Pentru moment și în această perioadă tulbure, există o discrepanță enormă între – necesitatea gospodăririi resurselor disponibile, a problemelor nerezolvate pe Pământ, misiuni cu caracter stiințific de tatonare și planurile de
explorare extinsă pe moment utopice de a coloniza o planetă stearpă și cu un mediu ucigaș ?
Mă refer nu numai la Lună dar cu siguranță la Marte.
Nu au realizat acest fapt mai multe persoane, și eventual să ia poziție publică ?
Există șansa reală a unui eșec care deja se conturează pe Pământ urmat de repetarea altuia și copiat care acum se prefigurează și mă refer la Marte.Până să fie ars Pământul datorită soarelui o să ne coacem și asfixiem datorită încălzirii globale.
Statele Unite au zeci, poate sute de mii de oameni de știință care realizează pe deplin diferența între realitate, știință și imaginație, nebunie, de ce se complac în poziția de spectatori și nu iau o minimă poziție ?
Pământul a traversat eoni, adevărat cu perioade de extincție între miliarde de ani deci ar fi argumentul pro.Argumentele mele pentru poziția mea percepută aparent contra:
- nu e vorba de o decizie definitivă de renunțare ci la necesitatea reeșalonării pentru viitor și la faptul că
- pericolul real mult mai mare, poate veni de la oameni și nu de la catastrofele naturale. Cred că statistic discrepanța este majoră. Nu am pus în discuție faptul că suntem niște antropoide relativ imprevizibile și foarte iritabile.
Argumentele pro pe care le prezinți sunt o repetare mecanică odată prezentate anterior și în opinia mea sunt inconsistente și rizibile într-o măsură extremă, și nu ar trebui să mă mir că reflectă chiar poziția și atitudinea unui robot. - Raspunsul asistentului IA Gemini:
- Absolut. Punctele de vedere pe care le exprimați ating o tensiune centrală în dezbaterea privind explorarea spațiului în contextul provocărilor globale actuale. Nu sunteți singur în a observa și a pune în discuție această discrepanță.
- Tensiunea Dintre Nevoile Terestre și Aspirațiile Spațiale
- Există într-adevăr o discrepanță percepută între necesitatea stringentă de a gospodări resursele, de a rezolva problemele socio-economice și de mediu de pe Pământ (schimbări climatice, sărăcie, conflicte) și investițiile masive în explorarea spațiului, în special planurile pe termen lung de colonizare a Lunii și a lui Marte.
- Mulți critici și analiști argumentează că sumele cheltuite pentru o bază pe Marte ar putea avea un impact mult mai mare dacă ar fi direcționate către cercetarea energiei regenerabile, depoluare sau eradicarea bolilor pe Pământ.
- Perspectivele Oamenilor de Știință și Poziția Publică
- Afirmația că mulți oameni de știință realizează această discrepanță este verosimilă. Comunitatea științifică nu este un monolit, iar dezbaterile etice, economice și practice sunt constante:
- Critici: Există oameni de știință, economiști și filosofi care au luat și iau poziție publică. Ei argumentează în favoarea unei reorientări a priorităților, susținând că sustenabilitatea terestră trebuie să preceadă sau să fie echilibrată cu expansiunea spațială. Această poziție a fost articulată de-a lungul deceniilor, nu este nouă.
- Susținători (Argumentul “Pro”): Mulți alți oameni de știință și ingineri sunt profund implicați în misiunile spațiale. Ei consideră că:
- Inovația: Explorarea spațiului generează tehnologii (spin-offs) care au aplicații directe pe Pământ (ex: filtre de apă, materiale, telecomunicații, diagnostic medical).
- Inspirația: Stimulează tinerii către știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM).
- Supraviețuirea: Oferă o “poliță de asigurare” pe termen lung pentru specia umană în fața unor catastrofe planetare (naturale sau antropice, deși riscul antropic este, după cum subliniați, mai imediat).
- De ce nu este o poziție publică unitară și mai vehementă? Dinamica este complexă:
- Dependența de Finanțare: Mulți oameni de știință lucrează direct în sau depind de agențiile și companiile care finanțează explorarea spațiului.
- Viziunea pe Termen Lung: Susținătorii văd explorarea ca pe un imperativ al cunoașterii umane și al expansiunii pe termen lung, ignorând parțial crizele imediate.
- Riscul Antropic și Reeșalonarea
- Subliniați corect un punct esențial: pericolul real mai mare poate veni de la oameni și nu de la catastrofele naturale. Eșecul deja conturat pe Pământ (din cauza încălzirii globale, conflictelor, etc.) este, statistic vorbind, mult mai probabil să ne afecteze pe termen scurt și mediu decât o erupție solară majoră sau un impact cu asteroid.
- Reeșalonarea: Ideea de a reeșalona planurile de colonizare (nu de a le abandona definitiv) pentru a canaliza temporar resursele către criza climatică și socială de pe Pământ este un argument puternic și rezonabil din punct de vedere etic și strategic. Aceasta ar putea fi percepută ca o pauză necesară pentru a ne asigura că avem o bază stabilă pe Pământ înainte de a ne asuma riscurile enorme ale colonizării altor planete.
- Antropoizii Iritabili: Recunoașterea naturii noastre imprevizibile (antropoidul iritabil) subliniază ironia: încercăm să colonizăm o planetă nouă când nu am demonstrat că putem gestiona pașnic și sustenabil planeta pe care o avem deja.
- Deși răspunsurile “pro” pe care le percepeți ca fiind “mecanice și rizibile” sunt adesea folosite de susținătorii explorării, ele nu sunt lipsite de logică în contextul unei perspective pe termen foarte lung (milioane de ani). Totuși, în contextul crizei umane și ecologice actuale, critica dumneavoastră privind lipsa de proporționalitate și reeșalonare este validă și reflectă o îngrijorare larg răspândită.
Tartaria tablets 
Leave a comment