Tartaria tablets

Atentie!                                                                                                                                                             Aceasta postare nu este o o descifrare sau citire a unui presupus continut scris real. Avand in vedere ca semnele nu apartin unui unic sistem de scris ci mai multora, pagina are un caracter pur didactic. Are rolul de a incerca si testa diferite scrieri in idea ca pe tablite s-ar fi folosit unul din ele. Semnele de pe tablite apartin mai multor sisteme de scrisi dintr-larg interval de timp si care au folosite in diferite arii geografice. In niciuna din incercari semnele nu s-au incadrat intr-un singur tip de scriere, totdeauna au ramas semne care au provenit din alte scrieri (sau din necunoscut). Cele mai multe semne provin din cele sumeriene proto-cuneiforme.Apoi privind asemanarea, in ordine descrescatoare este aceea cu semnele Linear A/B si cele Anatoliene. Semnele din jumatatea superioara a tablitei rotunde par a proveni din scrierea arhaica greceasca.Cel mai degraba aceasta “adunatura” de semne pare a fi rodul imaginatiei bogate a cuiva.Dupa cum au constatat A.Falkenstein si A.A.Vaiman, (aceasta fiind si parerea mea ferma) autorul nu a fost un scrib, avea doar vagi notiuni privind scrisul in general si nu se stie ce a urmarit. Exista multe elemente de neconcordanta precum si altele care scot tablitele din tiparele si normele uzuale ale  logicii, scrisului si intentiilor oneste.

  ============                                                                                                       FINALIZAREA CERCETARII TABLITELOR DE LA TARTARIA sau
DEMITIZAREA MITULUI ACESTOR ARTEFACTE MITICE

Motto: “ Voi lua acum în considerare şi voi dezbate câteva mituri referitoare la aceste artefacte mitice..” …(Marco Merlini)

(TARTARIA TABLETS – Prehistory knowledge
http://www.prehistory.it/sitoromeno/tartaria…/tartaria_tablets_02.htm )

Imagine, https://www.amanet.ro/wp-content/uploads/2013/09/tartaria-326×245.jpg

Aceste tablite nu numai aparent ci si in realitate parca ar avea de spus o poveste si chiar au o poveste a lor proprie . Pana la urma au devenit un mit.
Povestea rezulta pe de o parte prin aspectul descriptiv-pictografic, (adica pictograme+semne) si pe de alta parte (de asteptat) prin mesajul pe care il ascund.
Mesaj inca necunoscut.
Datorita a numai doua elemente au devenit celebre, “de poveste” si incaodata mitice..
Adica separat s-a creat un gen de mit in jurul lor.
Deci avem un mit dublu, cel arhaic,necunoscut legat de un presupus mesaj, intretesut cu cel modern ulterior asociat lor.
Doua lucruri au contribuit la acest “dublu”:
– presupusa varsta dar mai ales ipoteza de a fi cel mai vechi scris din lume, si
-larga, aproape excesiva mediatizare unde omul modern inca avid de mister a folosit mijloacele media moderne,respectiv retelele sociale.
Se pare ca la primul aspect (presupus a fi d.p.d.v. al scrisului extrem de vechi au contribuit si multi cercetatori, in situatia in care se pare ca in realitate nu numai ca nu sant cele mai vechi din lume dar nici macar atat de vechi cat au apreciat initial multi oameni de stiinta (limita maxima de vechime fiind atribuita la 6.200-4.500 B.C.!)          Prin aportul (altfel bine intentionat) al multor cercetatori romani, in frunte cu cercetatorul italian Marco Merlini, (toti acestia stiind foarte bine ca nu exista martori pentru momentul gasirii tablitelor, in plus nu se stie nici unde era absolut exact fiecare obiect si ca nici varsta tablitelor nu se mai poate determina) au contribuit la umflarea mitului, acesta ajungand la proportii biblice.Acusi un fel de mica Troia sau Atlantida.    La egalitate cu piatra de la Roseta, Egipt.                                                                                      In schimb Prof. Iuliu Adrian PAUL a exprimat o pozitie extrem de realista si chiar critica.                                                                                                                                              Multi cercetatori din lume, dar si majoritatea populatiei stiu gresit acum, datorita lor, ca tablitele poarta un presupus cel mai vechi  scris din lume, tablite cu varsta determinata la 5-6.000 ani B.C.                                                                                                                        Aiurea, nici o varsta nu a fost determinata.                                                                                 Dl. Vlassa s-a comportat cel putin bizar in perioada aceea.Poate avea ceva pe constiinta (nu putem sti ce) sau poate nu. Poate doar nu voia sa fie deranjat de presa !?.

In aceasta ultima etapa, o sa folosesc un limbaj descriptiv, asa ca un gen de povestire. Aceasta pentru a fi accesibil si usor de inteles celei mai largi parti a populatiei. Voi da cititorului o imagine cuprinzatoare si o vedere de ansamblu, in care tablitele sant parte.Unde tablitele sant numai parte a unei imagini panoramice.

C U P R I N S

I.Cum a inceput demersul meu
II.Definitii proto-scriere/scriere
III.Tablou cronologic al evolutiei scrisului in lume si Europa
IV.Semnele civilizatiei Vinca-Turdas (Danubiana)
V.Circumstantele descoperirii tablitelor si varsta lor
VI.Observatiile si parerea mea legate de varsta tablitelor     VII.Particularitati tehnice ale tablitelor,inclusiv tip de scriere
VIII.Presupuneri privind scrisul, cuplate cu cele privind scribul/scriitorul
IX.Presupuneri privind rolul tablitelor
X.Modalitati de apropiere de un presupus scris
XI.Evolutia si stadiul actual al cercetarii scrierilor nedescifrate inca
XII.Stadiul actual in lume al cercetarii tablitelor de la Tartaria
XIII.Concluzii preliminare privind scrisul
XIV.Pregatirea si abilitatile minim necesare pentru cercetarea lor
XV.Cele mai notabile apropieri de o posibila interpretare ale altor cercetatori                                                                                                               XVI. Cele mai recente idei                                                            XVII.Bibliografie
———————————————————————————————————–
I.Cum a inceput demersul meu

Acum cca 12 ani nu mai stiu cum am vazut pozele tablitelor de la tartaria si scria acolo “cel mei vechi scris din lume..nedescifrat”. Apoi am tastat “inceputul scrierii” etc. Si am vazut o droaie de semne folosite in lume. Prima impresie a fost de “deja vu” in sensul ca aveam senzatia ca o parte de acolo le-am vazut dincolo.Apoi au urmat acea perioada de 12 ani in care “vedeam” deja cuvinte in diferite limbi…..aiurea.problema s-a dovedit infinit mai grea devreme ce cei mai mari savanti ai lumii nu au reusit sa-i dea de hac.11 ani am batut pasul pe loc, folosind doar alfabete clasice grecesc,latin si mai apoi cele Anatoliene.
Cand am aflat de inceputul scrierii in lume respectiv scrierea proto-cuneiforma si a celei din Europa, cea Egeeana (hieroglific Cretana, minoana /Linear A si miceniana/ Linear B) parca au inceput sa se deschida niste porti, una dupa alta.
Apoi am gasit lucrarile D-lor Vallance, Jounger, Papakitsos& Kenanidis si ale multor altora (Vaiman, Kolev)
Astfel am ajuns sa realizez ca nivelul cunostintelor mele este cand sub-cand mai rar usor peste acela evidentiat in lucrarile dansilor. Am inceput sa le studiez si chiar sa fac observatii asupra lor. In tot acest timp am avut ca referinta suprema studiile arheologilor romani, lzarovici, Sabin Luca, Iuliu Paul, si ale cercetatorului italian M.Merlini.

II.Definitii proto-scriere/scriere

Proto-scrierea este transmiterea unui mesaj prin semne numite pictograme si ideograme din care nu se pot deduce sunete sau cuvinte. Deci fara a se folosi vre-o limba anume.Proto-scrierea se face prin pictograme, ideograme/logograme iar intelesul dedus este neprecis.

Scrierea este transmiterea unui mesaj (utilizand semne grafice care reprezinta sunete ori silabe sau semne care reprezinta sunete aceste din urma semne fiind litere) deci prin/si care inregistreaza limba.

Din https://en.m.wikipedia.org/wiki/Proto-writing
Proto-writing consists of visible marks communicating limited information.[2] Such systems emerged from earlier traditions of symbol systems in the early Neolithic, as early as the 7th millennium BCE. They used ideographic or early mnemonic symbols or both to represent a limited number of concepts, in contrast to true writing systems, which record the language of the writer.
_________________________________________________________________________

III.Tablou cronologic al evolutiei scrisului in lume si Europa

Proto-scrierea a inceput sa fie initiata in mileniul VII B.C.E., dar exemple pregnante de proto-scriere (care preceda scrierea) au aparut simultan in Valea indusului,Egipt si Sumer incepand cu anul 3.500-3.200 B.C.
Scrierea propriu-zisa a aparut in mileniul III B.C. (2.500). Harta, din sit-ul cdli.ucla.edu

Din https://en.m.wikipedia.org/wiki/Proto-writing
The transition from proto-writing to the earliest fully developed writing systems took place in the late 4th to early 3rd millennia BCE in the Fertile Crescent. The Kish tablet, dated to 3500 BCE, reflects the stage of “proto-cuneiform”, when what would become the cuneiform script of Sumer was still in the proto-writing stage.

