastern pictorial writing symbols? Finally,Makkay’s collection and classification of signs compared them with the signs of the Near Eastern Chalcolithic rather than to develop an internal analysis of a Neolithic and Copper Age European system of signs.Makkay’s pioneering classification of Turdaş signs has some remarkable sights for the task of establishing an inventory of the Danube script. First, he attempted to identify, detect, and classify marks that were clearly not decorative motifs vs. the mood of the time dominated by scholars with the propensity to claim that any mark is a decoration. Second, it is the first systematic gathering and classification of signs from the Neolithic of Southeastern Europe. The survey enlarged the traditional geographic boundaries considering not only Turdaş and Vinča settlements, but also the whole Vinča culture as well as the related cultures of Southeastern Europe”

 

Totusi de unde semnele de factura sumeriana !?

March 30, 2019

In ultima postare, “scribul tablitelor de la Tartaria diletant” am facut cunoscuta intrebarea al carei raspuns ma preocupa cel mai mult:                                                                – Cum se explica prezenta unor semne identice cu cele sumeriene proto-cuneiforme ?                                                                                                                                          Pentru ca trebuie sa va spun, dintre toate scrierile cunoscute, apropierea tuturor semnelor de cele sumeriene este maxima. Dupa o cercetare de cativa ani, de-abea dupa ce am aflat de existenta proto-scrierii sumeriane am vazut ca am in aceasta, toate semnele necesare pentru o eventuala citire. Dupa postarea precedenta am realizat ca pot extrage si mai multe concluzii din analiza semnelor, cai in privinta tablitelor, semnele sant singurul aspect cu o certitudine absoluta pe care il avem.                                                                                                                                                                                               Cu regret trebuie sa va spun ca nu am putut sa pun nici-o baza pe elementele furnizate de arheologi. Acestea, atunci cand este vorba de originea tablitelor si a scribului, cuprind un spectru foarte larg, respectiv un posibil areal si interval temporal foarte mare. Inca si mai mult, in loc ca trecerea timpului sa precizeze niste lucruri, cativa arheologi (putini la numar) au gasit cu cale sa vina cu scenarii de domeniul fictiunii. Cum ar fi existenta scrierii in Cultura Vinca-Turdas si existenta unui personaj pur fictiv, a unei preotese-saman “Doamna de la Tartaria“.Doamna care fie vorba intre noi se pare ca murise cu sute si poate chiar mii de ani inainte de a fi scrise tablitele, (oasele 5.300 BCE ,tablitele spun cercetatorii 2500 max 3000 BCE)

TABLITE SI/SAU SCRIB SUMERIAN                                                                                                Ipoteza originii sumeriene a tablitelor, a fost pentru prima oara lansata chiar de catre descoperitor, N.Vlassa. Din 100 de motive (din care voi enumera doar cateva) va arat ca este practic imposibila o asemenea ipoteza.                                                                                                          – Tablite sumeriene originale nu au fost gasite in nici-un alt loc decat in acelea unde a aparut acest scris incipient Sumer/Irak respectiv Uruk(actual Warka), Jemdat Nasr, Elam...si aproape cam atat. Este si explicabil de ce, pentru ca au fost folosite doar in acele locuri, doar o anumita perioada de timp si pentru scopuri care sant aplicabile numai unei societati ierarhizate cu un nivel de dezvoltare social-economic ridicat. Le-au folosit doar lor si apoi au ramas ingropate si gasite doar acolo. Nu ar fi folosit nimanui sa fie duse in alte parti; nu se pot interpreta decat de aceia care stiu semnificatia semnelor si cum functioneaza acest mod de scriere. De fapt nu s-a gasit niciuna in alte locuri, eventual doar in Levant (Siria) dar nu in Anatolia si nici in Europa.                                                                                                                                                     – materialul relativ casant sau friabil (lutul) friabil  face imposibila pastrarea integritatii lor la transportul pe distante atat de mari.                                                                                          – un posibil migrant sumerian chiar daca initial stia sa scrie si nu ar fi uitat pana la ajungerea in Europa (ani de zile), nu putea folosi tablitele in alta comunitate decat in cea sumeriana relativ elevata                                                                                                                    – numai jumatate din semne sant exact ca cele sumeriene; restul doar seamana;                – tablitele contin in mod absolut inexplicabil semne mai degraba moderne (PA/Het/arhaic Eta si P/D) folosite :                                                                                                      – primul (PA) dupa 2.500-2.200 B.C. si                                                                                                – al doilea (“P/D”) dupa 800-500 BC.                                                                                                A se vedea folosirea in Creta, semnului P/D pentru litera “R“:                                                An Archaic Greek Inscription from Crete Author(s): Lilian H. Jeffery and Anna Morpurgo-Davies                       https://www.ling-phil.ox.ac.uk/files/jeffery-amd_archaic_greek_inscription_from_crete_british_museum_quarterly_36_1971.pdf

Din https://www.researchgate.net/figure/The-Cretan-Hieroglyphic-table-of-signs-by-Evans-1909-232-3_fig1_273096050 SEMNUL 45

Nota                                                                                                                                                          Vedeti asemanarea semnelor 55 si 56 cu semnele sumeriene proto-cuneiforme:              Din https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html                                        Sign ZAG~a

Sign ZAG~c 

 

