Conștiința artificială vs. suferință


Înțeleg că conștiința artificială (notată mai departe “CA”) va fi posibilă în faza IAG (Inteligența Artificială Generalizată. Cel puțin eu așa înțeleg că atunci va apărea, exclusiv și numai atunci. Chiar așa, și atunci cu un mare DACĂ, (veți vedea mai departe de ce “dacă”). Implementarea CA presupune realizarea unui tot funcțional de o complexitate ieșită din comun.Pentru că cuprinde nivelele cele mai superioare la care a ajuns dezvoltarea intelectului uman și a creierului său. Include intelectul său, întrega gândire și sferele etică și morală.Când vom ști că avem nu doar nuclee de coagulare incipiente ci CA de nivelul IAG ? Youval Harari susține că va fi atunci când CA va experimenta și simți suferința. Eu înclin să cred că are dreptate. Această fază include un câștig principal imens, o despărțire a apelor. Marea dihotomie și respectiv câștigul este că aceasta desparte lumea inanimată de cea animată, vie. Respectiv lucrurile de ființe.Dacă IAG va putea simți efectiv suferința este o mare întrebare și devine una grea, filozofică.Pentru că hardul aparține lucrurilor și funcția, softul aparține și va fi aproape la fel ca a lumii vii. —————– De ce a apărut suferința și ce rol are? Are două nivele: suferința fizică și cea psihică. Cea fizică este comună regnului animal și e relativ simplu de explicat și înțeles, de ce a apărut și ce rol are. În privința celei psihice chestiunile devin mult mai complexe. Suferința psihică este percepția unei amenințări grave sau a unei daune asupra sinelui și apare atunci când se dezvoltă o discrepanță între ceea ce se aștepta de la sine și ceea ce cineva face sau este. Așa cum durerea te poate face să te simți rău mental, mintea ta poate provoca durere fără o sursă fizică sau poate face ca durerea preexistentă să crească sau să persiste. Acest fenomen se numește durere psihogenă și apare atunci când durerea ta este legată de factori psihologici, emoționali sau comportamentali care stau la baza.Deci este un gen de senzație creeată de creier.Românul zice “mă doare sufletul”.Eu zic că a apărut ca o necesitate funcțională.E necesară oamenilor pentru că sunt ființe sociale. Așa cum suferința fizică are un rol de protecție (ca un gard fie asemănător și unuia electric), suferința psihică a apărut odată cu empatia și înțelegerea că celălalt este ca tine. A determinat apariția în creier a tiparului și modelului existenței altuia ca tine. Simulează ceva similar dureri fizice dar într-un fel mai difuz.Chestiunile percepute că se abat si numai ca idee, pricipii și structură de cele ale sinelui sunt percepute ca agresiune și intenții de destructurare somato-psihică.Ce ne facem dacă IAG creează un model artificial, și poate procesa asemenea chestiuni sensibile și subtile? Poate percepe, simți suferință? Eu zic ca ar putea-o percepe dar nu și simți. Percepția poate rămâne la stadiul de informație. Simplu: pentru că nu este materie vie ci una inertă. Acum realizez că nici măcar nu știu când și de ce apare suferința psihică. Suferința apare când o situație sau obiectivele cuiva nu sunt aliniate cu ale tale. Asta creează o situație periculoasă pentru că ești parțial descoperit, expus, lipsit de apărare.Cu atât mai mult o asemenea situație de fapt poate apărea în planul ideatic, al gândurilor si cel etic- moral.Cel care are alte principii este perceput ca unul de pe celălalt mal, din cealaltă tabără, un virtal, viitor și potențial pericol.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.