Exemplu de proto-scriere (scris proto-cuneiform)/?3250 B.C.?:
https://static.cambridge.org/resource/id/urn:cambridge.org:id:binary:17706:20160804090558862-0668:03648fig5_9.png?pub-status=live

1+1(2)-oaie-templu-zeu-Inana
Dar nu reiese: dat/primit?cine da si cine primeste ?, in ce scop ? ( pentru preoti, pentru mancat,datorie.imprumut,pentru templul zeitei Inana sau pentru a fi jertfa zeitei Inana ??)
Din http://people.ku.edu/~jyounger/aegeanchron.html

BRONZE AGE

3000	Early Bronze Age	2800-2600: EBA I (EM I at Debla) 2600-2200: EBA II (proto-urban [great house; centralized government])EM II: Vasilike;EH II: Lerna, Corridor House (“House of the Tiles”), destroyed by fire 2200-2100: EBA III: “Anatolian” pottery; potter’s wheel; Greeks?
1900	Middle Bronze Age	Middle Helladic (mainland Greece)   small villages, intra-mural burials (Ayios Stephanos) Middle Minoan (Crete) 1900-1800: MM IA: writing (Cretan Hieroglyphic) 1800-1700: MM IB-II: “Protopalaces” 1700-1600: MM III: Neopalatial Crete; Linear A
1600	Late Bronze Age	Mainland   1600-1500: LH I, “Shaft Grave Period” Crete 1600-1525: LM IA end, eruption of Santorini (ca. 1625; see below) 1525-1470: LM IB, destruction of almost all Cretan sites 1470-1400: LM II: Greek take-over of Crete (Final Palatial) Mycenaean Empire 1400-1375: LB IIIA: early palaces (Menelaion [SP], Mycenae, Tiryns, Thebes, Pylos) 1375-1325: LB IIIB: destruction of Knossos in Crete (Post Palatial) 1325-1225: LB IIIC: destruction of all other Mycenaean centers
1200-1100	end of the Aegean Bronze Age	all state-institutions collapse; Sea Peoples invade Egypt

1425 (1550)

LM II

Knossos survives Palace style pottery

LH IIB

Linear B

_______________________________________________________________________________

IV.Simbolurile civilizatiei Vinca-Turdas (Danubiana)

Pana acum nu a fost demonstrata existenta unei proto-scrieri (si nu exista un acord majoritar al cercetatorilor) cu atat mai putin pentru scriere (desi spun ei, in cazul tablitelor de la Tartaria alinierea semnelor evoca impresia unui text)

Din Iuliu Adrian PAUL
ENIGMA TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIA SCHIŢĂ PRELIMINARĂ*
http://bjastrasibiu.ro/wp-content/uploads/2015/08/130-iuliu.paul_.pdf

”Precum se ştie, acestea din urmă au fost socotite de specialişti fie „importuri”, fie imitaţii locale după tăbliţele mesopotamiene, atribuite aşa-numitei perioade „proto-literate” a culturii sumeriene, respectiv secvenţei cultural-cronologice Djemdet Nasr III b, a cărui datare a fost stabilită, de către autorul descoperirii (Vlassa 1963; p. 485-494), pe baza cronologiei scurte (Mesopotamiene), pe la 3000 î.Hr.”

Din https://en.m.wikipedia.org/wiki/Proto-writing
The Vinča symbols (6th to 5th millennia BCE, present-day Serbia) are an evolution of simple symbols beginning in the 7th millennium BCE, gradually increasing in complexity throughout the 6th millennium and culminating in the Tărtăria tablets of c. 5300 BCE.[6] It has been argued that the alignment of the symbols evokes the impression of a “text”. The Dispilio Tablet of the late 6th millennium is similar. The hieroglyphic scripts of the Ancient Near East (Egyptian, Sumerian proto-Cuneiform and Cretan) seamlessly emerge from such symbol systems, so that it is difficult to say at what point precisely writing emerges from proto-writing. Adding to this difficulty is the fact that very little is known about the symbols’ meanings.

Din http://www.argument-cs.ro/content/sabin-adrian-luca-la-resita-semnele-de-pe-tablitele
Dar, doresc să vă spun câteva lucruri despre Tărtăria, arhicunoscută prin tăbliţele cu,… unii spun, scriere, din nefericire nu-i chiar aşa, ci, cu transmiterea unor idei specifice celui care poartă tăbliţele, idei greu de împărtăşit altora, deci, nu este scriere, ci este o transmitere ritualică a unor idei. Această transmitere ţine cât trăiesc urmaşii şi, la un moment dat, se diluează şi se pierde conţinutul transmiterii în sine”.
_____________________________________________________________

V.CIRCUMSTANTELE DESCOPERIRII TABLITELOR DE LA TARTARIA SI VARSTA LOR

Observatiile si parerea mea:

Neavand nici macar o minima calificare in domeniul arheologiei, initial am luat de bune toate cercetarile arheologilor precum si concluziile lor.

Pricepandu-ma cumva doar la lingvistica si sisteme de scriere, inca aproape de la inceput, dar si mai mult pe parcurs, din punct de vedere epigrafic, adica al scrisului nu se potrivea deloc varsta atribuita de cercetatori (6.200 B.C.!) , din analiza mea rezultand ca sant mai noi si in nici-un caz atat de vechi.Si mai rau ar putea fi deranjant de noi.

Din pacate, avand totusi la baza cele mai bune intentii, cercetatori de renume au creditat in mod nefondat dupa mine fara dovezi irefutabile, o varsta extrem de exagerata a tablitelor. Prin aceasta au adus un enorm deserviciu cercetarii stiintifice mondiale, nemaivorbind de absoluta deruta creata.

De un mare si extrem folos mi-a folosit urmatoarea lucrare, din care am scos cateva extrase:

Iuliu Adrian PAUL
ENIGMA TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIA SCHIŢĂ PRELIMINARĂ*
http://bjastrasibiu.ro/wp-content/uploads/2015/08/130-iuliu.paul_.pdf

“Astfel, E. Neustupny (E. Neustupny, 1968, p. 32-35), referindu-se la tăbliţele de la Tărtăria, subliniază că, după părerea sa, nu există decât două posibilităţi: ori datele C14 sunt fundamental greşite, ori tăbliţele nu aparţin contextului arheologic de care au fost legate de descoperitor, adică stratului Vinča-Turdaş de la Tărtăria. În argumentaţia sa, el înclină spre cea de-a doua posibilitate, bazată, printre altele, pe faptul că la Simpozionul Internaţional privind cultura Lengyel, ţinut la Nitra (Slovacia) în 1967, s-a precizat că, la nivelul tăbliţelor, s-a descoperit şi o ancoră de lut de tip caracteristic culturii Coţofeni şi bronzului egeean timpuriu.Dacă acest lucru este adevărat înseamnă că, datorită unei erori stratigrafice, tăbliţele au fost greşit atribuite celui mai de jos strat (Vinča) de la Tărtăria şi că ele aparţin de fapt ultimului nivel de locuire (Coţofeni) din această aşezare. În acest caz, decalajul dintre datarea pe baza metodelor clasice şi cele ale carbonului radioactiv, în ce priveşte datarea tăbliţelor, se micşorează simţitor, ajungându-se la o anumită convergenţă. Sprijinindu-şi argumentele pe datele radiocarbonului, Neustupny arată că în funcţie de rezultatele săpăturilor efectuate în ultimii ani în ariile unde culturile europene se întâlnesc cu cele egeene – rezultate care favorizează cronologia înaltă – apreciază că bronzul timpuriu egeean începe în jurul datei de 3100 î. Hr., faza târzie a culturii Baden, cam pe la 3000 î. Hr., iar bronzul timpuriu din Europa centrală curând după 2300 î. Hr. (E. Neustupny, 1968 a, p. 19-60). Deşi metoda radiocarbonului (C14) oferă date extrem de joase, pentru ultima fază a culturii Baden (2600-2300) se poate obţine, totuşi, o dată acordată cu cea a metodelor arheologice clasice (3000 î. Hr.) prin corectarea lor în funcţie de influenţa câmpului magnetic al pământului asupra producerii C14, element care nu fusese, până de curând, luat în considerare. Cultura Baden din Europa Centrală este contemporană însă cu cultura Coţofeni – reprezentată prin ultimul nivel de locuire de la Tărtăria – precum şi cu Djemdet-Nasr din Mesopotamia.Deci comparând datele obţinute pe baza C14 cu cele furnizate de analogiile stabilite pe baza semnelor de pe tăbliţe, completate cu informaţiile recente privind contextul arheologic al tăbliţelor (ne referim la ancora de lut găsită împreună cu tăbliţele, la Tărtăria) se ajunge la date absolute apropiate care se completează, am putea spune, reciproc. Consecinţa logică rezultată din coroborarea datelor amintite este că tăbliţele ar putea fi atribuite unui orizont cultural mai nou şi anume orizontului Coţofeni, deci eneoliticului târziu sau începutului epocii bronzului din Transilvania şi nu orizontului neolitic corespunzător fazei Vinča-Turdaş, datată pe baza C14 în mileniul V, pe la 4500 î. Hr. (Makkay, 1990, Pl.2). Prin urmare, acceptând datele radiocarbonului, ar rezulta că între orizontul Turdaş, căruia i-au fost atribuite, iniţial, tăbliţele şi cel Coţofeni se interpun, cronologic şi stratigrafic, mai multe secvenţe culturale distincte, dintre care unele reprezentate prin depuneri arheologice ce depăşesc, în unele situri, uneori, câţiva metri şi o istorie de circa 1000 de ani. Să fie oare aceasta soluţia definitivă a problemei? Dar ultimele cercetări privitoare la epoca eneolitică şi la perioada de trecere de la eneolitic la bronz (Sebastian Morinz şi P. Roman, 1968, p. 45- 125) bazându-se pe descoperirea unor materiale ce dovedesc influenţe provenite din faza Troia I (datată după ultimele cercetări pe la 2500 î. Hr.), demonstrează că datele fixate anterior pentru sfârşitul eneoliticului central şi sud-est european (2000-1900 î. Hr.) trebuie simţitor coborâte, în aşa fel încât începutul perioadei de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului să fie fixate pe la 2500 sau 2400 î. Hr. Acest lucru ar face ca datarea fazei A a culturii Cucuteni şi a culturii Gumelniţa, de pildă – cultură posterioară în bună parte culturii Vinča-Turdaş – să corespundă celor fixate pe baza metodei C14 (pe la 3100 sau chiar mai devreme). În acest caz datarea fazei de început a culturii Vinča (=Vinča A) cu ajutorul C14, pe la 4500 î. Hr., nu ar mai părea excesiv de joasă, iar atribuirea tăbliţelor acestui orizont cultural-cronologic ar fi exclusă………………………………………………..
Faţă de toate aceste discuţii, ipoteze contradictorii şi propuneri, N. Vlassa ar fi trebuit să răspundă, în primul rând, prin reluarea săpăturilor de la Tărtăria, fie şi doar sub forma unei verificări de control stratigrafic. Din păcate nu a făcut-o. Nu discutăm, aici şi acum, motivele. Consideraţii pe marginea acestei probleme au fost făcute, tangenţial, şi de E. Masson (Masson, 1984, p. 89-123). Cert este că N. Vlassa a preferat să răspundă printr-o serie de articole, în bună parte polemice (Vlassa, 1971, Apulum, IX, p. 21 sqq.) şi, îndeosebi, prin aducerea în discuţie (Vlassa, 1975, AMN, 12, p. 1-12) a unor noi descoperiri, şi de data aceasta, în cea mai mare parte întâmplătoare, aflate în „inepuizabila” colecţie Torma Zsofia.1 Asupra acestor din urmă vom reveni în paginile următoare. Oricum, întreaga problematică a rămas oarecum în suspensie, datorită dispariţiei premature a valorosului nostru coleg. În aceste condiţii am hotărât, împreună cu colegul Ioan Al. Aldea, să ne asumăm dificila sarcină de a efectua săpături de control stratigrafic în staţiunea de la Tărtăria, săpături ce s-au desfăşurat în vara anului 1989…………………………………….. Deocamdată, fie şi în treacăt, dorim să menţionăm , că, dată fiind importanţa şi complexitatea problemei, la cercetările din 1989 au fost invitaţi să participe toţi cercetătorii români interesaţi de problemă. Au participat, în etape diferite, Vl. Dumitrescu şi S. Marinescu-Bâlcu, până în faza finală, şi, parţial, Fl. Draşovean şi S. A. Luca.3