IPOTEZA ORIGINII EGEEANE (sau ANATOLIENE) A SCRIBULUI SI/SAU TABLITELOR

Aceasta varianta a fost imbratisata, (mai mult in lipsa de alte optiuni) de catre foarte multi cercetatori. Recunosc ca nici eu nu am gasit vre-o explicatie mai buna. O posibila explicatie gasita de cercetatorii G.Papakitsos si I.Kenanidis, imbratisata si de mine ar fi aceea ca primii minoani ar fi fost la origine colonisti sumerieni.                                                        Dar chiar si asa nu regasim in scrierile Egeene numai un singur semn identic cu cel proto-cuneiform (semnul sumerian Pa= semnul Egeean Pa)                                                   Insa chiar si o asemenea ipoteza are lipsurile ei:                                                                             – Nu s-a gasit nicaieri in Europa (deci nici in aria Egeeana), si daca retin bine nici in Levant ceva asemanator.                                                                                                                      – artefactele ce par a contine un gen de proto-scriere, cum ar fi scrierea nedescifrata inca Cretana hieroglifica, contin  semne doar extrem de distant-asemanatoare celor sumeriene. O influenta a scrierii sumeriene a existat categoric, insa perechile de exemple prezentate de D-nii Papakitsos si Kenanidis pentru a exemplifica originea sumeriana a semnelor Egeene, dupa mine nu sant cele mai fericite si sant deci neconvingatoare, din punctul meu de vedere. (Cu totul alta este situatia cand vine vorba de influenta scrierii feniciene in aria Mediteraneeana)                                                    – Pe nici-un artefact Ageean,Balcanic sau Mediteraneean inafara tablitelor de la Tartaria, nu s-au gasit atat de multe (si nici macar mai putine) semne identic-sumeriene (semnele sumeriene proto-cuneiforme Se, As, Pa, AMAR, BA, AB) ca pe tablitele de la Tartaria.                                                                                                                                                   O posibilitate cu probabilitate foarte, nesemnificativ de mica, ar fi aceea ca tablitele provin totusi din aria Egeeana (cu cele mai mari sanse Creta) dintr-o perioada foarte veche (inainte de 2.200 B.C.) in care influentele sumeriene au fost mai directe si mai mari si din care aceste tablite ar putea reprezenta unica dovada ramasa.                                           Insa, atentie:                                                                                                                                          – semnul sumerian Se nu este identic cu presupusul echivalent Egeean Te                              – nu avem in scrierea Egeeana vre-un semn apropiat de semnul sumerian As                       – doar in cateva instante semnul Egeean Ma seamana cu semnul sumerian AMAR https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html

care are urechi lungi.                                                                                                                                         – semnul sumerian BA nu are echivalent grafic identic/apropiat printre cele Egeene          -semnul Egeean PA3 doar seamana ca stilizare cu cel sumerian KU                                        – semnul sumerian AB                                                                                                                            – semnul sumerian AB https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html Sign AB~a

doar seamana pe departe cu semnul Egeean LABRYS                                                   – singurul semn care este oarecum identic in forma si pronuntie, atat la sumerieni si cu cel Egeean este semnul  PA https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html Sign PA

TABLITELE: UNICATE ASUPRA CARORA PLANEAZA O INCERTITUDINE MAXIMA, TINZAND A FI CATEGORISITE CA IRELEVANTE, NEINCADRABILE

Intrebare: daca ar fi relevante, pentru ce cultura? Eventual numai pentru cea sumeriana cu care se aseamana cel mai mult. Sau poate pentru cea Egeeana ? ca cea Vinca-Turdas se exclude din f. multe motive. Acestea in conditiile in care nu se cunoaste aproape nimic sigur despre ele si deloc varsta lor.                                                                        Se pune in mod cu totul stringent si acut o intrebare:                                                                   –  Cine era de fapt “scribul” si in ce circumstante, unde, cand, si cum a putut lua cunostinta de un grup de semne , grup folosit doar in 2.500-3.100 B.C.?                      Acest fapt ar fi fost posibil doar in doua perioade:                                                                       – una apropiata de intervalul de mai sus si alta                                                                          – extrem de apropiata de contemporaneitate.                                                                            In nici-o alta perioada acest grup particular de semne nu s-au folosit si nici nu existau mijloace de transmitere a informatiei din Sumer in alta parte si deci de a lua cunostinta de ele asa cum este extrem de facil in ziua de azi.                                                                          Nota                                                                                                                                                      Pentru ca dumneavoastra sa realizati ca nici macar adunarea unei asemenea grupari de semne nu este o treaba de ici-de colo, va pot spune ca inclusiv asirologi de top (unul chiar specializat in scrierea proto-cuneiforma A.A.VAIMAN), au trecut in analizele lor peste cate un semn-doua neputand da unora nici-o interpretare, iar la altele nerealizand ca sant de fapt sumeriene proto-cuneiforme si cu atat mai putin ce semne sant (A.Falkenstein, A.A.Vaiman.Rumen Kolev).                                                                 Daca retin. numai R.Kolev a facut o minima apropiere de semnele Egeene 

Asa incat ca un fel de concluzie, avand in vedere diferitele dificultati aferente diferitor situatii:                                                                                                                                                       – impedimentele legate de o transmisie din aria Egeeana la Tartaria nu ar fi unele de ordin sa zicem pur tehnic (deplasarea scribului a scrisului in sine sau tablitelor) ci apartin unei cauzalitati funciare :                                                                                                     – inceputul scrisului sumerian este despartit de inceputul scrisului Egeean de cca. 1000 de ani ! (3.200 visa 2.200).                                                                                                                    Chiar si cand au aparut in Creta (scrierea Cretan-hieroglifica 2.200 B.C., nu au fost preluate de la sumerieni ca atare, adica sa fie foarte asemanatoare cu cele sumeriene proto-cuneiforme si deci nici nu prea seamana !                                                                                   Incat si o posibila origine Egeeana a tablitelor sta in cea mai mare masura sub semnul unei mari incertitudini si intrebari !                                                                                                         Astfel sansele ca tablitele sa fie legate de o perioada recenta sant cu mult mai mari decat cele de a fi foarte vechi.

