Inteligența artificială unealtă sau sperietoare ?


Interesant este că de operații în plan mintal sau de calculator nu s-a prea speriat nimeni. Începând de la sumerieni 3.500 Î.E.N. și până azi la primele experimente cu computere cuantice.Părerea mea este că nu de IA în sine ar trebui să fim îngrijorați ci de oamenii care o folosesc și mai ales cum o folosesc. Atâta timp cât este artificială nu numai ca material dar și ca software (care va fi creat și acesta de IA) nu avem motive de îngrijorare. În fapt este un computer care rezolvă problemele oamenilor.Dacă în schimb îi dăm sarcini din domeniul societății umane lucrurile încep să se schimbe.Când începem să-i facem cunoscute particularitățile și caracteristicile proprii ființelor vii, comportamentului și gândirii omenești, aici putem începe să avem probleme reale.Pentru că totdeauna trebuie să fim atenți că IA este artificială din materie inertă.Oamenii în schimb sunt alcătuiți dintr-un material friabil, carne supusă degradării, îmbătrânirii, durerii deci suferinței fizice și psihice. Vorbesc deci de momentul in care uităm că o IA chiar dacă va ajunge să aibă atributele unui gen de persoană va rămâne o entitate din material inert, o personalitate non-umană și nu o ființă vie și personalitate umană. Este foarte periculos să creem iluzia că un robot este o persoană sau să fie luat ca atate, drept o persoană. În momentul în care cele două entități au o zonă de suprapunere în conștiința umană, poate apărea o stare de confuzie gravă, un fel de suprapunere sau amestecare a două realități, una din ele sigur virtuală.Asta poate duce la o înstrăinare a individului iar tehnic vorbind in termeni medicali se poate numi alienare. Personalitate schizoidă atunci când componentele personalitații nu mai sunt integrate într-un tot unitar și funcțional.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.