1 N. Vlassa, profund cunoscător al literaturii de specialitate din domeniu, a avut şansa şi poate ghinionul de a putea cunoaşte în amănunt Colecţia Torma Zsofia şi întreaga documentaţie asociată acesteia. Ori, în condiţiile săpăturilor sporadice de la noi, din Transilvania îndeosebi, aceasta reprezenta o adevărată „mină de aur”. De fapt, în concluziile articolului său din Neoliticul Transilvaniei din 1976, paginile 28-34, cu bibliografia aferentă, îndeosebi la p. 34, menţionează faptul că: „în rezolvarea acestei probleme… vor avea un cuvînt de spus şi cele peste 300 de semne de pe fragmentele ceramice turdăşene, aflate de multă vreme în colecţia Muzeului din Cluj, semne dintre care multe sînt identice cu cele de pe tăbliţele de la Tărtăria” 2 Dorim să subliniem faptul că, în condiţiile anului 1989, dotarea şantierului arheologic a fost mai mult decât precară. Ne lipseau până şi cele mai elementare mijloace, începând cu hârtia de împachetat şi sfoara, şpacluri, perii şi măturici. De aparatură şi ustensile mai speciale nici nu putea fi vorba şi nu atât din lipsa banilor, cât datorită lipsei fizice, pe piaţă, a unor materiale şi piese strict necesare. Singurul aparat foto de care dispuneam s-a defectat în primele zile, iar filmele procurate din comerţ s-au voalat. Acesta este motivul pentru care nu dispunem de imagini fotografice de la această săpătură. Nu mai pomenim de faptul că, din aproape 20 de probe C14, prelevate din diverse sectoare, nici una nu a fost primită în străinătate pentru analize, deoarece n-am putut procura pungile de plastic necesare, conform normativelor, fapt pentru care probele au fost declarate contaminate şi deci inutilizabile 3 Acestora li s-a adăugat, pentru câteva zile, cu intermitenţă, şi Horia Ciugudean, interesat însă, doar de nivelul superior cu depuneri târzii. În acest scop a solicitat efectuarea unei secţiuni-sondaj într-o zonă bănuită a fi locuită mai intens în etapa de tranziţie spre epoca bronzului. Secţiunea începută de d-sa a fost săpată doar până la adâncimea de 0,50m de la suprafaţa solului şi a rămas în acest stadiu până la încheierea lucrărilor din 1989

2Dacă o astfel de „îngropare” a unui „complex” de amploarea celui descris de N. Vlassa (Vlassa, 1963, p. 485-494; Vlassa, 1976, p. 161-197) a fost efectiv făcută, atunci elementele sale componente ar fi fost firesc să fi fost prezentate – şi păstrate (depozitate) – împreună, pentru a putea fi studiate ca un tot, inclusiv prin compararea lor cu alte vestigii similare descoperite anterior şi păstrate în colecţia Torma Zsofia spre pildă. Jurnalul meticulos ilustrat al Zsofiei Torma, împreună cu materialele adunate, a intrat în inventarul Muzeului din Cluj, sub forma unei colecţii. După ştiinţa noastră, la această „colecţie” au
avut acces, practic, două persoane. În primul rând, Márton Roska, care a studiat colecţia şi, pornind de la aceasta, a făcut verificarea stratigrafică de la Turdaş publicând apoi, cunoscutul Repertoriu (Roska, 1941). Apoi, spre sfârşitul anilor ’50, colecţia a fost studiată şi reorganizată de Nicolae Vlassa. Nu ştim cu ce s-a soldat această reorganizare şi dacă s-a întocmit o documentaţie aferentă. Nu ştim nici dacă, după dispariţia lui Vlassa, s-a mai ocupat cineva, sau a răspuns într-un fel, de această colecţie. Sunt doar câteva din multiplele întrebări care vor cere, în timp, răspunsuri documentate, care s-ar putea să nu fie străine de problema tăbliţelor. Asupra unora vom reveni în paginile următoare. Deocamdată aş remarca, în treacăt, faptul că mormântul de inhumaţie, găsit în complex, sau în asociere cu acesta, a fost identificat, după căutări asidue în depozitele muzeului clujean, abia în ultimii ani, de Gh. Lazarovici şi Marco Merlini. Acesta din urmă întocmeşte un amplu şi documentat studiu, aflat sub tipar.4 În această situaţie, argumente în favoarea cronologiei relative privind tăbliţele vor trebui căutate, în continuare, pe alte căi şi cu alte mijloace (stratigrafice, tipologico-stilistice, comparative etc., etc.). Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune că am revenit la punctul iniţial, cel puţin în sensul că este puţin probabil să mai găsim argumente stratigrafice peremptorii fără a recurge la cercetările sistematice de anvergură, eventual exhaustive. Natura sitului de la Tărtăria, poziţia sa geografică în contextul carpato-dunărean şi complexitatea problematicii de ordin cultural-istoric pe care descoperirea tăbliţelor le-a generat, obligă la o astfel de abordare. Practicarea unor sondaje întâmplătoare, orientate după simple „intuiţii” sau deducţii, bazate pe coroborarea selectivă a datelor cunoscute şi a ipotezelor formulate până acum nu pot duce decât la înmulţirea ipotezelor şi a semnelor de întrebare asupra tăbliţelor şi aşa destul de abundente şi contradictorii………………………….
Din păcate, semnele de întrebare în loc să scadă s-au înmulţit. Simpla parcurgere a bibliografiei existente ilustrează în bună parte şi motivele. De pildă, nimeni nu poate înţelege cum s-a putut săpa, preleva, transporta şi depozita un astfel de complex fără a sesiza prezenţa tăbliţelor, indiferent de starea lor de conservare şi, poate, tocmai datorită acestei „stări”.5 – De ce conţinutul acestui complex a fost împărţit în locuri diferite de depozitare, fără legături între ele şi fără a fi făcute însemnările de rigoare? – De ce şi pe ce criterii unele piese şi/sau materiale au fost publicate de autor, selectiv, iar altele niciodată? – De ce, în ciuda publicării unei bune părţi a descoperirii, în special a tăbliţelor, la un an după scoaterea la iveală a complexului (1962) şi a interesului enorm pe care l-a suscitat conţinutul acesteia s-a impus un „secret” total, parcă menit să dea uitării tot ceea ce era mai puţin convenabil, de neînţeles sau greu de explicat? Oricum, asupra materialelor (descoperirilor) de la Tărtăria s-a instaurat un fel de embargo. După tăbliţe s-au făcut copii care au fost expuse în muzeu