SCRIBUL TABLITELOR DE LA TARTARIA, UN DILETANT ?

March 28, 2019

SCRIBUL TABLITELOR DE LA TARTARIA,UN DILETANT ?

Scribul tablitelor In primul rand sant obligat sa va reamintesc ca tablitele contin mai degraba o adunatura, as putea spune chiar ghiveci de semne.

Mai rau se pare ca este vorba in mare de 3 categorii de semne:

– unele pur pictografice, pe tablita dreptunghiulara pictografica negaurita. Fiecare pictograma este reflectarea exacta, aproape fotografica a obiectului intentionat. Icoana caprei pentru capra. icoana vegetala pentru vegetale, cereale si silueta nereusita pentru o creatura se pare totusi umanoida.

– o categorie de semne cumva intre pictograme si silabograme. Chiar daca avem silueta cap de magar si forma aceea cu contur poligonal, ele nu sant nici magar respectiv caseta, ingradire.Ele sant mai degraba logograme sau ideograme, chiar silabograme.reprezinta respectiv “vitel” si “casa/templu”. Acestea sant pe tablita dreptunghiulara gaurita.

– pe tablita rotunda, co categorie de semne care pot fi ideograme si chiar la o adica silabograme. In ultima instanta chiar litere (in jumatatea de sus).

Semnele de pe cele trei tablite in ansamblu, nu apartin niciunui sistem de scriere cunoscut. Semnele par sa apartina unor sisteme de scriere din diferite arii si perioade de timp.Chiar pare ca sant mai multe semne decat ar fi necesar.Acest numar mare de semne este caracteristic fazei pre-cuneiforme.

——————————————————–

Cei care au incercat sa interpreteze tablitele folosind semnele pre-cuneiforme sumeriene, au constatat ca doar jumatate din ele sant exact ca cele sumeriene, iar cealalta jumatate doar seamana cumva.                                                                                        In nici-o ocazie sumerienii nu au folosit semnul D trasat, ci au obtinut o forma care seamana prin imprimare (cifra 1 sau 60)                                                                                         Semnul GAR care se citeste “ninda” =”portie de cereale, paine” seamana cumva. Insa este un “D” care are in interior o liniuta paralela cu bara D-ului (eventual ca primul d de pe tablita rounda).                                                https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html SIGN GAR

Astfel tablita nu este original sumeriana.Sumerienii si nici altii nu obisnuiau sa amestece diferite semne, pictograme cu ideograme si silabograme.fiecare tip de scriere reflecta stadiul atins in perioada in care a fost scris.Chiar daca cineva a vrut sa arate altuia cum se scrie, sumerienii nu procedau asa.Ei faceau tablite pentru scoala cu liste de meserii, semne determinative pentru categorii precum ‘lemn”, “animale”,”numere”.                                               ———————————————————                                                                                               Desi am gasit multe semne in scrierile Anatoliene, nu am putut folosi niciuna, chiar daca pentru a folosi scrierea cariana mi-ar fi lipsit doar cateva semne.                               ——————————————————

Aceasta as putea-o denumi “lipsa cronica de semne” s-a resimtit incercand sa folosesc oricare scriere cunoscuta, exemplu scrierile hieroglifica cretana, Linear A, Linear B s.a.m.d.                                                                                                 ==========================================

DE CE DILETANT ?    

Pentru ca nicaieri si in nici-o imprejurare oriunde in lume, vre-un scrib serios nu a lasat in urma o aglomerare asemanatoare, aparent haotica de semne.    Apoi nu gasesc explicatii rezonabile pentru o serie de aspecte constatate:                                                              – ar fi posibil ca personajul nostru de fapt sa nici nu fi avut intentia sa scrie ?

lipsa cunostintelelor elementare de baza necesare pentru a scrie

– scribul nu a fost constient sau nu l-a interesat deloc ca lasa in urma o ingramadeala de semne care nu pot fi regasite intr-un timp si loc concret.                                                         (si nici bineinteles ca urmeaza ca altii isi vor bate capul cu ele)                                                                                      Exemple:

– Forma absolut exacta D trasata, nu a fost folosita de sumerieni.D-ul in exact aceasta forma nu a fost folosit de nimeni (poate cu exceptie egiptenilor, dar rotit 90 gr.) de nimeni pana la scrierile arhaice grecesti.Primul loc in care a aparut D-ul cu curbura pentru litera D, a fost Chalcis/Euboia.                                                                                             Dar se pare ca inca putin inainte, putem vedea folosirea in Creta, semnului P/D pentru litera “R“:                                                                                                                                             An Archaic Greek Inscription from Crete Author(s): Lilian H. Jeffery and Anna Morpurgo-Davies                                                                                                                     https://www.ling-phil.ox.ac.uk/files/jeffery-amd_archaic_greek_inscription_from_crete_british_museum_quarterly_36_1971.pdf

