De zeci și zeci de ani oamenii se învârt în jurul acestui subiect numit “conștiință”, de fapt din antichitate. Au reușit să realizeze că conștiința este ceva foarte complex, unii spun că este cel mai complex lucru de care avem cunoștință din tot Universul. Este greu de definit dar și mai greu de înțeles și insușită acea complexitate nemaivorbind de mecanismul de funcționare. În acest subiect a intrat un filosof care are mai puține cunoștinte în domeniul neuroștiințelor, informaticii, biologiei sau neurologiei. Se numește David Chalmers, el apărând ca o somitate în domeniu și fiind citat de sute de ori. El a împărțit neștiința în ceea ce este conștiința în două calupuri: unul mai mic și mai ușor de înțeles și altul mai mare și mai greu de înțeles. Și cam atât a reușit să realizeze, a umplut lumea cu “problema grea a conștiinței” pe care desigur a reușit doar să o enunțe și nicidecum să o explice sau să o rezolve. Se întreabă dânsul :
– “cum este să fii tu, ce simte altcineva, cum poți să experimentezi qualia cuiva. Ori cum este să fii liliac sau caracatiță ?” Dacă pornea și făcea un raționament de genul celui care urmează posibil se apropia de un răspuns satisfăcător.Explicația mea: – Conștiința este ceea ce simte, cunoaște și experimentează individul despre sine dar și despre lumea exterioară. Conștiința are o caracteristică (accentuez eu e “puternic”) subiectivă. Adică experiențele și cunoașterea unui individ este diferită de aceea a oricărui altuia de pe planetă. Asta nu înseamnă că unele aspecte, elemente constituente nu pot fi asemănătoare.Asta nu atât pentru că senzorii sunt diferiți ci pentru că experiențele sunt sintetizate în creier și acolo apare diferența în mai mare măsură. Fiecărei senzații, experiențe, amintiri sau gând îi sunt asociate multe caracteristici și elemete particulare. Respectiv fiecare experiență sau cunoștință are culoarea, parfumul și o serie de amintiri conexe asociate, în acest fel devenind unice și desigur subiective pentru că aparțin acelui individ=subiect concret. Nu stim sigur dacă roșul pe care-l văd eu este exact, identic cu roșul pe care-l vezi tu deși ne uităm amandoi la un singur obiect roșu. De aceea este ușor de înțeles că nu poți simți ceea ce simte cineva de exemplu cand îi moare un părinte. Înțelegi, parțial rezonezi dar nu poți avea trăirea lui.Un alt exemplu: mirosul meu de cozonac este în principal acela întipărit bine cand am fost mic in vizită la cineva iar al tău este acela din casa bunicii de la țară cand aveai 6 ani. La fel, nu poți simți ce simte un liliac sau caracatiță, poți face un efort de gândire dar nu și pe planul simțirii, al trăirii efective. Animalul are acele organe simțuri și senzații complexe=trăiri formate în milioane de ani ! Din păcate aceste lucruri simple nu le-a înțeles sau cunoscut Dl. Chalmers.
Tartaria tablets 
Leave a comment