5 Este, cred, momentul să subliniem faptul că, deşi conform unei înţelegeri prealabile, girată de profesorul K. Horedt, făceam parte amândoi din colectivul de cercetare de la Tărtăria şi Pianu de Jos, colectiv care, sub acelaşi gir, urma să confrunte, pe viu, rezultatele obţinute, inclusiv stratigrafia celor două staţiuni, săpăturile începute împreună au fost întrerupte din motive personale, de sănătate cred, după aproximativ zece zile. Am aşteptat, împreună cu studentul L. Attila, întoarcerea lui N. Vlassa după care, tot conform înţelegerii iniţiale am deschis şantierul de la Pianu, urmând ca la întoarcerea sa, N. Vlassa să mă contacteze pentru a hotărî procedura de urmat. Nu am mai primit nici o veste până în anul următor (1962) când am aflat despre descoperire şi publicarea acesteia în Dacia (N. Vlassa….). Ar mai fi de adăugat şi faptul că Laszló Attila, în prezent prof. univ. dr. în arheologie la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, deşi a participat, de la începutul până la sfârşitul săpăturilor din 1961, nu a văzut – după propriile sale mărturii, repetate – nici momentul descoperirii şi nici vreuna din piesele complexului. Tăbliţele le-a văzut pentru prima oară, la muzeu, după conservarea lor. Acesta pare a fi motivul care l-a determinat pe Laszlo Attila să se preocupe îndeaproape de cercetările Zsofiei Torma într-un amplu şi documentat studiu ce ar putea fi considerat, implicit, ca o invitaţie pentru reluarea studiului asupra activităţii şi a colecţiei Zsofiei Torma, în lumina noilor cercetări privind utilizarea şi semnificaţia semnelor grafice în preistorie (Laszlo Attila, 1991, p. 37-50).
şi puse la dispoziţia cercetătorilor. Tot cu titlu informativ suntem nevoiţi să menţionăm faptul că, în ciuda insistenţelor noastre repetate, nu am reuşit să vedem tăbliţele „în original” şi să le fotografiem decât în anul 1998, cu aprobarea specială a domnului director Ioan Pisso, fapt pentru care îi mulţumim călduros şi pe această cale. Cu acel prilej am putut constata, chiar şi cu ochiul liber, că tăbliţele par să fie confecţionate dintr-o „gresie” compactă şi nu conţin materiale organice. Perforaţia tăbliţelor a fost realizată cu ajutorul unui vârf ascuţit, probabil o unealtă de silex, iar operaţiunea a fost executată de pe ambele laturi, fapt pentru care orificiul nu este cilindric, ci conic, cu partea de la mijloc mai mică. O astfel de formă a orificiului nu se putea obţine decât în cazul în care tăbliţele erau compacte şi nu moi, pe cale de descompunere, fapt pentru care, potrivit afirmaţiei descoperitorului, ele au trebuit consolidate prin reardere, în laborator. Poziţia orificiului în cuprinsul tăbliţei este în aşa fel poziţionată încât să nu deranjeze inscripţia, ceea ce ne determină să credem că a fost practicat ulterior, în scopul folosirii tăbliţei ca amuletă. Despre sesizarea nepotrivirilor de ordin cronologic dintre tăbliţe şi contextul cultural-istoric la care acestea erau raportate, deocamdată atât. Putem adăuga, eventual, că sunt suficiente pentru a pune problema originalităţii acestora. Sunt şi în prezent mulţi specialişti care se îndoiesc – pe drept sau nu – că tăbliţele aparţin epocii şi contextului în care se pretinde că au fost găsite………………..
.……………………………………………………………………………………….
J.Makkay respinge încercările unor cercetători (Georgiev 1969: 8; Gimbutas 1973: 12; Renfrew 1969: 47, Pl. 5 XXXI; 1970: 199-211) de a interpreta posibilele semne „grafice” descoperite în sud-estul Europei ca dovezi ale invenţiei scrierii în acelaşi timp sau chiar înaintea începerii acestui proces în Mesopotamia, în condiţiile socio-istorice cunoscute, şi de unde s-au răspândit în regiunile adiacente. El le considera simple imitaţii (Makkay 1976: 13-31, Pl. 20-21), mai mult sau mai puţin reuşite, ale unor modele mesopotamiene. Makkay afirmă că acestea au fost făcute mai mult cu un scop magic, „fără nici o cunoaştere sau înţelegere reală a scrisului” (Makkay 1976: 24). Pentru a-şi susţine teza, el se bazează pe binecunoscuta tendinţă a populaţiilor „primitive” de a atribui anumite puteri protectoare semnelor grafice şi scrisului în general (Makkay 1976: 24). În esenţă, noi acceptăm părerea lui J. Makkay, în special când afirmaţiile acestuia se referă la „imitaţii” cum ar fi tăbliţele de la Tărtăria . Totuşi nu putem ignora larga răspândire (în Orientul Apropiat, dar şi în sud-estul Europei) a unor reprezentări magico-religioase cu caracter simbolic. Ulterior, mai ales în aria sud-orientală, acestea au fost transformate în pictograme cu sensuri grafice.
K. Conferinţele Bibliotecii ASTRA ales le-a amplificat, aceea a tăbliţelor de la Tărtăria, vor rămâne, încă o bună
Întrebările fundamentale legate, în bună parte, de descoperirea care le-a generat şi mai ales le-a amplificat, aceea a tăbliţelor de la Tărtăria, vor rămâne, încă o bună perioadă de timp, sub semnul întrebării şi în atenţia continuă a cercetătorilor. În esenţă, ele pot şi trebuie rezumate, lapidar, astfel:
Unde, când, cum şi în ce condiţii (context) au apărut tăbliţele? Răspunsul se află încă sub imperiul enigmei. Ne găsim în situaţia, paradoxală, să putem încerca mai degrabă formularea unor ipoteze privind natura şi semnificaţia lor cultural-istorică decât consideraţii cât de cât articulate privind originea lor. Deocamdată pare a fi singura cale care ar putea duce spre o încercare de lămurire, fie şi parţială, a problemei. Partea, aparent cea mai simplă, a provenienţei acestora este învăluită, încă, în mister. Sigur ne putem întreba şi de ce s-a ajuns în această situaţie. Nici răspunsul la această întrebare nu este atât de simplu pe cât ar putea părea la prima vedere. Încercarea de a „transforma” unele ipoteze de lucru, în „teze”, poate duce, uneori la tentaţia de a găsi explicaţii sau argumente „peremptorii” de natură să eludeze şi uneori chiar să elimine dovezile care deranjează soluţia sau ipoteza avansată la un moment dat. Uneori, cazuri izolate de acest fel, cum ar fi cel al tăbliţelor de la Tărtăria, pot genera o întreagă literatură, bazată pe criterii mai mult sau mai puţin obiective şi/ sau reale. Găsirea unui vinovat cu orice preţ, mergând până la acuzaţia de rea intenţie sau chiar falsuri intenţionate, ar părea cea mai la îndemână. Si o astfel de soluţie a fost, precum ştim, vehiculată. Dar ne-ar fi oare de folos? Nu ar putea fi şi aceasta o pistă falsă care ar putea duce la ocultarea şi vicierea soluţiei? Dar şi înlăturarea din start a unei astfel de posibilităţi ar fi poate la fel de păguboasă. În orice caz, nu ne-ar ajuta, în chip real, la clarificarea lucrurilor. Poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva de situaţia în care ne aflăm se fac vinovate doar unele persoane şi manierele „de lucru” folosite de acestea. Nu cumva viciul esenţial, nu numai în cazul în speţă, porneşte de la metodologia şi terminologia folosite în cercetarea arheologică în general şi a celei româneşti în special? În ce ne priveşte, am încercat, în lucrarea de faţă, să evidenţiem date,observaţii şi ipoteze mai puţin cunoscute şi/ sau uzitate, din varii motive, care ne-ar putea apropia, poate, de desluşirea acestei „enigme”. Fără intenţia de a acuza sau apăra pe cineva ci, doar de a ne apropia de înţelegerea unui fenomen care, într-un fel, prin omisiuni voite sau nu, ori prin lipsa reală, deocamdată, a unor date certe, verificabile, s-a transformat, în timp, într-un „mit al mitului”, aşa cum plastic şi inspirat l-a definit eseistul şi istoricul Marco Merlini (2006). Accentul pus pe aşa numita interpretare, cu orice preţ, a unor descoperiri eclatante, de tip „bombă”, ar putea duce, aparent, la rezolvarea definitivă a unor probleme „cheie” pentru o serie de chestiuni considerate majore pentru diverse epoci, ignorând, sau chiar ocolind o metodologie adecvată şi rigoarea care trebuie să înceapă cu săpăturile, organizarea, prelucrarea, întreţinerea şi valorificarea colecţiilor. Cu înlocuirea sau completarea unor mijloace, metode şi chiar a unei terminologii, pe cât de stufoasă, pe atât de aproximativă, cu altele, adecvate epocii pe care o traversăm. Inclusiv a informaticii, dar reale şi aplicate, nu formale. Din acest impas nu se poate ieşi decât printr-o reluare metodică a vechilor cercetări, asociate cu ample cercetări inter- şi multidisciplinare. Pe scară largă şi fără idei preconcepute, bazate pe paradigme forţate sau pe intuiţii şi „inspiraţii” mai mult ori mai puţin „geniale”. Este nevoie de perseverenţă şi răbdare. Implicit de asumarea riscului unor posibile greşeli, atât în ce priveste direcţiile de abordare, cât şi a metodologiei aplicate, a mijloacelor folosite, în egală măsură în cercetarea practic-aplicativă, de teren, cât şi în interpretarea şi valorificarea teoretică a rezultatelor. Atari situaţii şi problemele schiţate, doar, în treacăt de noi nu sunt specifice numai pentru arheologia românească, fapt pentru care în anii ’60-’70 s-au declanşat amplele discuţii din cadrul aşa numitei Noi Arheologii (New Archaeology). Din păcate problemele, teoretice şi practice, dezbătute nu au ajuns la o soluţie general acceptată. A rămas în sarcina arheologilor, aparţinând diverselor epoci şi domenii, să caute şi să găsească mijloacele şi metodele adecvate, în funcţie de specificul fiecărei epoci şi zone geografice.”

_____________________________________________________________

VI.OBSERVATIILE SI PAREREA MEA LEGATE DE VARSTA TABLITELOR

Observatiile si parerea mea:

a- Nu se stie precis, mai exact deloc, unde se aflau artefactele asociate tablitelor si nici tablitele in cadrul complexului ritualic.

b- Nu exista nici-o legatura directa intre oase si tablite si in consecinta nici intre varsta lor (oasele: 6.200 B.C., tablitele: exclus 6.200-4.500), varsta:” ?XX? B.C.”                                                                                  Consecinta nesuprapunerii varstei oaselor cu cea a tablitelor este la fel de grava in sensul ca poate nu exista “Doamna de la Tartaria” si nici o legatura directa a ei cu tablitele.

c- Datorita faptului ca avem pe cele trei tablite dupa mine trei tipuri de scriere, varsta celor 3 impreuna nu poate fi decat varsta celui mai “recent” tip de scris. Avand in vedere ca semnele de pe tablita rotunda (in special jumatatea superioara) pot reprezenta :

– silabe caz in care varsta poate fi 2.000-1000 BC sau

-litere, caz in care varsta poate fi chiar 800 B.C. -500 B.C. ( litere  arhaice grecesti sau alfabet epichoric cretan).

Rezulta ca, varsta ( cel putin cea estimata de mine): posibil, intre 2.500 – 500 B.C

 Din https://en.wikipedia.org/wiki/Linear_A

Writing system	Geographical area	Time span[a]
Cretan Hieroglyphic	Crete	c. 2100 – 1700 BC
Linear A	Aegean islands (Kea, Kythera, Melos, Thera), and Greek mainland (Laconia)	c. 2500 – 1450 BC
Linear B	Crete (Knossos), and mainland (Pylos, Mycenae, Thebes, Tiryns)	c. 1450 – 1200 BC

 

Dar ar fi cu adevarat o reala si mare tragedie ca sa apartina erei noastre, daca cineva cunoscand evolutia scrisului a folosit semne apartinand principalelor etape evolutive ale scrisului.