Forma tip “scarita nu a fost folosita in aceasta forma concreta de sumerieni, ci doar sub forma inchisa, cutie, semnul “KU”.Intr-o forma asemanatoare a fost folosita in scrierea hieroglifica cretana  (incepand cu 2.500-2.200 B.C.), Linear A, Linear B.                                     Dar sub forma cu bare decalate ori inclinate, forma care o avem pe tablita a fost folosita numai in scrierile canaanita, feniciana, paleo-ebraica,arhaica cretana si in cele derivate din ele din Mediterana.

https://www.researchgate.net/figure/The-Cretan-Hieroglyphic-table-of-signs-by-Evans-1909-232-3_fig1_273096050 Semnul Nr.45

Dar sub forma cu bare decalate ori inclinate, forma care o avem pe tablita a fost folosita numai in scrierile canaanita, feniciana, paleo-ebraica,arhaica cretana si in cele derivate din ele din Mediterana.

==================================

Totusi cateva intrebari raman deocamdata fara raspuns:

in ce periada (care teoretic se poate apropia oricat de mult de zilele noastre) a trait scriitorul ?

– Apoi chiar daca inteleg ca incepand cu Epoca bronzului timpurie aria egeeana si in mod special Creta au fost un focar in care s-au amestecat influentat diferite culturi, avand se pare la origine comertul, (Creta fiind intr-un puct de intersectia a multor rute comerciale), o intrebare ma framanta in mod deosebit si nu-mi da pace deloc:

Cand si de unde a avut scribul cunostinta de semnele sumerian AB:”casa templu” https://cdli.ucla.edu/tools/signlists/protocuneiform/archsigns.html sau de acela “cap de magar”=”AMAR”=”vitel” = Egeean “MA” !?   https://crewsproject.wordpress.com/2017/08/08/cats-in-the-aegean-scripts/                                                                                                          Nota                                                                                                                                                            In aceasta conjunctura, nimeni nu se asteapta ca fiecare tableta sa poarte cate un mesaj inteligibil concret, si mai putin sa se arate o legatura intre mesajele de pe fiecare tableta, ca fiind ceva unitar.                                                                                                                                                                                  Chiar si in aceasta situatie incalcita, exista unele indicii ca jumatatea de sus a tablitei rotunde ( exact acea portiune a caror semne ar fi fost acoperite deci ascunse privirii de celalta tablita drept. cu gaura) ar putea contine scris adevarat. Anatolian, ex. Carian sau mai degraba arhaic grec.

Dintre toti oamenii de stiinta, numai Dl. Marco Merlini a sustinut ideea unui “scris Danubian”. dar fara ca sa sustina prin nici macar un singur exemplu ca civilizatia Vinca-Turdas ar fia atins faza scrierii adevarate. Acelasi lucru, cu regret trebuie sa spun, este valabil si pentru sustinerea existentei unei proto-scrieri a acestei culturi.dansul nu a oferit vre-o interpretare la nici-un semn, sustinad ca semnificatiile semnelor au conotatii mistico-religioase de mult uitate si ca atare imposibil de a fi reconstituite si cunoscute.

Alti oameni de stiinta au evidentiat asemanare scrierii cu faza celei sumeriene pre-cuneiforme (A.Falkenstein, A.A.Vaimen, R.Kolev) dar au facut clar faptul ca nu este scris original sumerian (Falkenstein, Vaiman)                                                                                   Foarte multi cercetatori (fiind derutati probabil de amestecul de semne si aspectul general ciudat al tablitelor) au opinat pentru o mimare a scrisului sumerian.                        Ca atare poate nici scribul nu a reusit sa inscrie un mesaj inteligibil concret. Pentru ca altfel foarte multi dintre dansii sustin ca este foarte posibil ca cel care a inscris semnele sa nu fi avut cunostintele nexesare sau suficiente pentru a scrie, deci din acest punct de vedere sa fi fost iliterat=analfabet.                                                                        Se sustine ideea ca tablitele ar fi putut avea mai mult un rol de ajutor si accesoriu (parafernalii, hiera) in desfasurarea unor ritualuri mistico-religioase.

=====================================================

From The Lost Civilizations of the Stone Age https://books.google.ro/books?isbn=0684862700 Richard Rudgley

“But the string-holes on two of the Tartaria tablets appear to be a feature without … that the tablets represented a garbled and ‘senseless’ mimicry of Near Eastern ..”

From an investigation into the origins of writing – Forums.gr http://www.forums.gr/filedata/fetch?id=1875482

It should be pointed out that the early date ascribed to the Tărtăria tablets has …. made as mimicryof the signs themselves, in imitation of an admired culture”

 From the tartaria tablets – jstor https://www.jstor.org/stable/24926226 by MSF Hood

“SUMERIAN WRITING of the period around 3000 B.C. covers a clay tablet found at Jemdet. Nasr’ in Mesopotamia. … on tablets found at Tartaria in Romania (see illustration on opposite page). ….. prehending imitation of more civilized peoples’ …”

From The Mystery of Tatárlaka • Klára Friedrich – Cakravartin cakravartin.com/wordpress/wp-content/…/mystery-of-tatarlaka-klara-friedrich.pdf

 Tatárlaka signs were just an imitation of the Sumerian writing and were brought to…”

From Chapter 3 “Existence of an archaic script in Southeastern Europe: A … https://www.academia.edu/…/Chapter_3_Existence_of_an_archaic_script_in_Southeas&#8230;

Tărtăria tablets, the icon on the possibility of a European Neolithic writing ….. It is well-known that the apotropaic power is specially felt among illiterate people” …

From THE ORIGIN OF WRITING: – Dacia.org www.dacia.org/no-one.html

These tablets revealed a much older version of the same flood legend. …. a way to extend memory but also a tool for the elite to justify their rule upon the common, illiterate people. .”.

From Protochronism – Wikiwand www.wikiwand.com/en/Protochronism

Also noted are the exploitation of the Tărtăria tablets as certain proof that writing originated on proto-Dacian … A Dacian script or the work of an illiterate potter?

 From  Aspects of the Balkans: Continuity and Change: Contributions to the … https://books.google.ro/books?isbn=311088593X

Henrik Birnbaum, ‎Speros Vryonis -Analogies to the Vinča script occur in the earliest Sumerian writing of the Late … A. Falkenstein, “Zu den Tontafelnaus Tartaria”,     “. Of 24 signs on the Tartaria tablets five correspond to signs from Mesopotamia.”

From The Tartaria Tablets | Antiquity | Cambridge Core https://www.cambridge.org/…/tartaria-tablets/C824E021256A41A254FF5A847EB57E0… by MSF Hood – ‎1967 –

It seems unlikely however that the tablets were drafted by a Sumerian hand or in the Sumerian …. [25] A. Falkenstein, Archaische Texte aus Uruk (Ausgrabungen in .”

From interdisciplinarity in archaeology and historical linguistics https://periodicos.ufpel.edu.br/ojs2/index.php/lepaarq/article/download/4888/4476 by M Mertzani –

“(GIMBUTAS, 1982) such as the Vinča–Turdaș tablets ca. …. scripts also demonstrate similarities; that is, half of the signs are similar to Linear A scripts. ….. MERLINI, M. A comparison between the signs from Tartaria, the Danube script and …”

From Acta Terrae Septemcastrensis https://books.google.ro/books?id=q-pjwVI1Vz0C

“The hypothesis that the Tartaria tablets represent only a writing-like design was … made with a magic purpose without any real understanding, possibly by a person who saw the usage of such tablets .”

 From The Civilization of Ancient Crete https://books.google.ro/books?isbn=0520034066 Ronald Frederick Willetts

copied for magical purposes, without understanding of their meaning, from the … Similarities between the Tartaria tablets and the earliest known clay tablets of ..”

From TĂRTĂRIA AND THE SACRED TABLETS http://www.cimec.ro/pdf/dl.asp?filename=Lazarovici-Merlini-Tartaria-and-the-Sacred-Tablets-2011.pdf

“We also note when single Transylvanian signs are in alignment with the set of signs established by subsequent ancient scripts such as the Indus script, the Akkadian cuneiform, Hieroglyphic Luwian, Cretan Linear A, Cretan Hieroglyphic, and Cypriot syllabary. The main aim is not to find hazardous hits from analogies with other systems of writing in order to implement the ‘decipherment’ of the messages encoded in the tablets. It is to verify whether or not the Transylvanian informational geometries are restricted to the Danube script, or if they are also rooted in other literacy systems of the ancient world…………………                                                               We will investigate the signs from Tărtăria starting from the observation we have already formulated in different articles and books concerning the coexistence on them of an exoteric message and an esoteric one1181. It is noteworthy to consider the possibility of overlapping the two tablets, both bearing a round puncture and divided into cells. The hole on the rectangular tablet fi ts precisely the hole on the circular tablet, and the former artifact perfectly covers the upper register of the latter with their cells in perfect alignment. The lower edge of the oblong tablet exactly superimposes the horizontal line running on the round tablet, and the vertical line incised on the fi rst artifact from the edge of the hole downwards meets exactly the vertical line incised on the lower register of the larger artifact thus forming a continuous line. This superimposability could mean that the rectangular and circular drilled tablets have been worn one over the other as pendants of a necklace, the small rectangular tablet placed over the larger disc-shaped one. Mo re signifi cantly, the possibility to overlap the two artifacts could also mean that overt (seen) signs and esoteric (hidden) signs both occur in the resulting assemblage between them (i.e., the signs on the upper register of the circular tablet would have been covered). The tablets aggregate the attributes of ritual artifacts, amulet-tablets, and amulet-archives possibly worn by Milady Tărtăria1182.The message to be conveyed by the tablets is likely based on a relationship between exot eric and esoteric signs. The fact that the two punctured tablets could have been utilized as superimposed exoteric and esoteric amulets is indicative of the magical associations of the script1183. The upper esoteric register of the disk-shaped tablet was hidden to uninitiated persons. It was necessary to lift up the oblong tablet in order to see the secret text incised on the upper register of the circular tablet. The question of the non-visibility of some texts is not only indicative of magical associations of the Danube script and its employment in liturgies, but it reveals even the sacral nature connected with initiation processes of this kind of literacy. Was the sacr ed inscribed compound particularly in use during initiation ceremonies?1184 If this was the case, it does not facilitate any attempts to decipher the incised signs since one is dealing with texts that challenge the un-expressible, not only reveal but also conceal and sidetrack, and finally indicate something to mean something else. …………………..                     They were worn or hung, one over the other, and the resulting combination may have created a relationship of overt (seen) and esoteric (hidden) signs (i.e., the signs on the upper register of the circular tablet would have been covered). ………………

Nonetheless, the original Near Eastern signs of literacy might have lost their authentic functions having been merely copied and used as symbols of a religious or magical character without an understanding of what they actually meant.Semiotically, the hypothesis that the Tărtăria tablets bear only a writing-like design is based on the argument that the signs of literacy do not appear together in the same groups as they do on the Mesopotamian tablets. Two signs that occur separated, but in adjacent groups, on the Tărtăria discoid tablet are joined together on some of the Jemdet Nasr tablets to compose the name of a god: EN-GI.