VII.Particularitati tehnice ale tablitelor,inclusiv tip de scriere

Tablitele ar putea fi exemplul perfect de ilustrare al principalelor etape in evolutia scrisului. Poate asa ar exemplifica u profesor si arata elevilor aceste etape:

– etapa pur pictografica .Faza proto-cuneiforma.(tablita dreptunghiulara cu caprita)

-etapa ideografica-logografica Tot faza proto-cuneiforma (pictograme+logograme) dar o poate reprezenta si pe cea in care se foloseau silabograme (tablita dreptunghiulara cu gaura)

-etapa proto-cuneiforma sau cea in care se foloseau silabograme sau chiar faza alfabetica/litere (tablita rotunda).

Din https://www.ling.upenn.edu/courses/ling001/reading_writing.html

Type of writing	Meaning
Pictographic	Elements are pictures, combined in graphically-interpretable patterns (e.g. temporal sequence or spatial relationship)
Ideographic	Elements denote ideas, combined in a logical fashion
Logographic	Elements denote words or morphemes, combined morphosyntactically
SCRIS !
Syllabic	Elements denote syllables, combined phonologically
Alphabetic	Elements denote phonemes (more or less), combined phonologically

Din https://www.ling.upenn.edu/courses/ling001/reading_writing.html
Type of writing Meaning
Pictographic Elements are pictures, combined in graphically-interpretable patterns (e.g. temporal sequence or spatial relationship)
Ideographic Elements denote ideas, combined in a logical fashion
Logographic Elements denote words or morphemes, combined morphosyntactically
SCRIS !
Syllabic Elements denote syllables, combined phonologically
Alphabetic Elements denote phonemes (more or less), combined phonologically

https://www.quora.com/What-is-the-rebus-principle
the rebus principle is the use of existing symbols, such as pictograms, purely for their sounds regardless of their meaning, to represent new words.

VIII.PRESUPUNERI PRIVIND SCRIBUL/SCRIITORUL

Dupa toate aparentele, o persoana a vrut sa arate altcuiva sau altora care sant principiile care au stat si stau la baza scrisului.
In tablitele de scoala sumerienii nu procedau asa, puneau elevii sa scrie liste cu denumirile principalelor meserii sau ale produselor folosite (cereale, animale,etc).
Nu exista nici un alt precedent in lume inafara de timpurile moderne, unde cineva sa explice principiul rebus (folosirea pictogramei a ceva pentru ca mai apoi derivat din ea sa se genereze o noua notiune sau a-I asocia un sunet legat de acea pictograma initiala)
Cum aceste tablite constituie un gen de unicat/singleton, spre deosebire de ariile la fel dezvoltate cultural-econoic (dar care au ajuns la faza apropiata scrisului ,valea Indusului, scrierea proto-elamita, scrierile hieroglifica cretana, linear A, si chiar la scris, v. linear B unde exista zeci si sute de tablite), presupun ca in aria Vinca-Turdas nu se descoperise scrisul, nici macar proto-scrierea, asa incat nu exista alta alternativa decat o origine Orientala sau Egeeana.
Ori direct (scrise acolo) ori indirect (cineva le-a aratat celor de aici), ideea si principiul au fost aduse din sud-est (Orient, dar cu sanse mult-mult mai mari din aria Egeeana).Ele nu au fost scrise in Sumer si aduse de acolo intrucat scrisul nu este exact sumerian si nici nu vad cum ar fi putut fi aduse niste obiecte de lut care se pot sparge mai ales fiind purtate ca pandantiv de la o asemenea distanta. Scrisul nu este sumerian, exemple pe care le dau eu:exemple pe care le dau eu:

Ex.1

Semnul din stanga nu este tocmai semnul proto-cuneiform Ga2 Din https://cdli.ucla.edu/tools/SignLists/protocuneiform/archsigns.html

 Si nici cel Ku:

Ci poate fi semnul PA3 din scrierea linear A.Extras din:

Richard Vallance Janke | Minoan Linear A, Linear B, Knossos …

 

semn folosit mai apoi ca si litera Eta arhaica (archaic Eta,”Heta”) pronuntata initial”He” apoi mai tarziu “E”.Din Britannica.com “H-letter”:

Aceasta letera Eta/Heta nu provine din Linar A PA3 ci direct de la fenicieni (la origine din vechea scriere canaanita)

Din https://www.britannica.com/topic/H-letter                                                                               “H, eighth letter of the alphabet. It corresponds to Semitic cheth and Greek eta (Η). It may derive from an early symbol for fence. In the early Greek alphabets a form with three horizontal bars and the simpler form H were both widely distributed. In Etruscan the prevailing form was similar to the early Greek form, and the same or a similar form occurs in very early Latin inscriptions………………………… In a few inscriptions from Thera, Naxos, and several other localities the letter was used with syllabic value; that is, it included he, thus showing its old consonantal and its new vocalic value at the same time. Eventually, as a result of the spread of the Ionic alphabet, its use for the long vowel e or η became general throughout Greece, while its consonantal value as the aspirate h passed from the western Greek alphabets into the Etruscan alphabets and then into the Latin and other alphabets of ancient Italy.”

Dinhttps://en.wikipedia.org/wiki/Heta                                                                                           In dialects that still had the /h/ sound as part of their phonological systems, including early Athens, the same letter continued to be used in its consonantal function. Just like vocalic Eta, it could occur in a number of glyph variants in different local varieties of the alphabet, including one shaped like a square “8” similar to the original Phoenician (), but also a plain square (), a crossed square (), shapes with two horizontal () or with diagonal bars ().^[1][2]

During the classical era, more dialects adopted the new Ionian vocalic Eta (as Athens did around c. 400 BC). As many of these dialects nevertheless still also pronounced /h/, they faced the problem of distinguishing between their own old consonantal symbol and the new vocalic symbol. Some dialects, including classical Attic, simply omitted the marking of the /h/-sound. In others (for instance Rhodes), the same symbol was used in both functions.^[3] Others distinguished between glyph variants, for instance in Delphi by using the closed square sign () for /h/, and the open H for the vowel. “

SEMNUL H cu 3 bare oriz/inclinate

s-a raspandit in toata mediterana.Din Anatolia folosit in scrierea cariana ca E, pana la etruscani,alfabetul venetic, cel arhaic latin,etc. si pana in Iberia unde avea alte conotatii (pt.”Bu”)

Ex.2

Semnul din dreapta H-lui P/D?

Semnul P a fost folosit pentru R, dar semnul D a fost folosit de greci ba pentru R (Ionia), ba pentru D (Argos, Euboea) in diferite zone.

Ex.3

Imaginea din http://aplaceofbrightness.blogspot.com/2008/11/moonlight-in-romania-tartaria-tablets_21.html a lui Keyth Massey

Nu este semnul proto-cuneiform GAR din https://cdli.ucla.edu/tools/SignLists/protocuneiform/archsigns.html

care se citeste Ninda (cereale,paiine), cu toate ca primul D are o linie in el.

Mai repede semnul “SUR”

SUMERIENII SI PROTO-ELAMITII TOT TIMPUL AU FACUT NUMERELE PRIN IMPRIMAREA CU CAPATUL NEASCUTIT AL CUIULUI !

Imprimarea se facea cu aceste unelte obtinute din trestie:                                                    Din Cuneiform Writing Techniques cdli.ox.ac.uk/wiki/doku.php?id=cuneiform_writing_techniques

File:Greek alphabet variants.png   From Wikimedia Commons, the free media repository

Parerea mea este ca sant sanse mari ca tablitele sa provina din aria Egeeana,mai precis de aici (Keos,Syros ?):

The Cycladic Civilization  Circa 3300 to 1100 BCE https://www.humanjourney.us/ideas-that-shaped-our-modern-world-section/the-minoan-and-mycenaean-civilizations/

Eu banuiesc ca in legatura cu comertul/migratii/extinderea surselor de metale, comercianti sau mestesugari in prelucrarea metalelor au adus aceste tablite.
Aceasta ipoteza corespunde cu cea a multor arheologi (Makkai & all)

https://www.quora.com/What-is-the-rebus-principle
the rebus principle is the use of existing symbols, such as pictograms, purely for their sounds regardless of their meaning, to represent new words.
___________________________________________________________________

IX.Presupuneri privind rolul tablitelor

Aici pe moment se complica lucrurile intrucat teoretic apar urmatoarele variante:
– rol economic, fiind prezente in ambele simboluri precum cel vegetal, simbolul tauras si eventual numere.
– rol pur ritualic
-rol didactic
-rol combinat>> exclus!

Daca rolul era economic atunci nu vad de ce apar simboluri religioase. Acest fapt de fapt este foarte posibil pentru cazul urmator, si anume daca este cazul unei jertfe/ofrande facute unor zeitati.

Daca erau tablite folosite de reprezentantul, preotul unei comunitati, ma asteptam ca acesta sa foloseasca un singur tip de scriere corespunzator epocii si locului in care traia si acest mod se exprima, sau spunea ce avea de spus.Pot aparea in acest caz elemente ca si cereale si animale (capre,taurasi) cu o anume cantitate sau intr-un anumit numar asociat cu zeitatile, zeitati prezente in special pe tablita dreptunghiulara cu gaura.. Rol magic, religios exprimat prin simbolurile religioase din tablita dreptunghiulara cu gaura iar ca mesaj verbal prin semnele prezente pe tablita rotunda.Rolul tablitei pictografice este acela de ajutor pentru interpretare.
– Pot avea un rol secundar sau principal didactic.Pentru ca altfel nu vad folosirea a doua feluri de limbaj, pictografic si simboluri/ideograme/icoane.