A Transylvanian “intellectual” copied two Sumerian signs, but was not capable to unite them to write properly the divine name. No scholar from that side expresses doubts that perhaps the ancient Transylvanians had no intention to write down the name of a Sumerian god. According to them, the illiterate presence of signs of literacy at Tărtăria might refl ect the awareness that they were marks of great power, combined with ignorance of the signifi cance of writing. The conviction that signs of literacy are carriers of magic powers is exactly the reason why their mere graphic imitations have been deposited in a ritual pit-grave with fragments of human bones. “The tablets, in all probability, are mere imitation of original Mesopotamian ones, made with a magic purpose without any real understanding,possibly by a person who saw the usage of such tablets somewhere, between Southern Mesopotamia and Southeastern Europe, without a real knowledge, however, of the art of writing…”                                                          ================================

In my long-term research, (10-12 years), in the sumerian approach reading attempts of the tablets, I extracted all possible meanings. I could say even more, if comparing with other scientists reading attempts.                                                                                              As one easily can notice on my papers with critics on A.Falkenstein, A.A.Vaiman and Rumen Kolev interpretations.As you will se I found in their papers some wrong sign identifications, missing interpretation of some signs etc.                                               Even they are top-level assyrologists and some high-specialised in sumerian proto-writing= sumerian proto-cuneiform, I have no explanation at hand, probably this was caused only by rush?/ not according sufficient time for analisis, in order to get as close as possible to every single sign.

Also without emphasys, from my recollection, I was the single one to close-compare the signs with Aegean writings (Cretan hieroglyphic, Linear A and Linear B) trying to interpret them and extract possible meanings

 

The Tartaria tablet’s scribe was a dilettante

March 27, 2019

First of all, I am reminding you that all three tablets are containing rather a medley/congeries/hotchpotch of signs.                                                                               Worse, there are 3 distinct types of signs:                                                                                          – pure pictographic-ones , on the squarred tablet without hole. Every picture is representing exact the object pictured: goat-picture for goat, vegetal motif for vegetal (e.g. cereal); bad drawn silhuette for kind of personage.                                                              – a category of signs between pictograms and syllabograms. Even we have “head-with-ears” and “closed-contour” signs, that signgns there are rather logograms or ideograms, “calf” and “house/temple” .Those signs are on the squarred tablet with hole.                         – On the round tablet, signs could be as well ideograms but also syllabograms and even letters (letters on upper half).                                                                                                               All signs on all 3 tablets not pertain to a single attested writing sistem. The signs seem have different origins in time and space.Such great number of signs are found only in the proto-cuneiform stage.                                                                                                                     ——————————————————–                                                                                             If attempt to interpret tablets using sumerian proto-cuneiform signs, the first dificulty encountered is that only half of the signs have exact sumerian shape, the rest are more or less “alike”.In no instance sumerian used scratched D-shape signs. the signs for number 1/60 have some-howe close shape but they made them by imprinting. The gar sign wich is read ninda. “bread” wich represented food-cereal portion, is a D wich in fact has inside a paralel stroke. So writing it is not original sumerian.Sumerians not used mixing/combining different type of signs (pictograms combined with ideograms). Even in the learning tablets they proceed by making lists with ocuppations, and list with determinatives (wood products, numbers etc). Every period of time is reflecting its stage of writing developement).                                                                                                                      ———————————————————                                                                                                   No Anatolian writing could be applied for reading attempt, despite that there are many signs from different Anatolian writings (especially from Carian). Have no sufficient signs ; e.g. from carian alphabets (only few are missing).                                     ——————————————————                                                                                                 This “cronical lack of signs” is happening if one try to use every known writing: Cretan hieroglyphic, linear A, Linear B and so on. ==========================================                                                                                            Why diletante ?                                                                                                                    Because no scribe and in no known instance in the World displayed an hotchpotch of signs. And because,  (personally don’t know how comes or happened), it semms, there are evidences :                                                                                                                                            – not (serious) intention to write,                                                                                                         – lack of neccesary knowledge, but rather                                                                                      – unwanting, unaware the scribe put on that tablets a heap of signs wich normally could not be found in the same period of time. Exemple:                                                             – Exact shaped D signs and ladder-signs were not used by sumerians.                              This ladder-shape was used by sumerians in proto-cuneiform stage (sign Ku, closed contour shape), by Cretans (hierogliphic Cretan/first from 2.500-2.200B.C.) and Linear A,B

https://www.researchgate.net/figure/The-Cretan-Hieroglyphic-table-of-signs-by-Evans-1909-232-3_fig1_273096050 Semnul Nr.45

But with exact this speciphic shape with “slanted/offset bars “was used only by Canaanite, Phoenician, Paleo-hebrew, archaic Greek (Cretan) and Phoenician- inspired Mediterranean writings (e.g. Etruscan,Venetic, south-Iberian etc.)                       – D shape was not used in any writing as for D-letter before archaic-greek writing/alphabets (first rounded D used in Chalcis,800-500 B.C.!)                                             Even little before, the P/D shapes were used in Crete for letter “R“. See:                                An Archaic Greek Inscription from Crete Author(s): Lilian H. Jeffery and Anna Morpurgo-Davies                                                                                                                          https://www.ling-phil.ox.ac.uk/files/jeffery-amd_archaic_greek_inscription_from_crete_british_museum_quarterly_36_1971.pdf                                                              ==================================

Some few question remains :                                                                                                                  – from wich period of time (possible lasting to nowdays) was “the writer“?                        …. Even I understand that from early Bronze age aegean and Crete was an efervescent different cultures and commercial crossing, but what is bothering me and really make me angry is the fact that I don’t know for sure:                                                                               – when and from where he/she/”writer” got  acquaintance of the sumerian proto-cuneiform sign AB and sumerian AMAR/Aegean Ma signs ?                                                         Note                                                                                                                                                   In this situation nobody expects that every tablet to carry an concrete, fully understandable logical message, and much less to have a relation/corelation betweeen that messages)                                                                                                                                                    Even in the above described messy situation and context, there is a slight but real possibility, if writer come from a not so far period of time, with knowledge of the archaic greek writing (and greek or latin language), to have an real writing only in the upper half of the round tablet (the same part with signs wich happens to be covered and hidden by the other squarred tablet with hole).                           ———————————————————————                                                                              Out of many scientists, only Marco Merlini is for a “Danubian writing“. But not sustaining with one exemple that Vinca-Turdas Culture got to the final stage of true writing. Not showed that got even to proto-writing stage, and not interpreting one sign. He preffered to give “unknown, forgotten, mystical meaning” for every sign.                                                                                                                                                                                  Other scientists showed similarity with sumerian proto-writing (A.Falkenstein, A.A.Vaiman,R.Kolev) but stressed that there is no proper sumerian proto-writing (Falkenstein,Vaiman).                                                                                                                                                                                                                                                                                           All others beeing puzzled by rather unusual weird  sign composition, are reffering to kind of sumerian or other writing mimicry. As a consequence, the scribe possible extracted no message from the tablets.                                                                                        Also many of them are for an illiterate scribe wich used the tablets only as paraphernalia,”hiera”: religious-related object wich helped in performing some religious rituals.                                                                    ========================================

From The Lost Civilizations of the Stone Age https://books.google.ro/books?isbn=0684862700 Richard Rudgley

“But the string-holes on two of the Tartaria tablets appear to be a feature without … that the tablets represented a garbled and ‘senseless’ mimicry of Near Eastern ..”

From an investigation into the origins of writing – Forums.gr http://www.forums.gr/filedata/fetch?id=1875482

It should be pointed out that the early date ascribed to the Tărtăria tablets has …. made as mimicryof the signs themselves, in imitation of an admired culture”

 From the tartaria tablets – jstor https://www.jstor.org/stable/24926226 by MSF Hood

“SUMERIAN WRITING of the period around 3000 B.C. covers a clay tablet found at Jemdet. Nasr’ in Mesopotamia. … on tablets found at Tartaria in Romania (see illustration on opposite page). ….. prehending imitation of more civilized peoples’ …”

From The Mystery of Tatárlaka • Klára Friedrich – Cakravartin cakravartin.com/wordpress/wp-content/…/mystery-of-tatarlaka-klara-friedrich.pdf

 Tatárlaka signs were just an imitation of the Sumerian writing and were brought to…”

From Chapter 3 “Existence of an archaic script in Southeastern Europe: A … https://www.academia.edu/…/Chapter_3_Existence_of_an_archaic_script_in_Southeas&#8230;

Tărtăria tablets, the icon on the possibility of a European Neolithic writing ….. It is well-known that the apotropaic power is specially felt among illiterate people” …

From THE ORIGIN OF WRITING: – Dacia.org www.dacia.org/no-one.html

These tablets revealed a much older version of the same flood legend. …. a way to extend memory but also a tool for the elite to justify their rule upon the common, illiterate people. .”.

From Protochronism – Wikiwand www.wikiwand.com/en/Protochronism

Also noted are the exploitation of the Tărtăria tablets as certain proof that writing originated on proto-Dacian … A Dacian script or the work of an illiterate potter?

 From Aspects of the Balkans: Continuity and Change: Contributions to the … https://books.google.ro/books?isbn=311088593X

Henrik Birnbaum, ‎Speros Vryonis -Analogies to the Vinča script occur in the earliest Sumerian writing of the Late … A. Falkenstein, “Zu den Tontafelnaus Tartaria”,      “. Of 24 signs on the Tartaria tablets five correspond to signs from Mesopotamia.”

From The Tartaria Tablets | Antiquity | Cambridge Core https://www.cambridge.org/…/tartaria-tablets/C824E021256A41A254FF5A847EB57E0… by MSF Hood – ‎1967 –

It seems unlikely however that the tablets were drafted by a Sumerian hand or in the Sumerian …. [25] A. Falkenstein, Archaische Texte aus Uruk (Ausgrabungen in .”

From interdisciplinarity in archaeology and historical linguistics https://periodicos.ufpel.edu.br/ojs2/index.php/lepaarq/article/download/4888/4476 by M Mertzani –

“(GIMBUTAS, 1982) such as the Vinča–Turdaș tablets ca. …. scripts also demonstrate similarities; that is, half of the signs are similar to Linear A scripts. ….. MERLINI, M. A comparison between the signs from Tartaria, the Danube script and …”

From Acta Terrae Septemcastrensis https://books.google.ro/books?id=q-pjwVI1Vz0C

“The hypothesis that the Tartaria tablets represent only a writing-like design was … made with a magic purpose without any real understanding, possibly by a person who saw the usage of such tablets .”