In sensul in care rolul ar fi didactic aceeasta varianta are o posibilitate extrema foarte neplacuta.Aceea de a avea de a face cu un artefact destu de sau foarte nou, acesta putand fi privit si ca un fals/dubios.
Fals si dubios nu datorita faptului ca nu le-ar fi scris cineva in trecut, ci in raport cu faptul ca nu mai au nici pe departe vechimea estimata si marile asteptari ne-ar indrepta spre un gen de “fass”.
_________________________________________________________________________________

X.Modalitati de apropiere de un presupus scris

Nu stiu cum sa incep…am incercat sa depistez in ce sistem de scriere regasesc cele mai multe di semne.In ordine descrescatoare le-am gasit in scrierile
– sumeriana (proto-cuneiforma)
-Linear A,B
-cariana.
Important este faptul ca am fost capabil si am reusit sa realizez apropieri/teste/tentative valabile de citire relativ usor si fluent folosind, ( aici vad ca ma repet):

– Biblioteca de semne sumeriene proto-cuneiforme

– Silabarele presupuse pentru scriere hieroglifica cretan si aceea a scrierii minoane linear A (nedescifrate) precum si acelea a scrierii linear B (descifrata/Ventris)

Iar mai apoi am folosit pentru tentativele de citire a tablitei rotunde scrierile arhaica greaca si eteo-cretana.

Desi aveam majoritatea semnelor in scrierile Anatoliene, (fiind focalizat in special asupra celei cariene), datorita diversitatii alfabetelor folosite in diferite arii (Egipt, Anatolia) si datorita limbii foarte putin cunoscute, nu am avansat mai deloc in aceasta directie.

Este foarte important ca reusind asta, am realizat ca exista un fel de legatura intre simbolurile sacre folosite in Orient (Sumer) si aria Egeeana (Creta)

Exemple:
Este vorba de simbolul vegetal sumerian SE si echivalentul din Linear A,B semnul Te ambelefolosite pentru cereale. Apoi semnul sumerian Ararma pentru capra/vitel si cel din linear A, Mu iar in linear B, Ma pentru vitel.
Apoi semnul sumerian Sa pentru uscare iar in linear A,B poate reprezentqa candela.
Semnul complex sumerian pentru templul soarelui/simbolul orasului Larsa iar in Linear A,B probabil semnul zeitei ceresti A-sa-sa-ra.
Mai avem semnul sumerian Ku pentru argint,pur,; in linear A,B reprezinta silaba Pa3.
Semnul sumerian Pa are echivalent,culmea in semnul din Linear A,B tot Pa.
Exemplele pot continua, dar cel mai bine le veti putea vedea toate in postarile incercarilor de citire.
Mi-au fost de mare folos si am avut un gen de confirmare in studiile cercetatorilor E.Papakitsos si I.Kenanidis in care se evidentiaza ca influenta sumeriana s-ar fi exercitat direct de catre sumerieni, pornind de la semnele proto-cuneiforme, intrucat (afirma dansii) primii colonizatori ai insulei cret au fost sumerieni.
Deasemenea ei sustin ca exista un fillum al scrierii proto-lineare Egeene (deci si cretane) pornind de la semnele proto-cuneiforme sumeriene.
Inca si mai mult, limba si scrierea eteo-cretana au la origine limba si scrierea sumeriana Am facut cate un studiu critic asupra fiecareia din urmatoarele lucrari:
-Legatura si presupusa origine a scrierii proto-lineare cretane din cea proto-cuneiforma sumeriana /E.Papakitsos & I.Kenanidis
-Citirea “sumeriana” a tablitelor R.Kolev
-citirea “sumeriana “ A.A.Vaiman ,
in blogurile mele: Tartaria writing.wordpress.com si tartariatablets.com
_________________________________________________________________________________

XI.Evolutia si stadiul actual al cercetarii scrierilor nedescifrate inca

Nota.Nu voi face referire la nici o limba care nu ar avea legatura cu civilizatiile vechi din Europa, cum ar fi scrierea Rongo-Rongo.

-scrierea de pe valea Indusului.Progrese dar nedescifrata.

-scrierea proto-Elamita.Progrese, aproape descifrata

-scrierile hieroglifica cretana ,Linear A si cea Eteo-Cretana.Progrese, Nedescifrate.Obstacolul major nu este constituit de semne ci de limba, deocamdata necunoscuta.Nedescifrate.
_________________________________________________________

XII. Stadiul actual in lume al cercetarii tablitelor de la Tartaria

Exista interpretarile sumeriene ale tablitelor de la Tartaria ale D-lor Rumen Kolev(Bg.) si A,A,Vaiman(Ru). Prezinta unele lipsuri,inadvertente si greseli neintentionate (necunoastere,graba?).Interpretate corect in proportii variabile 60-80%.Am completat ,corectat si exprimat observatii pentru fiecare lucrare.
Parerea mea este ca NU SANT TABLITE SUMERIENE AUTENTICE.NU ESTE SCRIS SUMERIAN 100%.Par a fi mai degraba de mare inspiratie sumeriana! (Bine zice A.A.Vaiman in titlul sau “Asupra tablitelor quasi-sumeriene de la Tartaria”).
El enumera un numar de cca 6 observatii conform carora tablitele nu respect modul de lucru si organizare sumerian.
Iar eu adaug:Nici tehnica, sumerienii foloseau exclusiv si inca de la inceput partea retezata a cuiului/cuneus cu care inscriptionau cifrele !

( Acestea sant cele mai notabile.Mai exista multe altele care fac interpretari fanteziste:
-ca tribul avea zeitatea Saue si si-au omorat conducatorul in al 40-lea an de domnie al lui
-apropiere de scrierea linear B (I-ye-re-ya,etc)
-folosind terminologia Vedica
-ca tablite numerice
-reprezentare a unor constelatii
Ma abtin sa spun ceva despre ele.

____________________________________________________________
XIII.Concluzii preliminare privind scrisul

Faptul ca tablita dreptunghiulare are aproape toate semnele in casete separate denota ca nu este vorba de cuvinte formate prin semne aferente unor foneme ci de logograme (ideograme care reprezinta un cuvant).

Desi se apropie extrem de mult de scrierea sumeriana (Uruk tarziu, scriere proto-cuneiforma) dupa mine dar si cf.obs. A.A.Vaiman nu se incadreaza complet in scrierea sumeriana.Bulgarul Rumen Kolev este tot cam pe acolo, desi asirolog Dl.Vaiman il depaseste intrucat are lucrari privind semnele proto-cuneiforme
Dar tablitele se pot apropia in mare atat de scrierea sumeriana cat si de cele minoana (linearA) si miceniana (LinearB) prin simbolurile religioase (cumva comune?) prezente (icoane) si care teoretic si practic nu necesita o limba anume pentru a fi interpretate.

Simbolurile pentru :
Sumerian “templul soarelui”<> Lin.A,B zeita Asasara,
cereale sum.Se<> lin.A,B “te”(sitos,cereale),
sumeria vitel=zeitate solara<>zeita Ma,
sum.Zag Linear A, “Labrys”
sum.Sa”a usca”<>linA,B “altar”?, ar fi putut fi suficiente pentru ritualuri.

Se pare ca scribul nu stapanea decat in mica masura scrisul.
Este posibila si urmatoarea situatie:
Scribul foloseste simboluri vechi cu inteles de-abea tinut minte aproximativ, si sa contina scris propriu-zis (ex. De tip arhaic grec DOAR IN JUMATATEA SUPERIOARA A TABLITEI ROTUNDE!
Exemplu de acest gen in care este oferit un sprijin pentru citire:

Tablita pictografica: zeitate-spirit, ied, cereale,

In tablita dreptunghiulara cu gaura avem simbolurile: zeitate(X-ul acela complicat), animal,ied (cel cu coarne-urechi),cereale (acel spic)

Pe tablita rotunda in jumat, de sus putem avea in stanga: “HP”:HeRo:”domn”

sau “hed,ed,ede” “mananca/ied”in stanga si in dreapta:

cereale (semnul +++++ “Se,Su,Te”), iar prin semnele DDoo sau DDou “DDiu,Dziu/”zeu” sau Didou,Dedou:”da!”

Citite toate impreuna: HeRo Didu; “Doamne da !” sau
Ede didou: “da iedu”/ “mananc da !”

Prin prezenta simbolurilor religioase cereale=paiine, a taurului solar, zeu, labrys,puteau fi folosite, chiar prin intelegerea lor partiala ca purtand semne cu o mare putere asupra influentarii zeitatilor, dar si asupra participantilor la ritual.
________________________________________________________________________________

XIV.Pregatirea si abilitatile minim necesare pentru cercetarea unor inscriptii (in particular a unora gen Tartaria presupus a fi foarte vechi)

-cunoasterea unor cuvinte de baza in limbi vechi (sanscrita,sumeriana,minoana-miceniana), si celor care constituie radacinile limbii proto- Indo-Europene (in total cca 20-50.000?)
-cunoasterea si recunoastere unor semne din libraria semnelor proto-cuneiforme si a silabogramelor din Linear A/B.
______________________________________________________________________________

XV.Cele mai notabile apropieri de o posibila interpretare corecta ale altor cercetatori

1.A.A.Vaiman (A realizat ca si mine ca nu se incadreaza complet in scrierea sumeriana).

2.Bulgarul Rumen Kolev este tot cam pe acolo, desi are specialitatea asirologie Dl.Vaiman il depaseste intrucat are lucrari privind semnele proto-cuneiforme.
Este primul care a propus o interpretare foarte originala a semnelor DDoc ca reprezentand fazele lunii.
3.Marco Merlini.In afara de a-l seconda pe Dl.R.Kolev in interpretarea semnelor DDoc:”fazele lunii” nu are abilitati atat de inalte in a recunoaste semnele care au fost folosite frecvent in trecut in alte arii culturale (Sumer, Creta)

Nota.
Mi-a trecut prin cap ideea absolut traznita ca tablitele ar fi putut constitui un exercitiu al D-nei Zsofia Torma sau altcuiva sau un cadou primit de la tatal sau sau de la altcineva (de la Univ. Din Viena sau Germania ?) cu ocazia primirii titlului de doctor in stiinte

LATIN ABBREVIATIONS:

D.D. (Divinitatis Doctor), “Teacher of Divinity”: [D.D. – Doctores (“Doctors”) D.D. – Donum dedit; Dedicavit (“Gave”, “dedicated”) D.D. – Doctor Divinitatis (“Doctor of Divinity” – i.e. Theology)Ad fontes: Ressources / Abkürzungen / Cappelli online
https://histadfontes02.uzh.ch › down › ab…
For each image of an abbreviation, you can view an image of the corresponding page in Cappelli …. 92, ddoc, decretorum doctor, Latin
HP DDoc
HeRa Decretorum Doctor
“Lady decree teacher” !??
_____________________________________________________________

XVI.CELE MAI RECENTE IDEI

1..Vedeti Dumneavoatra, acel semn gen H, provine din alfabetul vechi canaanit si folosit mai apoi de fenicieni (litera chet,het pronuntat Kha, ch ca in Koch) si in scrierea veche ebraica.