 From The Civilization of Ancient Crete https://books.google.ro/books?isbn=0520034066 Ronald Frederick Willetts

copied for magical purposes, without understanding of their meaning, from the … Similarities between the Tartaria tablets and the earliest known clay tablets of ..”

From TĂRTĂRIA AND THE SACRED TABLETS http://www.cimec.ro/pdf/dl.asp?filename=Lazarovici-Merlini-Tartaria-and-the-Sacred-Tablets-2011.pdf

“We also note when single Transylvanian signs are in alignment with the set of signs established by subsequent ancient scripts such as the Indus script, the Akkadian cuneiform, Hieroglyphic Luwian, Cretan Linear A, Cretan Hieroglyphic, and Cypriot syllabary. The main aim is not to find hazardous hits from analogies with other systems of writing in order to implement the ‘decipherment’ of the messages encoded in the tablets. It is to verify whether or not the Transylvanian informational geometries are restricted to the Danube script, or if they are also rooted in other literacy systems of the ancient world…………………                                                               We will investigate the signs from Tărtăria starting from the observation we have already formulated in different articles and books concerning the coexistence on them of an exoteric message and an esoteric one1181. It is noteworthy to consider the possibility of overlapping the two tablets, both bearing a round puncture and divided into cells. The hole on the rectangular tablet fi ts precisely the hole on the circular tablet, and the former artifact perfectly covers the upper register of the latter with their cells in perfect alignment. The lower edge of the oblong tablet exactly superimposes the horizontal line running on the round tablet, and the vertical line incised on the fi rst artifact from the edge of the hole downwards meets exactly the vertical line incised on the lower register of the larger artifact thus forming a continuous line. This superimposability could mean that the rectangular and circular drilled tablets have been worn one over the other as pendants of a necklace, the small rectangular tablet placed over the larger disc-shaped one. Mo re signifi cantly, the possibility to overlap the two artifacts could also mean that overt (seen) signs and esoteric (hidden) signs both occur in the resulting assemblage between them (i.e., the signs on the upper register of the circular tablet would have been covered). The tablets aggregate the attributes of ritual artifacts, amulet-tablets, and amulet-archives possibly worn by Milady Tărtăria1182.                                                                                        The message to be conveyed by the tablets is likely based on a relationship between exot eric and esoteric signs. The fact that the two punctured tablets could have been utilized as superimposed exoteric and esoteric amulets is indicative of the magical associations of the script1183. The upper esoteric register of the disk-shaped tablet was hidden to uninitiated persons. It was necessary to lift up the oblong tablet in order to see the secret text incised on the upper register of the circular tablet. The question of the non-visibility of some texts is not only indicative of magical associations of the Danube script and its employment in liturgies, but it reveals even the sacral nature connected with initiation processes of this kind of literacy. Was the sacr ed inscribed compound particularly in use during initiation ceremonies?                                 If this was the case, it does not facilitate any attempts to decipher the incised signs since one is dealing with texts that challenge the un-expressible, not only reveal but also conceal and sidetrack, and finally indicate something to mean something else. …………………..                                                                                                                         They were worn or hung, one over the other, and the resulting combination may have created a relationship of overt (seen) and esoteric (hidden) signs (i.e., the signs on the upper register of the circular tablet would have been covered). ………………

Nonetheless, the original Near Eastern signs of literacy might have lost their authentic functions having been merely copied and used as symbols of a religious or magical character without an understanding of what they actually meant.Semiotically, the hypothesis that the Tărtăria tablets bear only a writing-like design is based on the argument that the signs of literacy do not appear together in the same groups as they do on the Mesopotamian tablets. Two signs that occur separated, but in adjacent groups, on the Tărtăria discoid tablet are joined together on some of the Jemdet Nasr tablets to compose the name of a god: EN-GI.                                                        A Transylvanian “intellectual” copied two Sumerian signs, but was not capable to unite them to write properly the divine name. No scholar from that side expresses doubts that perhaps the ancient Transylvanians had no intention to write down the name of a Sumerian god. According to them, the illiterate presence of signs of literacy at Tărtăria might refl ect the awareness that they were marks of great power, combined with ignorance of the signifi cance of writing. The conviction that signs of literacy are carriers of magic powers is exactly the reason why their mere graphic imitations have been deposited in a ritual pit-grave with fragments of human bones. “The tablets, in all probability, are mere imitation of original Mesopotamian ones, made with a magic purpose without any real understanding,possibly by a person who saw the usage of such tablets somewhere, between Southern Mesopotamia and Southeastern Europe, without a real knowledge, however, of the art of writing…”                                                             ==============================

In my long-term research, (allmost 10-12 years), in the Tartaria tablets sumerian approach/reading attempts, I extracted all possible meanings. I could say even more, if comparing with other scientists reading attempts.                                                                  As one easily can see my papers with critics on A.Falkenstein, A.A.Vaiman and Rumen Kolev interpretations.As you will se I found in their papers some wrong sign identifications, missing interpretation of some signs etc.                                                  Even they are top-level assyrologists and some high-specialised in sumerian proto-writing= sumerian proto-cuneiform, I have no explanation at hand, probably this was caused only by rush?/ not according sufficient time for analisis, in order to get as close as possible to every single sign.

Also without emphasys, from my recollection, I was the single one to close-compare the signs with Aegean writings signs (Cretan hieroglyphic, Linear A and Linear B) trying to interpret them and extract possible meanings