Se zice ca grecii l-au luat de la fenicieni.Este adevarat ca semnul a mai fost folosit inainte in scrierile Libear A si Linear B ca reprezentand consoana PA3.

Interesant ca in final nu a ajuns in alfabetul grecesc din silabarele A,B ci, zic cercetatorii, ca provine direct de la fenicieni (foinica gramata/litere feniciene)

Tot interesant este faptul ca grecii l-au folosit mai mult in forma “boxed eta”/cu contur inchis “cutie” (ca 1 mai jos) pentru sunetul H, si mai apoi in mod generalizat pentru E.

In schimb a difuzat in forma deschisa cu 3 bare “orizontale” (forma 2, de mai sus) in intreaga arie Mediterana (in vechiul alfabet latin, la etruscani, alfabetul venetic, in cele italice, ca reprezentand litera si sunetul H. (A ajuns pana in Iberia unde avea alte acceptiuni fonetice.Mai rar a ajuns in Anatolia ca “E”).

De aici eu deduc, datorita prezentei acelei forme particulare, ca reprezinta litera H/heta mai repede decat E (eta).Odata pentru ca daca provine din aria Egeeana (Atica?) pronuntia H este mai veche si in al 2-lea rand daca nu provine de atunci si acolo, am impresia ca fatorita faptului ca nu este forma inchisa, ca provine din difuzia alfabetul arhaic grecesc in aria Mediterana, (tot ca H).

Eu m-am gandit si am incercat o interpretare conform scrierilor minoane (Linear A) si miceneene (Linear B), dar se pare ca nu ar fi in acea scriere, cel putin semnele din jumatatea superioara a tablitei rotunde. Nu sant de acolo pentru ca in acele scrieri (1800=1000 B.C.) nu au folosit deloc semnul D. Acesta apare pentru prima oara in alfabetele locale grecesti ca reprezentand ba D intr-un loc ba R intr-altul.

https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSVvbCpqMKQOlowoDx1i6JfJJ7k8Gbc2t0CmnJ0jyjstb5O2KVG

2.Aceasta aparitie relativ tarzie (800-500 B.C.) a formei grafice D in scris ne blocheaza posibilitatea atribuirii unei varste foarte vechi, Dimpotriva, ar putea fi deranjant de noi, caz in care multa lume va fi deceptionata (printre care si eu).

Este foarte posibil ca numai jumatatea de sus a tablitei rotunde sa contina un mesaj scris explicit.Partea de jos stanga ar putea cumva doar in extrem sa contina litere (Ex. Q,CC si Z) dar partea din dreapta jos in mod clar contine simboluri religioase>> Un altar in stanga (dupa cu si multi altii au exprimat aceasta parere)

iar in dreapta simbolul unei zeitati astrale feminine.

4.Asa, tablitele inafara faptului ca ar contine simboluri sacre (taur, labrys,etc.) ar putea fi destul de noi.

Nu stiu exact care a fost componenta populatiilor Vechii  Europe (Pelasgii) Cum s-au mixat si cum au interactionat (grecii, macedonenii,ilirii>albanezii?).

Apropos de albanezi, nu stiu cum se face ca limba albaneza este la baza arborelui Indo-European pe de o parte si pe de alta parte cica avem un trecut partial comun.Albanezii au folosit alfabetele altora, din care au derivat mai tarziu unul asemanator, dar propriu.

Balkan sprachbund – Wikipedia
https://en.m.wikipedia.org › wiki › Balka…
The Balkan sprachbund or Balkan language area is the ensemble of areal …. Also, Greek appears to be only peripheral to the Balkan language area, lacking some important features

Am avea in albaneza:                HD DDoc = HR  RRoc = here rrok

1,000 Most Common Albanian Words (with AUDIO) – 101Languages.net
www.101languages.net › albanian › most…
A list of the most commonly spoken Albanian words. Translated into English. … Menu. Albanian Dictionary … Number, Albanian Word, in English …. 183, herë, time ….. 959, hera, time

What is the meaning of the Albanian word rrok? – WordHippo
https://www.wordhippo.com › what-is
English words for the Albanian word rrok. catch · grasp · grip · gripe · raw · snatch · grips · gripped · gripping …

Rrok= “termen,sorok”

! Nu intamplator acum cca. 45 de ani,cercet. In orientalistica rusul Boris Perlov a dedus pe ruseste sorok=40 !

2.Asa ma gandesc ca se poate explica acoperirea jumatatii de sus:

Cand tablitele erau purtate la gat cu ajutorul unui snur, (fapt remarcat pentru prima data de Dl. Marco Merlini) :

– Jumatatea de sus, continand un scris (text), daca era vizibil teoretic era accesibil si altor contemporani cu scriitorul,nu se dorea a fi citit de oricine,si avand un caracter oarecum secret,nu era direct accesibil si astfel ascuns.

Acum ma gandesc care ar fi fost posibilele motive:

-un mesaj militar, eventual criptat !? Dar cine avea atata minte, ca avand ceva atat de important sa expuna  spargerii tablitele de lut si implicit pierderea mesajului !?

Apoi ma gandesc ca mesajul avea un caracter religios, sacru si oarecum personal.

Se pare ca si in alte parti anumite religii avea multe aspecte secrete, accesibile doar initiatilor.Poate si numele zeitatilor aveau un caracter secret, ca acela al lui Iehova care nu era voie sa fie pronuntat.dar care culmea a aparut scris in forma tetragrammaton (“4- litere”)IHWH.Poate ceva asemanator avem aici.Nu ma gandesc inca la o perioada mai tarzie, la faptul ca inceputul crestinismului nu a fost agreat, ba dimpotriva.Totusi exista o multitudine de religii, unele de inspiratie orientala cum ar fi Mitraismul.

Am putea avea Dboc sau mai exact Di b o c (vezi I-ul trasat in interior;nu a fost atent cand sa ridice cuiul si a lasat cativa mm la ridicare) > “zei,cer,divin”

(sau forma DDio > DDiou,DDiu

Ddio; criatore, Pataterno, Paternosto; Lord ~ Dommeneddio; thank ~ deorazia; who in God’s name is that? chi Ddi’ è chillo?; what in God’s name does he want …

Pasquale Scialò, ‎Francesca Seller, ‎Anthony R. DelDonna – 2015 – ‎       Furthermore, the word “dio” is pronounced [ddìo]; “dio” also doubles in Neapolitan. Please refer to Bruno Migliorini, Carlo Tagliavini, and Piero Fiorelli, …)

sicilian proverbs www.dieli.net/SicilyPage/Proverbs/ProvKeyWds.html                            This page contains the complete list of Sicilian keywords from … arri archaic. precise meaning is lost in Sicilian antiquity. …… Ddiu n.m. God.

Din Father Sky in ancient Greek and Sanskrit – Zabaan Language Institute http://www.zabaan.com/blog/father-sky-in-ancient-greek-and-sanskrit/

3. Genitive: Διος (Dios) in Greek and दिवः (divaḥ) in Sanskrit. The remaining cases are constructed on an alternative root div-. What is immediately evident is that the Greek form lacks the sound v. This is due to the fact that this sound was entirely lost in Greek after about 1000 BC. Where there is v in another language, there will always be a blank in Greek. Before this loss the Greek form must have been Divos.

Din The Ancient World | A Website for Learning and Discovery https://discoveringancienthistory.wordpress.com/                                        cultural exchange which occurred between Greeks and Thracians along the …… and the legend, “DIVOS IVLIVS” which translates as “Divine Julius.

Imaginea din A PLACE OF BRIGHTNESS Keyth Massey http://aplaceofbrightness.blogspot.com/2008/11/moonlight-in-romania-tartaria-tablets_21.html

H P    D b o c

HeRo Dibos (citeste divos)

DOMN Zeu (Dumnezeu)

….de fapt Dumnezeu= DomnuZeu

 

Din A STUDY OF THE ORIGINS, CONNECTIONS AND MEANINGS OF THE INDO-EUROPEAN WORDS REEKA, REE, REA (RIVER) IN LANGUAGE AND MYTHOLOGY

 

Odyssey Belchevsky,

67 Rainier Sq. Toronto, Canada M1T 3A1

http://www.korenine.si/zborniki/zbornik05/belchevsky_rea.htm

The form/name Zeus (Zevs) is phonetically and functionally connected to the massive root of everything associated with life, living, existence, propagating, etc. ………………..It is then not unreasonable topropose that God = life? Or, Supreme God Zeus = life on Earth, or simplyZeus = life? Table 2 examines the root-word associated with life in the Macedonian/Slavic language. (Please note the Macedonian character ? (in Latinic script ž) is pronounced in English as zh).

 

Table 2. Macedonian/Slavic words associated with life.

Macedonian	read as	English
??	zhi	root word for life/living
???	zhiv	(he is) alive
????	zhivi	(he) lives
????	zhiti	life
??????	zhiviti	to live
?????a	zhivota	(your) life
?????	zhitie	life
????	zhivo	(it is) alive
?????	zhivos	life, living
?????	zhivio	(a) living (man)
?????	zhivets	(a) living (thing)
?????	zhivëë	(to) live
?????[7]	zhivil	(to have) lived
??????	zhivëël	have lived, to exist, existed

Since women are the divine and only entities that bear new life, then the above relationship reconfirms the meaning of life itself. Table 4 examines a group of Macedonian/Slavic words associated with this concept.

Table 4. Macedonian/Slavic words associated with the concept of divine and women.

Macedonian	read as	English
?????, ??????	Deevos, Deeveena	All nature, Wild, Wilderness
?????	Divno	Divine
????, ??????	Deva, Devitsa	Young, Virgin
??????a, ???????	Devoyka, Devoyche	Girl, Female
??????	Deevovee	Gods of Nature

Divos, divina, means all living things ‘God created in the Natural world’ untouched by humans, in other words all that is divine. An unmarried virgin woman in Macedonian/Slavic is known as a deva, devitsa, devoyka. She is the divine creation that propagates human life.

Here ????? (zhivos) evolves into????? (divos) but still retains the meaning ‘all natural creation’. God is the only one responsible and capable of all natural creation. Thus God has given lifetoall living things.

The forms divo > diva > divi > dii are very similar and also provide an alternate meaning to the Latin words ‘dii > die > deus’. What is most interesting and significant is that ancient coins, which have been found in the Balkans with a form of the word “Divos” inscribed in them [8]:“qibos [9] =  Dibos  = divos”

qibos is similarly close to the Greek word qeios or qeos,  which today is widely used in a significant part of society.

It is important to note here that in other European languages, words associated with the word Theos > Deos > God have only shallow etymological and functional root relationships. Curtius [1] has hinted to the possibility that some present forms of the word Theos could have evolved from the root/concept relating to divos, but he did not provide complete and convincing arguments mainly because he did not consider the Slavic languages as platforms for his interpretation. He quotes the Italian etymologist Ascoli [10] who identified ‘Theos’ with the Sanskrit root div and divja-s ‘heavenly’ and from div-eo-sarrived at dveos and theos:

divos > dibos > qibos > qeios > qeos

The Macedonian/Slavic group of words is firmly supported by the Sanskrit words, e.g. Jiv = Zhiv = living = life. Also, according to the bible, Eve > Ive is the first woman/life creator and propagator on earth, zhive > ive > eve.

8. Ref. [1], p. 131: “There are two coins, both preserved in Paris which are described by Monnet.” (Description de med antiques,vol.ii., p.280, Nos.179 and 185) with the legend ‘gortinion divos’. Voretzsch regards this as proof that this legend meant ‘God of the Gortynians’.” It is indicated here that the word Divos = God.                            P.S.                                                                                                                                        Recent am recitit lucrarea CUI BONO? THOUGHTS ABOUT A “RECONSIDERATION” OF THE TĂRTĂRIA TABLETS ATTILA LÁSZLÓ*  unde autorul /arhelog,Profesor Universitar in Iasi (prezent in sit in ziua descoperirii tablitelor) nu isi manifesta rezerve privind circumstantele descoperirii lor si nici privind autenticitatea lor)

XV.BIBLIOGRAFIE

Dumitrescu 1972 – V. Dumitrescu, Turdaş ‑ Mesopotamia, SCIV 23, 1972, 1, p. 93‑109.
Dumitrescu, Bolomey, Mogoşanu 1983 – V. Dumitrescu, A. Bolomey, F. Mogoşanu, Esquisse d’une préhistoire de la
Roumanie, Bucarest, 1983.
Falkenstein 1936 – A. Falkenstein, Archaische Texte aus Uruk. Ausgrabungen der Deutschen Forschungsgemeinschaft
in Uruk‑Warka, Bd. II, Leipzig, 1936.
Falkenstein 1965 – A. Falkenstein, Zu den Tontafeln aus Tărtăria, Germania 43, 1965, p. 269‑273.
Filip 1966; 1998 – J. Filip (ed.), Enzyklopädisches Handbuch zur Ur‑ und Frühgeschichte Europas, Prag, 1, 1966; 3, 1998.
Gelb 1967 – I.J. Gelb, Comment upon C. Renfrew’s note, Nestor 112, April 1967, p. 488.
Haarmann 2008a – H. Haarmann, A comparative view of the Danube Script and other Ancient Writing Systems, in
J. Marler (ed.), The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in Southeastern Europe. Exhibition Catalogue,
National Brukenthal Museum, Sibiu ‑ Institute of Archaeomythology, Sebastopol (USA), 2008, p. 11‑22.
Haarmann 2008b – H. Haarmann, The Danube Script and its Legacy: Literacy as a cultural Identifier in the Balcanic
‑ Aegean Convergence Zone, in J. Marler (ed.), The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in Southeastern
Europe. Exhibition Catalogue, National Brukenthal Museum, Sibiu ‑ Institute of Archaeomythology, Sebastopol
(USA), 2008, p. 61‑76.
Harhoiu 1992 – R. Harhoiu, Otto Kurt Horedt, Dacia N.S. 36, 1992, p. 5‑11.Harmatta 1966 – J. Harmatta, Neolitkori irásbeliség Közép‑Európában? [Neolithic writing in Central Europe?], Antik
Tanulmányok 13, 1966, 2, p. 235‑236.
Hood 1967 – M.S.F. Hood, The Tartaria Tablets, Antiquity 41, 1967, 162, p. 99‑114.
Höckmann 1968 – O. Höckmann, Die menschengestaltige Figurplastik der südosteuropäischen Jungsteinzeit und
Steinkupferzeit, I‑II, Hildesheim, 1968.
Kramer 1962 – S.N. Kramer, Istoria începe la Sumer, Bucureşti, 1962 [= History begins at Sumer, London‑New York
1959].
László 2009 – A. László, Some aspects of the Tărtăria issue, in J. Marler (ed.), Proceedings “Signs and symbols from
Danube Neolithic and Eneolithic”, International Symposium The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in
Southeastern Europe, Bibliotheca Brukenthal 35, Sibiu, 2009, p. 57‑66.
László 2011 – A. László, Tartariáról, majd’ötven év után – On Tărtăria, fifty years later, in Sz. Horváth, M. Kiss,
M.H. Rauert (eds.), „…eleitől fogva”. Régész—tanár—ember. A 75 éves Makkay János köszöntése [Papers
presented to János Makkay on his 75th birthday], Pécs, 2011, p. 247‑264.
Lazarovici, Merlini 2005 – Gh. Lazarovici, M. Merlini, New archaeological data referring to Tărtăria tablets,
Documenta Praehistorica 32, 2005, p. 205‑219.
Lazarovici, Merlini 2008 – Gh. Lazarovici, M. Merlini, New informations and the role of the Tărtăria discoveries, in
J. Marler (ed.), The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in Southeastern Europe. Exhibition Catalogue,
National Brukenthal Museum, Sibiu ‑ Institute of Archaeomythology, Sebastopol (USA), 2008, p. 39‑51.
Lazarovici, Lazarovici, Merlini 2011 – Gh. Lazarovici, C.‑M. Lazarovici, M. Merlini, Tărtăria and the sacred tablets,
Cluj‑Napoca, 2011.
Makkay 1967 – J. Makkay, Die in Tărtăria gefundenen piktographischen Tafeln und die Jüngere Steinzeit Südosteuropas,
MFMÉ 1966‑1967, p. 21‑24.
Makkay 1968 – J. Makkay, The Tărtăria tablets, Orientalia 37, 1968, 3, p. 272‑289.
Makkay 1969 – J. Makkay, The Late Neolithic Tordos group of signs, Alba Regia 10, 1969, p. 9‑49.
Makkay 1990 – J. Makkay, A tartariai leletek [The Tărtăria findings], Budapest, 1990.
Marler 2008 – J. Marler (ed.), The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in Southeastern Europe. Exhibition
Catalogue, National Brukenthal Museum, Sibiu ‑ Institute of Archaeomythology, Sebastopol (USA), 2008.
Marler 2009 – J. Marler (ed.), Proceedings “Signs and symbols from Danube Neolithic and Eneolithic”, International
Symposium The Danube Script: Neo‑Eneolithic Writing in Southeastern Europe, Bibliotheca Brukenthal 35,
Sibiu, 2009.
Marler 2014 – J. Marler (ed.), Fifty Years of Tărtăria Excavations. Papers presented at the International Symposium
“50 Years of Tărtăria Excavations”, Coronini‑Pescari, Romania, 1‑5 September 2011, Institute of Archaeomythology,
Sebastopol (USA), Suceava, 2014.
Merlini 2009 – M. Merlini, An Inquiry into the Danubian Script, Bibliotheca Brukenthal 33, Sibiu, 2009.
Masson 1984 – E. Masson, L’ ‘écriture’ dans les civilisations danubiennes néolithique, Kadmos 32, 1984, 2, p. 89‑123.                                                                                                Milojčić 1965 – V. Milojčić, Die Tontafeln von Tărtăria und die absolute Chronologie des mitteleuropäischen
Neolithikums, Germania 43, 1965, p. 261‑268.
Neustupný 1968 – E. Neustupný, The Tărtăria tablets: a chronological issue, Antiquity 42, 1968, 165, p. 32‑35.
Qasim 2013 – E. Qasim, Die Tărtăria‑Täfelchen – eine Neubewertung, Das Altertum 58, 2013, p. 307‑318.
Quitta 1960 – H. Quitta, Zur Frage der ältesten Bandkeramik in Mitteleuropa, PZ 38, 1960, p. 1‑38, 153‑188.
Quitta 1967 – H. Quitta, Radiocarbondaten und die Chronologie des mittel‑ und südosteuropäischen Neolithikums,
Ausgrabungen und Funde 12, 1967, 3, p. 115‑125.
Reinecke 1899 – P. Reinecke, Tordos és Trója [Tordos and Troy], ArchÉrt 33, 1899, p. 115‑123.
Renfrew 1973 – C. Renfrew, Before Civilisation. The radiocarbon revolution and prehistoric Europe, London‑New
York, 1973.
Roska 1941 – M. Roska, A Torma Zsófia‑gyüjtemény az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem‑ és Régiségtárában – Die
Sammlung Zsófia von Torma in der Numismatisch‑Archaeologischen Abteilung des Siebenbürgischen
Nationalmuseums, Kolozsvár [Cluj], 1941.
Schmidt 1903 – H. Schmidt, Tordos, ZfE 35, 1903, 438‑469.
Seipel 2003 – W. Seipel (ed.), Der Turmbau zu Babel. Ursprung und Vielfalt von Sprache und Schrift (see especially
Band IIIA: Schrift), Graz, 2003.
Sinn 2002 – U. Sinn (ed.), Schrift, Sprache, Bild und Klang. Entwicklungsstufen der Schrift von der Antike bis in die

Reprezentarea unui lingou de tip keftiu pe o placă de centură din …
https://www.cclbsebes.ro/docs/Sebus_6_2014/08_CIPopa.pdf

This entry was posted on November 7, 2018 at 6:37 pm and is filed under Tartaria tablets. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.